Ne plac poveștile frumoase și cu final fericit, încă de când eram copiii. Chiar dacă ne considerăm maturi, tot mai apelăm la ele, într-un fel sau altul. Filmul e una din variantele cu care evadăm din realitatea dură și ne implicăm emotiv în tot felul de aventuri. Ne bucurăm alături de personaje, ne întristăm cu ele și simțim o diversitate de alte emoții în desfășurarea acțiunii, de parcă ne-ar afecta direct și personal. Ne trezim din poveste doar când vedem că s-a terminat totul cu bine, iar pe ecran se perindă distribuția. Atunci, avem parte de un mic șoc care ne readuce în lumea noastră cea de toate zilele, mai dură și rareori cu Happy End.

E bine să revenim complet la realitate și să ne dăm seama că ea diferă mult de ceea ce se întâmplă pe ecran. Chiar dacă unele producții sunt inspirate din fapte reale, adevărul e mult cosmetizat și înflorit, pentru a da bine și a atrage audiența. Se spune adesea că viața bate filmul, însă această sintagmă se bazează pe excepții rare și înflorite tot din interesul de a șoca prin știri de excepție. De fapt filmul bate viața la orice capitol, și mulți dintre noi vor să-l copieze, preluând din comportamentul personajelor și încercând să trăiască la fel ca ele. De cele mai multe ori, vor fi dezamăgiți și vor suferi.

Viața nu e ca-n filme, și ne dă lecții pe care nu le-am prevăzut. Fetele frumoase nu trec pe lângă tine cu încetinitorul, fluturându-și pletele în vânt și așteptând să fie acostate cu vorbe romantice. Dacă treci cu mașina pe roșu, s-ar putea să nu scapi doar cu niște claxoane stridente. În realitate, eroul care a fost rănit în misiune, nu cere cu ardoare să meargă înapoi în Irak sau Afganistan, din patriotism și simțul datoriei. În viața de zi cu zi, tâlharul nu-ți ține un discurs atunci când are un pistol în mână, ci trage fără să te someze. Nu poți să-l rogi pe regizor să reia scena, ci o trăiești o singură dată, iar dacă te aștepți să intervină vreun scenarist, ai putea să ai o mare dezamăgire.

Filmul ne scoate din viață pentru un timp, oferindu-ne iluzii minunate. E bine să ne destindem și să învățăm câte ceva din ele, dar să nu visăm prea mult. Viața are alte reguli și, dacă nu de detașăm suficient de poveștile frumoase, nu vom reuși să ne-o trăim pe a noastră. Cu bune și rele.