Toamna e anotimpul tăcerii,
cu momente de reculegere pentru fiecare frunză căzută,
precum o aripă desperecheată într-o plutire epică,
lăsând în urmă un trup despuiat
ca o corabie fără vele.

E vremea când apun culorile țipătoare,
ploaia cade cernită,
iar florile intră în depresie.

Toamna până și bobocii se numără în șoaptă,
de teamă să nu se adune cu păsările călătoare.