O cometă solitară,
Cum îi șade ei în fire,
Salută Pământul iară,
Bucuroasă de-ntâlnire.
„Bine te-am găsit, surată”,
Zise ea cu bucurie,
„Te văd cam îngândurată,
Sau doar mi se pare mie?”
”Mă bucur de revedere,
Frumoasă rătăcitoare,
Venirea ta-i o plăcere,
Ca o mare sărbătoare.”
Și se înclină Pământul,
Amabil precum se știe,
Bucuros să-și ia avântul
Cu a lui filozofie.
„Mă gândesc mereu la tine
Cum răscolești Galaxia,
Și nu cred că-ți face bine
Să-ți pierzi astfel energia.
Ești ca o stea călătoare,
Punctuală la secundă,
Ai trenă strălucitoare
Ca o mireasă fecundă.
Dar trecând pe lângă stele
Fierbinți și atrăgătoare,
Văd că îți tot pierzi din perle,
Și-o parte din tine moare.
Iar între două sisteme
Cu-ntunericul de gheață,
Parcă nu ai diademe,
Fără lumina măreață.
Nu te-ai plictisit tu oare
Să plutești însingurată,
Pe o orbită în care
N-ai alături o surată?
Eu îți propun o schimbare
Bună pentru amândouă:
Să rămâi sub al meu soare,
Cu o îndeletnicire nouă.
O familie-ți lipsește
Să-ți facă viața ușoară,
Și-un astru ce te iubește
Ca un tată, bunăoară.
Însă, gândește-te bine,
Că mi-ai face-o bucurie
Să mă-nconjuri doar pe mine,
Ca o proaspătă soție.
Oamenii, cu mic cu mare,
Tare-or să se minuneze
Și-o să-ncerce fiecare
Să te imortalizeze.
Parcă mă și văd, surată,
În concursul ce-o să fie,
Sigur voi fi declarată
Miss Univers pe vecie.
Tu-mi vei povesti conceptul
Lumilor de mare seamă,
Eu voi vorbi de secretul
Și darul de a fi mamă.”
Dând și mai vârtos din coadă
Și-arătând a ei noblețe,
Cometa noastră nomadă
A răspuns prompt, cu finețe.
„Sunt flatată de ofertă
Și o tratez cu mândrie,
Mai c-aș deveni incertă
În a mea călătorie.
Ești o planetă aparte,
Cum rar vezi în Galaxie,
Iar timpul ce ne desparte
Îmi provoacă dor și mie.
Însă eu am altă fire
Și oricât ne-ar sta de bine,
O asemenea unire
Nu poate să ne combine.
Sunt un astru fără stare,
Făcut să călătorească,
Iar o astfel de schimbare
Sigur o să mă topească.
Soarelui pot să-i fac față,
Ca și multor alte stele,
Dacă-nainte mă-ngheață
Spațiul rece dintre ele.
Însă tu nu ai scăpare
De căldura ce-o să crească
Tot mai tare și mai tare
Până o să te topească.
Te mândrești c-ai ajuns mama
Unei specii mai aparte,
Dar îți simt în voce teama
Că te va duce la moarte.”
Astfel a grăit cometa,
Suspinând la despărțire,
Și-a plecat, precum racheta,
Spre o altă întâlnire.
