Soarele a cerut azil de refugiat,
Venea de la vecinii noștri din nord,
Avea razele îmbâcsite de fumul bombelor
Și simțea nevoia de o glie pașnică.

Vântul a trecut granița purtând antifoane în urechi,
Era pe cale să asurzească din cauza exploziilor,
Tocmai el, care șuiera pe diverse tonuri,
Trebuia tratat pentru a-și recăpăta auzul.

Au fugit de ruși și ploile de primăvară,
Dezorientate de ploaia de gloanțe necontenită,
Simțeau nevoia să-și regleze debitul
Și să cadă pe un pământ nemăcinat.

Primăvara a fost nevoită să-și schimbe hotarele,
Retrăgându-se din fața unei orori de neînțeles
Și aducându-și cu ea forțele de primenire,
Pentru a recupera din pierderile suferite.