Iarna vine ca o fată
În rochie de mireasă
Ce se-așterne lungă, lată,
Peste glia somnoroasă.

Naș îi este Gerul Mare,
Care ne cam trage-n țeapă
Și se-nfoaie-atât de tare
C-auzi pietrele cum crapă.

Vântul, lăutar de seamă,
Scoate sunete divine
Și ne cântă într-o gamă
De-ngheață sângele-n vine.

Invitați suntem cu toții,
Ne întrecem în cadouri,
Încercând mii de emoții
Pentru nunta de sub nouri.

Ornamente naturale,
De un alb ce ne surprinde,
Ni se-aștern mereu în cale
Și ne-ndeamnă la colinde.

Dar atenție sporită,
Când e vorba de-o mireasă,
Chiar de crezi că-i mai urâtă,
Spune-i iernii că-i frumoasă.