Secretul zilei de naştere (I)

Posted on by racoltapetru6

Fiecare cifră are o semnificaţie aparte şi o vibraţie proprie, care ne influienţează în mod subtil personalitatea şi viaţa.

1. LIDERII 

Personalitate: Fire puternică şi independentă. Spirit de iniţiativă şi organizare, calităţi de lider. Gândire rapidă şi foarte inventivă. Majoritatea celor născuţi pe 1 sunt ambiţioşi, competitivi, apţi să-şi croiască un drum în viaţă şi dornici să atingă succesul. Nu le place să li se dicteze ce trebuie să facă şi au oroare de rutină. Curajoşi, loiali şi uşor idealişti, au nevoie de un scop, o provocare, un ţel. Deţin darul minunat de a-i motiva pe ceilalţi.

Defecte: Graba, încăpăţînarea, gust pentru risc, agresivitate, individualism şi tendinţa de a forţa nota când lucrurile nu evoluează în direcţia sau ritmul dorit.

Dragoste: Pasionaţi şi înclinaţi către extreme… Se aprind rapid, sunt predispuşi la iubiri fulgerătoare, le place să cucerească. Au magnetism şi o sexualitate plină de forţă.

2. Cooperanţii

Personalitate: Paşnici şi prietenoşi, cei născuţi pe 2 depind mult de anturaj şi de mediu. Sunt sensibili, afectuoşi şi au nevoie de atenţie. Caută armonia şi siguranţa. Diplomaţia e o calitate de bază. Sunt buni mediatori şi colaboratori. Au intuiţii excelente şi abilităţi psihologice. Iubesc frumosul, au gusturi rafinate şi adesea au talente artistice. Atenţi la detaliu şi perseverenţi, le este mai la îndemână să definitiveze un proiect decât să-l iniţieze. Nu le place să iasă în faţă, preferând planul secund.

Defecte: Timiditate, neîncredere, vulnerabilitate, nervozitate, lipsă de combativitate, pesimism şi înclinaţia de a accepta prea multe compromisuri.

Dragoste: Sunt romantici, tandri şi foarte sentimentali. Iubirile lor se nasc mai lent, prin tatonări succesive, sunt profunde, liniştite şi discrete.

3. Imaginativii

Personalitate: Inspiraţi, plini de vitalitate, sociabili, veseli şi entuziaşti, cei născuţi pe 3 au capacitatea de a le transmite celorlalţi emoţiile, mai ales în dragoste şi în artă. Au charismă, graţie, strălucire. Sunt imaginativi, au simţul culorii, scenei, micului şi marelui ecran. Scriu frumos. Buni comunicatori, se descurcă minunat în negocieri şi vânzări. Inteligenţa ascuţită şi spontană e dublată de o mare sete de cunoaştere.

Defecte: Superficialitate, nestatornicie, toane, frivolitate, nerăbdare şi tendinţa de a risipi, de a trăi mai scump decât le îngăduie veniturile.

Dragoste: Reacţionează viu la stimulii erotici, sunt afectuoşi, atrăgători şi foarte căutăţi de sexul opus. Se poate să umble din floare-n floare până întâlnesc partenerul potrivit, dar, când îl întâlnesc, îi sunt foarte devotaţi.

4. Conştiincioşii

Personalitate: Disciplinaţi şi responsabili, cei născuţi pe 4 îşi iau sarcinile în serios, atât în profesie, cât şi în viaţa particulară. Sunt oameni cu principii, cu simţ moral. Iubesc munca, dau dovadă de metodă, disciplină şi precizie. Foarte realişti, trebuie mai întâi să vadă ca să creadă, vor situaţii clare şi construiesc doar pe teren verificat şi solid. Sunt rezervaţi şi mândri (dar nu aroganţi), însă au înţelegere pentru ceilalţi, cărora le inspiră încredere.

Defecte: Rigiditate, încordare, scepticism, încăpăţânare şi pornirea de a-şi reprima emoţiile, ceea ce poate antrena o serie de frustrări.

Dragoste: Nu agreează efuziunile amoroase, sunt prudenţi şi nu îşi dăruiesc inima prea uşor. Chiar dacă par reci, leagă relaţii temeinice, sunt fideli şi îşi preţuiesc partenerul de viaţă.

5. Isteţii

Personalitate: Inteligenţi, inventivi şi foarte curioşi, cei născuţi pe 5 ştiu totul despre orice sau măcar câte un pic din toate şi au marele talent de a găsi rapid soluţii la orice problemă. Mereu în căutarea noului, sunt adaptabili, progresişti şi deachişi către schimbări. Le place să călătorească, să cunoască feţe noi, să comunice, să socializeze. Iubesc libertatea, nu suportă restricţiile şi caută mereu provocările, mai ales pe cele de natură intelectuală.

Defecte: Nelinişte, nerăbdare, impulsivitate, încăpăţânare şi înclinaţia către excese (mâncare, alcool, sex, medicamente sau droguri), cu efecte nocive asupra sănătăţii.

Dragoste: Au o mare putere de seducţie, de care însă nu sunt întotdeauna conştienţi, mai ales în prima tinereţe. Romantici şi pasionali, au nevoie de un partener cu care să rezoneze mental şi spiritual.

6. Familiştii

Personalitate: Înţelegători, sociabili şi generoşi, cei născuţi pe 6 sunt fericiţi când pun umărul la fericirea altora, în special al familiei. Vor urmări calea de mijloc, armonia. Sunt corecţi, de încredere şi sar în ajutorul semenilor. Ştiu să-i îngrijească, să-i trateze, să-i aline şi încurajeze. Au virtuţi medicale şi terapeutice. Au simţ estetic, imaginativ şi artistic. Bunăstarea şi liniştea căminului rămân însă ţelurile lor majore.

Defecte: Sunt oscilanţi, au inerţie, sentimente extreme şi vulnerabile, credulitate, slăbiciune în faţa rugăminţilor, laudelor şi linguşelilor.

Dragoste: Au sentimente puternice şi sunt foarte tandri. Pot avea mai multe relaţii, dar, când găsesc omul potrivit, îşi găsesc tihna şi echilibrul. Ştiu să-şi facă partenerul fericit.

7. Înţelepţii

Personalitate: Capabili de o percepţie profundă şi analitică, cei născuţi pe 7 sunt înclinaţi spre cultură, spiritualitate, filozofie, ştiinţă şi tehnică. Îi atrag misterele, lucrurile oculte… Dispun de vaste facultăţi mentale, au spirit de observaţie şi o intuiţie deosebit de dezvoltată. Preferă să lucreze singuri şi duc la bun sfârşit ceea ce încep. Introvertiţi, meditativi şi uneori enigmatici, au totuşi un caracter puternic şi plin de curaj.

Defecte: Egocentrism, obstinaţie, orgoliu şi faptul că-şi exteriorizează greu sentimentele, ceea ce le poate aduce neajunsuri relaţionale.

Dragoste: Îşi trăiesc intens emoţiile, dar nu le dau frâu liber, şi îi consideră pe cei care o fac drept labili sau imaturi. Distanţi, exigenţi, critici şi crispaţi, îşi reduc singuri şansele de fericire afectivă.

8. Businessmenii

Personalitate: Având o personalitate de anvergură, ambiţioasă şi plină de forţă, cei născuţi pe data de 8 detestă mediocritatea. Nu se tem de nimic, au iniţiativă, talent organizatoric, putere de muncă, sunt competitivi şi originali. Îşi folosesc înzestrarea nativă pentru a porni pe cont propriu, pentru a făuri şi dezvolta, de cele mai multe ori cu rezultate spectaculoase. Au simţul afacerilor şi al banului. Asocierile le lasă adesea un gust amar.

Defecte: Tensiunile dominatoare sau extremiste, nerăbdare, impulsivitate. Şansele irosite, lipsa de scrupule, greşeala de a risca gratuit ceea ce au construit sau acumulat se răzbună sau aduc eşecuri.

Dragoste: Pentru ei, pasiunea e la ordinea zilei. Au un mare apetit sexual, se înflăcărează repede, se dăruiesc total, dar le trece repede. Magnetici şi fascinaţi, cuceresc fără efort.

9. Idealiştii

Personalitate: Dotaţi cu vederi largi, mărinimie şi mult idealism, cei născuţi pe 9 par să fie destinaţi unor cauze nobile. Sunt altruişti, caritabili, plini de compasiune, dar dinamici şi eficienţi. Adesea, joacă un rol important în societate şi se implică în acţiuni umanitare sau progresiste. Imaginaţia, inspiraţia şi talentul îi împing frecvent spre sfera artistică. Sunt un pic ciudaţi, extravaganţi, rebeli şi aventuroşi.

Defecte: Nelinişte, reacţii subite şi neaşteptate, idei fanteziste, inconstanţă, orgoliu, lipsă de tact.

Dragoste: Cei de sex opus îi găsesc seducători şi fascinanţi. Cuceresc uşor, dar, romantici şi visători fiind. uneori suferă deziluzii tocmai din cauza credulităţii şi naivităţii. În ciuda firii lor contradictorii, îşi iubesc sincer familia şi pot fi fideli. Au o relaţie specială cu copiii.

10. Ambiţioşii

Personalitate: Având o mentalitate de învingători, cei născuţi pe 10 sunt răzbătători şi îşi croiesc drumul în viaţă fără să aibă nevoie de sprijin. Sunt puternici, curajoşi, dinamici, siguri pe ei şi foarte ambiţioşi. Au spirit de comandă, abilităţi strategice şi manageriale, sunt inventivi. Răspund prompt la provocări. În general, ajung oameni de succes, mai cu seamă când îşi stabilesc obiective precise şi constructive. Preţuiesc prietenia şi o cinstesc prin loialitate şi devotament.

Defecte: Fire iute, posesivitate, gelozie, idei fixe, tendinţe dominatoare, refractare la sfaturile venite de la ceilalţi.

Dragoste: Au iubiri intense, sunt pasionali. Posedă o mare forţă de atracţie, iar faptul că sunt eleganţi le sporeşte farmecul. Le place să cucerească, dar trebuie stimulaţi încontinuu, pentru că altfel se plictisesc.

Greşeala fatală a lui Ceauşescu…

Posted on by racoltapetru6

Greşala fatală a lui Ceauşescu…au fost mai multe.

În primăvara lui 1989,Nicolae Ceauşescu a anunţat că România şi-a încheiat plata datoriei şi nu mai este nimănui datoare.

Mai mult, Ceauşescu a făcut să se voteze o lege prin care i se interzicea guvernului român să mai apeleze la credite străine, să se îndatoreze, aşadar.Totul având drept scop să ferească ţara, în viitor, de riscurile pe care cu atâtea sacrificii le-a înfruntat în anii ’80, anii atât de cumpliţi pentru noi toţi, când Ceauşescu, somat de creditori, a angajat societatea românească în cursa contra-cronometru de plată a datoriilor. Mi-aduc bine aminte de tonul cu care “Europa liberă” a comentat, la început, această situaţie: ni se prevedea un faliment total, falimentul unor neputincioşi, al unor prăpădiţi care au contractat, cu inconştienţă, datorii peste puterile lor de a le returna! Iar faptul că paralel cu plata datoriilor se continuau giganticele investiţii- canal de navigaţie, centrală atomică, metrou, noul centru civic, hidrocentrale, etc.- părea dovadă certă a nebuniei megalomane a lui Ceauşescu şi a laşităţii noastre că îl suportăm!

Prin anii ’87- ’88, tonul “Europei Libere” a devenit altul: i se reproşa acum lui Ceauşescu nu incapacitatea economiei româneşti de a-şi plăti cheltuielile, ci i se reproşa însuşi faptul că ne plătim datoriile, căci aceasta ar fi fost o mare prostie, zicea alde d-l Orăscu, doar toate celelalte ţări trăiesc bine mersi fără să-şi achite creditele primite, ci numai dobânzile.

Am constatat astfel, cu mare uimire, că, în loc să fie apreciată ca un act de corectitudine, plata datoriilor înfuria anumite persoane sau instituţii, stârnea comentariile cele mai înveninate. Ca persoană care am fost crescut în teama de a nu rămâne cuiva dator, n-am înţeles, la început, această ciudată atitudine. Mai apoi, cugetând oareşicât, am înţeles un adevăr simplu despre cei care trăiesc din a-i împrumuta pe alţii, despre cei care trăiesc din câştigul astfel realizat, adică cămătarii: bancherii te împrumută nu ca să le restitui cât mai repede banii, ci ca să le rămâi la nesfârşit dator, plătindu-le cu regularitate numai dobânzile.

Drept care mă întreb cu maximă ingenuitate: ce s-ar întâmpla cu finanţele mondiale dacă toate ţările ar proceda cum a procedat România în primăvara anului 1989? Să ne imaginăm că toţi datornicii şi-ar plăti datoriile şi ar hotărî prin lege să nu mai facă alte datorii! În ce s-ar transforma sumele imense ce s-ar aduna în depozitele băncilor dacă nimeni nu va mai apela la bănci, să se împrumute? În ce altceva decât în mari grămezi de hârtie inutilă?!

Cu alte cuvinte, România devenise, în primăvara anului 1989, o mare primejdie pentru finanţele mondiale, pentru cei dedulciţi la traiul din cămată, trai nemuncit! Primejdia constând în puterea exemplului, a forţei de contagiune pe care ar fi putut-o avea “modelul românesc”!

Mi-am dat seama de asta şi din înverşunarea deplasată cu care “Europa Liberă” şi “Vocea Americii” au comentat momentul eliberării României de povara datoriilor externe. Nimeni, în Occident nu s-a grăbit să ne felicite. Dimpotrivă! Iar când Ceauşescu şi-a exprimat dorinţa, dar şi putinţa ca România să iasă pe piaţa de credite, acordând împrumuturi cu o dobândă mult mai mică decât cea îndeobşte practicată, pentru a dovedi astfel umanismul societăţii pe care o reprezenta, mi-am dat seama, cutremurat, că Nicolae Ceauşescu şi-a semnat sentinţa de condamnare la moarte!

Cred că acest gest, de sfidare şi de demascare a marii finanţe mondiale, a dus cel mai mult la acea concentrare de forţe care au reuşit, profitând de generozitatea şi puterea de sacrificiu a tineretului român, nu numai să-l dea jos pe Ceauşescu de la putere, dar să-l şi pedepsească personal, fizic, pentru insolenţa sa. Cu consecinţa, “firească”, a revenirii României, cuminţită, în rândul ţărilor îndatorate până la gât marii finanţe, daând astfel putere de contagiune altui exemplu: cine va mai încerca vreodată, în Europa de Est sau în Africa, în America Latină sau în Asia să procedeze ca Nicolae Ceauşescu, ca el o să păţească!

Tare aş fi curios să ştiu cât a costat această debarcare a lui Ceauşescu! KGB-ul,la ale cărui serviciu a apelat marea finanţă mondială, este o instituţie serioasă, care ţine la preţ! La fel şi celelalte. Mai puţin securitatea română, care, bucşită cum era cu imbecili la toate nivelurile sale, nu este exclus să-şi fi dat concursul pe gratis, din patriotism, convinsă că se pune în slujba poporului român! De plătit, fireşte, noi vom plăti costul înlăturării lui Ceauşescu şi-l vom plăti înzecit, însutit, înmiit, poate.

Aşa nerod şi troglodit cum ne plăcea nouă să-l credem pe Ceauşescu, acesta a înţeles totuşi un lucru p care noi, mult mai deştepţi cum ne-a făcut revoluţia, ezităm să-l recunoaştem, ca să nu ne facem de râsul lumii. Adică ezităm să-i recunoaştem lui Ceauşescu vreun merit, căt de neînsemnat. Eu unul i-aş recunoaşte lui Ceauşescu şi unele merite, măcar pe acela de a fi înţeles relaţia strânsă, în lumea de azi şi de mâine, între suveranitatea naţională şi mărimea datoriei externe a unui stat.

M-am dumirit de aceasta deunăzi, când Parlamentul nostru a aprobat să ne împrumutăm cu vreo 300 de milioane de dolari şi nu a tresărit aflând că Fondul Monetar Internaţional ne va acorda acel împrumut numai dacă vom respecta nişte “indicaţii superioare”.

Am scăpat de dracu’, şi am dat peste ta-su! Aşa se face că am scos şi o Constituţie în care se afirmă principiul sacrosant al suveranităţii naţionale, dar am legat această suveranitate numai de inviolabilitatea hotarelor, care interzice armatelor străine să calce pământul sfânt ap Patriei. Chiar nu au înţeles parlamentarii noştri din Constituantă că agresiunea militară a încetat să mai fie la modă? Că este un procedeu tot mai primitiv pentru sensibilitatea omului modern, tot mai desuet şi ineficient? Mult mai curată se dovedeşte a fi agresiunea financiară, arma cea mai subtilă şi mai productivă…Lumea s-a deşteptat,s-a săturat de violenţă, de sânge! De generali şi colonei!

Drept care, în locul acestora şi în acelaşi scop, pământul este bântuit în lung şi-n lat de experţii financiari ai Fondului Monetar Internaţional, ai Bancii Mondiale pentru, sanchi! Dezvoltare, şi alte “agenturi”! Asta, fireşte, după ce prin diverse mijloace, inclusiv propulsarea de agenţi ai marii Finanţe în fotolii ministeriale ori prezidenţiale, ţara vizată este adusă în situaţia de a cere ea însăşi, cu căciula în mână, împrumuturi şi investitori. (La drept vorbind, ce este investiţia străină altceva decât un împrumut pe care te obligi să nu-l mai returnezi, ci doar să-i plăteşti creditorului dobânzile?).

Astfel că suveranitatea noastră naţională, de care se umflă-n piept Constituţia română încă de la primele rânduri, în curând va fi, cu concursul senin al Parlamentului României, numai vorbe în vânt! Va fi cel mai trist neadevăr din câte neadevăruri cuprinde Constituţia României, săraca! Căci s-a ajuns la situaţia paradoxală şi extrem de primejdioasă pentru un viitor românesc al copiilor noştri: deşi noi, în România, ne îndreptăm spre o economie de piaţă, deşi ne privatizăm care mai de care, grăbindu-ne să lichidăm proprietatea şi economia de stat, datoria externă care se acumulează în această perioadă de privatizare nu are şi ea un caracter privat, ci este datorie de stat, a ţării, a poporului român!

Cum şi când se va achita de aceste datorii statul român, de vreme ce rolul şi puterea sa în economia noastră urmează să se diminueze în mod sistematic şi programat??! Cine a programat această cacealma a privatizat în folosul oricui, numai în folosul ţării nu!

Sigur, vor sări câţiva deştepţi să ne aducă aminte că şi guvernul S.U.A., statul american, deci poporul american, are câteva sute de miliarde de dolari datorii faţă de aceeaşi finanţă mondială, faţă de aceleaşi bănci la care suntem şi noi, din nou, datori! Dar, vor uita acei deştepţi să ne precizeze, neştiutori cum suntem, că acele bănci sunt bănci americane, occidentale, interesele lor- ale băncilor şi ale statului american fiind foarte coincidente!

Nu am nimic împotrivă să se îndatoreze statul român la Banca Naţională a României sau la Banca Dacia Felix! Să se îndatoreze la mine şi să-i pun eu condiţiile in care accept să-l creditez!

Fireşte, Ceauşescu trebuia dat jos! Şi încă cu mult înainte de 1989! Şi cel mai bine era dacă s-ar fi dat singur la o parte. Din păcate, aşa cum s-au petrecut lucrurile, de dispariţia lui Ceauşescu nu a ajuns să profite poporul român, aşa cum era firesc, adică să profite cei ce au suferit de pe urma lui Ceauşescu, ci au ajuns să profite duşmanii neamului românesc, aceiaşi care profitaseră şi în anii grei când, prin corvoadă naţională, le-am plătit îndoit şi întreit creditele cu care ne-au momit şi ne-au pricopsit în anii ’70!

Acum, când, scăpaţi de datorii, se cuvenea să trăim şi noi ca oamenii, ne-am trezit iar cu ei pe cap, cu aceiaşi binevoitori, veniţi să ne dicteze cum să facem reforma! Această turnură tragică a lucrurilor de după 22 decembrie 1989, ora 12, a fost posibilă prin acţiunea criminală a unor persoane ce pot fi nominal identificate! Scopul principal al acestora a fost, în modul cel mai clar, să aducă România în rândul ţărilor îndatorate la finanţa mondială. Adică scopul urmărit şi, în parte, deja atins, a fost pierderea suveranităţii naţionale româneşti.

Au azmuţit asupra noastră o mână de exaltaţi maghiari sau secui şi noi am crezut că aceştia sunt cei ce atentează la suveranitatea naţională a românilor. Din nefericire savanţii care au gândit Constituţia României nu au fost nici ei mai deştepţi, astfel că nu şi-au pus problema suveranităţii naţionale decât în termenii constituţiilor din secolul al XIX-lea, făcând din Constituţia noastră un corect compendiu al acestor texte.Nici un semn din partea acestor autori că ar fi înţeles adevăratele primejdii, de azi şi de mâine cu care se confruntă Ţara. Acesta fiind unul din motivele pentru care am votat împotriva acestei constituţii.

Prof. univ. dr. Ion Coja