Rareori mi se întâmplă să închid laptopul de dimineață și să-mi petrec restul zile printre oameni reali, cărora le pot strânge mâna și îi pot privi în ochi. Ieri a fost una din acele zile, datorită Sărbătorii Naționale a României și a invitației lansate de primăria Seini pentru o nouă întrecere între șahiștii din localitate. Concursul s-a desfășurat și de această dată în incinta restaurantului Chili, redeschis de luni, după o renovare amplă care a adăugat noblețe și modernism localului din centrul orașului.

Dar nu numai straiele noi ale restaurantului ne-au surprins, ci și o nouă și tânără șahistă, de numai opt ani, care a venit alături de tatăl și unchiul ei și a jucat de la egal la egal cu veteranii Seiniului. Am aflat că se numește Alexia și este campioană județeana la categoria ei de vârstă. Chiar dacă nu s-a clasat printre finaliști, totuși și-a învins tatăl și unchiul, iar pe unul dintre „dinozaurii” localității l-a năucit cu o remiză spectaculoasă. Sunt sigur că la anul, dacă va persevera, ne va pune mari probleme și celor mai buni dintre noi, ceea ce e îmbucurător.

De data asta, am avut bucuria să reintru în posesia titlului de campion, câștigând toate partidele și făcând o remiză la înțelegere cu singurul care-mi putea face probleme și cu care am împărțit locul, Viorel Ivașcu. Surpriza care mi-a umbrit puțin succesul a fost absența veșnicului meu adversar, ing. Paul Andreescu, plecat din județ pentru o perioadă. Îl aștept cu plăcere la primăvară. Nu a lipsit de la această întrunire Dan Skorka, directorul Casei de Cultură, reporter la Graiul Maramureșului și fotograful care ne-a imortalizat cele mai interesante momente. În timpul mesei festive ne-a vizitat viceprimarul Bodea Octavian-Iosif, care ne-a felicitat călduros și ne-a promis tot sprijinul pentru viitoarele confruntări.

Eu aș fi vrut ca meniul să fie compus din mâncarea tradițională, ciolan cu fasole, sau măcar pește. Însă majoritatea a votat pentru mici și grătare cu cartofi pai și salată de varză albă. Un coleg generos a venit cu un litru de pălincă bună și doi litri de vin, licori care au făcut mâncarea și mai gustoasă, iar discuțiile mai spirituale. Astfel că ne-am întins cu vorba mai multă vreme, profitând de ultima întâlnire din acest an.

Azi am reintrat în lumea virtuală, dornic să vă reîntâlnesc și să vă urez și pe această cale un efervescent la mulți ani, dragi prieteni români! La mulți ani, România!