Patru broaște crăcănate,
Gureșe și înfoiate,
Făceau mare gălăgie
Pe o baltă din câmpie.

Tema era delicată
Și foarte solicitantă,
Căci se alegea, pe bune,
Cine va fi șef de mâine.

– Eu merit să fiu alesul
Dacă vă doriți progresul
Și-o noapte mai luminoasă,
Spuse o broască făloasă.

– Numai eu pot fi stăpână,
Strigă broasca mai bătrână,
Mă pricep ca nimeni alta
Să împart tot ce-are balta.

– Ba vă spun eu că secretul:
E s-alegeți tineretul,
Iar asta mă cam indică,
Spuse una tinerică.

– Dacă m-alegeți pe mine,
Zise-un broscoi plin de sine,
Fac soarele să dispară,
Că prea ne topește-n vară.

Și-n timp ce-analizau fraza,
N-au văzut cum vine barza
Care l-a pescuit din zbor
Pe ultimul cuvântător.

– A fost stabilit de soartă,
El s-ajungă șef de baltă,
Și chiar acuma a zburat
Să stingă soarele-nfocat.

Așa au decis cu toții,
Și de-atunci, în toiul nopții,
Broaștele îl cheamă-ntruna,
Certând stelele și luna.