Bine ai venit, Singurătate,
Te primesc cu solidaritate,
Recunosc spășit că, fără tine,
Mi-ar deraia mintea de pe șine.

Zeci de ani te-am ocolit, se știe,
Din prejudecată sau prostie,
Pe-atunci credeam că ești mare belea
Și toată lumea te cam terfelea.

Dar am fost dezamăgit de oameni
Pe care îi credeam buni prieteni,
De iubite dragi, fermecătoare,
Care m-au lăsat cu ochii-n soare.

Rănit am fost și tare m-a durut,
Atunci m-am întrebat cum am putut
Să te-ocolesc, deși îmi semeni mult,
De aș putea un secol să te-ascult.

Îmi ești muză și îmi ești odihnă,
Întuneric mut, surdă lumină,
Te simt ca a doua jumătate,
Bine ai venit, Singurătate!