Vreau o locomotivă
Cu două-trei vagoane,
O șină costelivă
Și mai multe peroane.

Din fiecare gară
Am să aleg destine
Strivite de povară
Și-am să le iau cu mine.

Să urce în cușete,
Un șuier să răsune,
Cu manevrări încete
Voi da startul spre lume.

Mai repede ca vântul,
Vrând să ne minuneze,
Trenul calcă pământul
Fără să deraieze.

Pe căile terestre,
Cu frumuseți cât carul,
Privind lung pe ferestre,
Să-și uite toți amarul.

Iar inima-mi tresaltă,
Sperând că se cuvine
Ca dintr-o mică haltă
Să te iau și pe tine.