Din caietul unei eleve ambițioase

În familia mea, fiecare membru are o personalitate distinctă și preferințe diferite, începând de la profesia părinților și cea pentru care ne pregătim noi, tinerii. Tatăl meu este medic și are cabinetul acasă, mama mea e avocat și o vedem mai rar, fiind mai mult prin sălile de judecată. Fratele mai mare, Andrei, e deja în primul an la Facultatea de Limbi Străine, iar eu sunt în clasa a VII-a și vreau să devin manager. Chiar și la masă ne deosebim complet: mama nu mănâncă niciodată la micul dejun, tata preferă o masă copioasă de dimineață, fratele meu ciugulește niște cereale cu puțin lapte, iar eu sunt cea care gătește și mănâncă sănătos. Tata îmi zice mereu că va fi ferice de acela care mă va lua de nevastă.

Doar la puține alegeri am fost de acord cu toții, iar printre acestea se numără ștampilele de la Colop. E drept că prima a fost mama care le-a descoperit și a adus acasă primul set. A urmat imediat tata și apoi eu, că sunt mai spontană ca Andrei. Dar și aici, fiecare are înclinațiile lui, noroc că avem de unde alege. Tata a preferat ștampilele tip carte de vizită, având în vedere că are o sumedenie de pacienți care vor să-i cunoască orarul și numărul de telefon. Mama a optat pentru ștampila de firmă, cu care avizează contracte importante, cu clienți la fel de importanți. Ea e singura din familie care și le-a închis în sertar, interzicându-ne să le încercăm, măcar așa… de distracție. Fratele e mai nehotărât și oscilează între mai multe tipuri, schimbându-le după cum i se năzare.

 

Alegerea cea mai bună am făcut-o eu, ca de fiecare dată. Ștampila personalizată mi-a adus deja aprecieri din partea colegilor și chiar a părinților. Un viitor manager trebuie să se pregătească din timp pentru problemele cu care o să se confrunte, iar a pune o ștampilă pe ceva, e o mare răspundere și o mândrie, totodată. Astfel, îmi personalizez tricourile și alte obiecte care-mi aparțin, manualele, caietele și chiar temele care sunt de nota zece. Credeți-mă că nu sunt puține, iar marca cu numele meu a ajuns un brand în școala la care învăț. Ba chiar am câteva discipole pe care le inițiez în această artă, ca un fel de educație pentru viață. Nu se știe niciodată pe cine o să am în echipa ce-mi va fi dat s-o conduc.

 

După cum ați observat, nu suntem o familie dezbinată, chiar dacă sunt multe lucruri pe care le facem diferit. E suficient să avem doar câteva preferințe comune, prin care să simțim o apropiere. Alegerea ștampilelor Colop e un exemplu grăitor în acest sens.

Articol scris pentru proba nr. 5 a competiției SuperBlog 2016