O leapșă incitantă

 

Imagini pentru imagini cu leapsa

Am primit de la Issabela o leapșă interesantă, pentru care îi mulțumesc și pe această cale, mai ales că nu am mai răspuns la vreuna de câțiva ani buni. Zece întrebări care constituie un bun prilej de a ne investiga cugetul și de a ne cunoaște mai bine pe noi înșine. Nu voi da răspunsuri elaborate și nici spectaculoase, ci cât se poate de spontane și normale, precum cred că sunt și eu. Tocmai pentru a fi sincere și a reflecta cât mai exact concepțiile și gândurile mele din copilărie și până acum, care oricum nu diferă prea mult. Pe scurt, iată care sunt înclinațiile mele, ca răspuns la cele zece puncte de sub titulatura Am întrebat 10 bloggeri români:

Dacă ai putea alege un fel de mâncare pe care să îl mănânci pentru o lună (fără să ai voie să mănânci altceva), care ar fi acela?

Peștele e alimentul cel mai complet și mai benefic omului, din cele mai vechi timpuri. Îmi place să-l prind, să-l curăț, să-l prepar și să-l mănânc, deși ar fi mai greu fără pâine. Nu m-am săturat niciodată de el, indiferent din ce specie era.

Pleci într-o vacanță de două săptămâni pe o insulă exotică și aproape pustie și poți lua cu tine un actor, un blogger/vlogger sau un antreprenor (români sau străini). Pe cine iei?

Nu știu care actor sau blogger e mai bun la șah, dar m-aș interesa înainte și pe acela l-aș pricopsi cu alegerea mea, iar apoi cu partide fără număr jucate împreună. Șahul e și o artă, iar șahiștii pot fi considerați artiști în combinațiile făcute pe tabla cu 64 de pătrate, deci nu m-aș plictisi deloc.

Știm cu toții că în copilărie visam cel mai mult. Spune-ne un vis pe care îl aveai în copilărie și s-a îndeplinit și unul care nu s-a îndeplinit.

De mic am fost pasionat de filme și visam să le creez, în calitate de regizor. Firește că nu s-a împlinit, dar dorința de a publica o carte de versuri s-a realizat anul acesta. O altă pasiune, stimulată de frumoasa mea profesoară de limba română, pentru care scriam în ultimii ani de gimnaziu.

Primești un cadou foarte urât de la prietena cea mai bună/prietenul cel mai bun. Îi spui că e oribil sau te prefaci că îți place?

Dacă e cel mai bun prieten/cea mai bună prietenă, înseamnă că mi-a oferit cadoul din inimă, iar eu n-aș putea să-l dezamăgesc cu sinceritatea mea. De altfel, prin gestul lui, acel cadou capătă o valoare sentimentală pentru mine, chiar dacă o să-l țin într-un loc mai ferit.

Este sfârșitul lumii. Ce carte ai pune în capsula cosmică pentru a păstra o „urmă” a umanității?

Potecuța mi-a luat-o înainte și aici, dar, de data asta, nu-mi trece nimic altceva mai semnificativ prin minte. Un atlas geografic contemporan ar fi cea mai bună carte pentru urmașii urmașilor noștri. Mai ales dacă mă gândesc la ce viitor ar putea să-i aștepte.

Dacă ai putea călători în trecut și să discuți cu tine cel/cea de 18 ani, ce sfaturi ți-ai da? (maxim 3)

Nu regret nimic și cred că mai mult m-ar deruta sfaturile.

Ți se oferă șansa de a juca în filmul realizat după cartea ta preferată. Pe cine ai interpreta și de ce?

Preferințele mele în literatură s-au schimbat mereu, pe măsură ce lecturam sau scriam alte cărți. Acum, romanul pe care aș vrea să-l văd ecranizat este propria-mi creație, Planeta Paradis, iar eu să fiu în rolul lui Relu, eroul principal. Ca să întâlnesc și să joc alături de regina războinică. 😀

Ce te motivează să scrii pe blog?

La început a fost doar un spațiu în care să-mi exersez scrisul și să-mi potolesc dorința de a povesti. Apoi s-a adăugat plăcerea de a socializa cu oameni minunați. Acum, a devenit un mod de viață fără de care nu-mi închipui cum aș putea trăi.

Primești un premiu (în bani) pe care ești convins/ă că nu îl meriți. Cum reacționezi?

Eu nu îl merit, dar cunosc oameni care au mare nevoie de ajutor. Astfel că banii i-aș putea direcționa spre ei, cât se poate de discret, ca să mă bucur, în sinea mea, de bucuria lor.

Spune ceva despre tine, ce nu ai mai spus public până acum.

Eu sunt cam slobod de gură, dar mai ales în scris. Prin urmare, cred că am spus și prea multe despre mine, pe blog, începând din primii ani. Nu am șters nimic, iar cei care au răbdare pot afla totul.

Cam asta e „spovedania” mea de astăzi, după care mă simt parcă mai ușurat. Mai bine aici decât sub sutana popii. Cine vrea să preia provocarea, este invitatul meu și aștept cu mare curiozitate să-i citesc răspunsurile.