LEAC – pentru răni de arsură

Posted on by racoltapetru6

Odată, când am fiert cucuruz, am încercat să verific cu o furculiţă, dacă sunt deja fierţi, dar mâna mi-a alunecat în apa clocotită. Încă urlam de durere, când a apărut în uşă un prieten, fost soldat în Vietnam. M-a întrebat unde ţin făina şi după ce i-am dat-o, mi-a băgat complet mâna în făină şi mi-a spus să o ţin acolo timp de zece minute, ceea ce am şi făcut. Mi-a povestit că în Vietnam, unui bărbat i s-au aprins hainele şi în panica creată cineva a vărsat pe el conţinutul unui sac de făină. Aceasta nu numai că a stins flăcările, dar pe pielea victimei nu a apărut nici măcar o băşicuţă.

După zece minute, când mi-am scos mâna din făină, nu numai că nu am avut pe piele nici o băşică, dar ea nici măcar nu s-a înroşit. De atunci, în permanenţă ţin în frigider o pungă de făină, ea fiind mai eficientă rece, decât la temperatura camerei. Odată mi-am ars limba, am acoperit-o cu făină, iar după zece minute nu am mai simţit nici o durere. Deci, dacă te arzi, să nu pui arsura sub jetul de apă a robinetului, ci foloseşte punga de făină! Este mult mai eficientă!

Nu aruncaţi zaţul de cafea!

Posted on by racoltapetru6

15 modalităţi prin care poţi refolosi zaţul de cafea

1. Foloseşte-l ca fertilizator pentru toate plantele iubitoare de acid (cum sunt roşiile sau morcovii).

2. Împiedică accesul pisicilor în grădină. Pentru aceasta, împrăştie cafea veche în jurul ghivecelor şi plantelor.

3. Amestecă zaţul cu avocado strivit pentru o mască de faţă revigorantă.

4. Freacă-ţi mâinile cu zaţ consumat după ce ai tăiat ceapă sau usturoi pentru a scăpa de miros.

5. Transformă zaţul vechi în compost.

Sfat: Nu eşti un băutor de cafea? Nu-ţi face griji! Poţi profita şi tu de valoarea cafelei. Multe cafenele îţi vor da pe gratis cafeaua folosită sau pentru o sumă insignifiantă, care să acopere costul împachetării lor pentru tine.

6. Fă-ţi un scrub anti-celulitic.

7. Ţine zaţul vechi în frigider sau congelator în locul bicarbonatului de sodiu, pentru a elimina mirosurile neplăcute.

8. Împrăştie zaţ pe lângă intrările din casă pentru a alunga melcii sau furnicile.

9. Înmoaie zaţul în apă fierbinte, strecoară-l şi vei obţine vopsea pentru textile 100% naturală.

10. Curăţă grăsimea din oale sau de pe cadă.

Sfat: Unii oameni usucă zaţul folosit, îl amestecă în proporţie de 50/50 cu boabe proaspete şi apoi îşi fac cafea încă o dată.

11. Introdu un săculeţ cu zaţ uscat într-o pereche de pantofi rău mirositoare pentru a scăpa de miros.

12. Dacă ai părul de culoare închisă, te poţi spăla pe cap cu zaţ pentru a scăpa de mătreaţă. Pentru blonde sau roşcate, acest procedeu nu este recomandat, deoarece boabele pot colora rădăcina firelor de păr.

13. Zaţul poate fi folosit şi drept hrană pentru râmele din compostoare. Trebuie să fiţi atenţi, deoarece cafeaua este acidă. Excesul nu este benefic nici pentru aceste creaturi.

14. Foloseşte zaţul de cafea pentru a-ţi exfolia pielea.

15. Pentru a oferi foilor de hârtie un aspect învechit, pentru proiecte de meşteşugărie, lasă zaţul în apă peste noapte şi apoi afundă foile în acea apă. Înainte de a le folosi la confecţionat, lasă-le să se usuce.

Cum se face baie

Posted on by racoltapetru6

“Fiecare dintre noi este un înger cu o singură aripă şi nu putem zbura decât îmbrăţişându-ne unul pe celălalt”

CUM FACE BAIE FEMEIA

1.Scoate hainele şi le pune în coşul de haine,desparte hainele albe de cele colorate.

2.Pune halatul şi se duce la baie.

3.Se uită-n oglindă să vadă dacă s-a îngrăşat,intră în cadă…

4.Caută buretele,se freacă cu el pe faţă,pe spate şi pe mâini.

5.Se spală pe cap cu un şampon de miere cu mere cu 83 de vitamine şi se clăteşte bine.

6.Ţipă ca o lupoaică atunci când soţul deschide apa rece la bucătărie şi presiunea scade la robinetul de la baie.

7.Mai clăbuceşte o dată părul cu şampon de piersici cu morcovi,56 de vitamine şi se clăteşte bine.

8.Pune condiţioner de plante şi-l ţine 10 minute.

9.Spală faţa cu apă de faţă pe bază de grapefruit şi castraveţi,timp de 10 minute.

10.Îşi face masaj cu săpun de nuci cu căpşuni.

11.Se rade la subraţ,pe picioare,mustaţa şi sprâncenele…

12.Iese din baie,se şterge bine şi se acoperă cu un prosop uriaş.

13.Curăţă părul căzut cu hârtie igienică,se uită în oglindă dacă are coşuri şi le înlătură cu grijă.

14.Se întoarce în dormitor într-un halat lung şi se îmbracă timp de trei ore.

CUM FACE BAIE BĂRBATUL

1.Scoate hainele de pe el şi le lasă pe jos în dormitor.

2.Merge în pielea goală până la baie.

3.Dacă o întâlneşte pe nevastă-sa în drum,îi arată scula ca şi când e un mare premiu,făcând ca un elefant.

4.Se uită în oglindă,la pectorali şi la cât de mare e penisul lui.

5.Se scarpină la ouă şi se miroase la degete.

6.Intră în cadă şi din toţi bureţii nu alege niciunul.

7.Clăbuceşte la locurile intime şi în jur,lăsând păr pe săpun.

8.Râde zgomotos de la vântul rupător pe care tocmai l-a tras.

9.Face clăbuc în cap cu primul şampon pe care-l nimereşte.

10.Face pipi în cadă…

11.Iese din cadă şi se şterge doar parţial.

12.Se acoperă la brâu cu un prosop mic.

13.O ia înspre dormitor şi în drum lasă preşul din baie ud,podeaua udă,cada plină de păr şi jeg,lumina aprinsă în baie…

14.În drum spre dormitor,dacă o vede pe nevastă-sa,îi arată din nou scula lui şi intră în cameră.

15.Aruncă prosopul ud pe pat,acolo rămâne ud toată ziua,şi se îmbracă cu primele haine pe care le găseşte.

Metamorfoza (X)

Posted on by racoltapetru6

Noaptea i s-a părut nesfârşit de lungă şi nu a dormit aproape deloc. De fapt aceeaşi problemă o avea şi Veronica, care a intrat peste ea înainte de a se lumina de ziuă. Au băut o cafea prelungită pe parcursul unei ore şi apoi s-au precipitat spre spital. Paul era încă în vana cu apă rece, dar fiind perfect lucid. Transformarea trupului său era galopantă şi chipul nu-i mai era de recunoscut. Pielea era înlocuită de o crustă vânătă şi din ce în ce mai solidă, iar pulsul era tot mai scăzut, ajungând la 40 de bătăi pe minut. Temperatura corpului nu-i depăşea 32 de grade C şi se plângea mereu din cauza căldurii, deşi în salon era rece. Lacrimile mamei erau şi ele fierbinţi, atunci când se scurgeau pe trupul fiului său pe care-l ţinea strâns în braţe. Totuşi, tânărul a găsit puterea să zâmbească şi să le asigure pe amândouă că totul va fi bine în cele din urmă. După ce a reuşit s-o mai liniştească pe Veronica, pe care Doina a condus-o la pat, Paul a cerut să afle ultimele noutăţi în cazul tentativei de omor.

Iubita lui i-a povestit tot şi i-a mărturisit că trebuie să plece pe urma firului, altfel vor fi mereu în pericol. Vorbea cu el evitând să-l privească şi tânărul a observat cu un surâs amar. Ştia că devenea un monstru pentru oamenii din jurul lui şi trebuia să facă ceva în acest sens.

-Când pleci la Constanţa?, a întrebat direct.

– Azi vreau să mă pregătesc şi am să iau acceleratul de seară. Păcat că nu am permis, îmi era utilă maşina.

– Trebuie să merg cu tine!

Fata îl privi de data asta în ochi, uimită:

– Tu!? În situaţia asta? Imposibil, ai muri pe drum.

Paul o apucă strâns de mână şi spuse hotărât:

– Dacă rămân aici mor! Nu am nicio şansă. Sunt o creatură în jurul căreia se adună tot mai mulţi medici şi în curănd voi apărea în mass-media. N-aş putea suporta, aşa cum nu mai pot suporta mediul. Plus că sunt cercetat de poliţie precum un criminal. În numele iubirii pe care mi-ai purtat-o, te rog să mă ajuţi să scap de aici!

O privea cu aceiaşi ochi albaştri şi o implora cu aceeaşi voce inconfundabilă, calităţi care nu s-au schimbat deloc. Doina nu putu să-şi oprească o lacrimă şi un  sărut pe fruntea lui răcoroasă.

– Nu fi prostuţ! Eu te iubesc în continuare şi o voi face mereu, oricum vei arăta. Sufletul tău e acela care m-a cucerit şi nu se va schimba niciodată. Am să viu diseară şi o să încercăm să te scoatem. Să fii pregătit.

Se aplecă să-l sărute din nou, în timp ce uşa se deschise lăsând să intre nea Nelu, însoţit de asistenta Maricica. Doctorul arăta o veselie ce voia să fie molipsitoare:

– Aaa! Deja sunteţi aici? Ce mai face pacientul meu favorit? Iarăsi eşti în “piscină”? Hai că imediat vine micul dejun cu peştele favorit! Apoi avem de făcut nişte investigaţii.

Se apropie de Paul cu intenţia de a-l ajuta să iasă din apă, dar acesta se ridică singur. Fără să se şteargă, se aşeză lângă mama lui care suspina înfundat, şi o cuprinse din nou în braţe. Nea Nelu îşi coborî privirea preţ de câteva minute, dar apoi le spuse femeilor:

– Vă rog să-l lăsaţi acum în grija noastră. În curând soseşte comisia şi trebuie să-l pregătim  pentru recoltarea de sânge.

– Iarăşi?, interveni Veronica. Nu vedeţi ce mâini are? Unde mai puteţi băga acul?

– Mai sunt câteva locuri moi, mai ales în partea dorsală. O să ne descurcăm şi o să-i dăm de capăt. Fiţi liniştite şi reveniţi după-amiază. Vă rog!

– Ce s-a întâmplat cu perla pe care a-ţi extras-o din mine?, întrebă Paul.

Doctorul zâmbi din nou şi se aşeză lângă el, bătându-l pe umăr:

– Am trimis-o la Bucureşti pentru o analiză completă. Nu-ţi face griji, o să ţi-o dăm după aceea, pentru a o pune în vitrină. Oricum, cred că e foarte valoroasă.

Şi izbucni iar în râsu-i caracteristic, după care le pofti din nou pe vizitatoare să evacueze salonul. Doina, cu tăria-i caracteristică, a alinat-o pe Veronica până acasă, unde i-a dat un calmant şi a rugat-o să doarmă puţin. Apoi a plecat la sediul redacţiei să vorbească cu şeful ei, Popa. Acesta a ascultat-o şi i-a dat adresa unui bun prieten de-al lui, Costeniuc Gheorghe, ziarist din Constanţa.

– Caută-l şi o să te ajute. Îl cunosc din tinereţe şi ştiu că e un băiat bun. Până ajungi tu, am să-l sun şi am să-l pun în temă. Totuşi notează-ţi numărul lui de telefon şi nu uita: noi avem prioritate în publicarea articolelor, câte vor fi ele.

A îmbrăţişat-o părinteşte şi i-a urat succes. Acasă avea de pregătit aparatele foto şi bagajul pentru drum, inclusiv un flacon de cinci litri de apă sărată. Bine că maşina se putea decapota, altfel temperatura era infernală pentru Paul. Ea avea să se echipeze cât mai gros. Înainte de lăsarea întunericului, a luat-o pe Veronica şi s-au dus din nou la spital. Trebuiau să acţioneze în echipă. Paul era pregătit, adică îmbrăcat în pijama, iar Doina i-a dat o cămaşă şi o pereche de pantaloni scurţi precum şi nişte ochelari de soare mari,pentru a-i acoperii pe cât posibil faţă tumefiată. Despărţirea dintre mamă şi fiu a fost dureroasă şi umezită cu lacrimi din partea tuturor.

– Te voi mai revedea vreodată?, întreba Veronica printre suspine şi strângându-şi cu putere băiatul la piept.

– Nu te necăji, mamă. Îţi promit că o să-mi fie bine şi o să ne mai vedem. Te rog să ai încredere în mine, căci numai aşa se poate. Hai, linişteşte-te! Trebuie să plecăm cât mai repede, că s-a întunecat. Nu uita că te iubesc!

Cu greu a putut femeia să-şi oprească lacrimile şi să se desprindă din îmbrăţişare. Rolul ei era să meargă şi să-i distragă atenţia asistentei care era de gardă. În timp ce o ţinea ocupată, tinerii s-au furişat pe scări. Pe portar l-a derutat Doina şi astfel Paul a reuşit să iasă neobservat din spital şi să ajungă la maşina parcată în apropiere. Imediat a sosit şi partenera lui, care a demarat în stilu-i caracteristic. Spera să nu aibă parte de o întâlnire cu poliţia, că ar fi fost o catastrofă pe toate planurile.

Metamorfoza (VIII)

Posted on by racoltapetru6

Primii vizitatori ai zilei în care era programată operaţia lui Paul au fost Doina şi Veronica. Pacientul era pregătit pentru anestezie generală, fiind deja în stare de somnolenţă. Pe la ora 9.00 a venit un brancardier înalt şi roşcat, care, împreună cu asistenta Maricica, l-au urcat pe cărucior, ducându-l apoi în sala de operaţii, unde aştepta o echipă numeroasă de medici români şi străini. Mama şi iubita l-au însoţit până la intrare, încurajându-l mereu. După cum le-a spus nea Nelu, era o intervenţie în premieră deoarece nu se cunoştea natura corpului străin, a pojghiţei solide care-l proteja şi îngreuna accesul la infecţie, precum şi felul cum va reacţiona organismul. În aşteptarea unor veşti bune, femeile s-au aşezat pe canapeaua de la intrare.

A durat două ore până când uşa s-a deschis şi a apărut nea Nelu ca să le liniştească:

– Dragele mele, operaţia a reuşit fără să fie nevoie de o transfuzie, aşa cum ne temeam. Nu am fi ştiut ce grupă de sânge să-i administrăm…

Doina nu s-a putut abţine să nu-l îmbrătişeze, fericită, la fel şi Veronica.

– Şi o să fie bine?…au întrebat ele.

Doctorul le făcu semn în a avea răbdare şi le explică:

– Acum îl coase şi vom urmări evoluţia lui ulterioară. Am eliminat pojghiţa osoasă ce a substituit pielea şi am extras obiectul care ne intriga. Priviţi-l:

Scoase din buzunar o biluţă lucioasă cu diametrul de vreo cinci centimetri;

– Ce este asta?, întrebă Doina. Cum a ajuns acolo?

– S-a format în corpul lui! Este o perlă! Cea mai mare perlă din lume! Am verificat-o cu microscopul şi e sută la sută naturală. Când ai curăţat rana, ai omis un fir de nisip. Suficient ca organismul lui contaminat de scoică să reacţioneze şi să-l înfăşoare într-un strat de carbon protector. La o scoică ar fi durat cel puţin doi ani, dar la el totul e amplificat de mărimea corpului.

Nea Nelu vorbea extaziat şi se vedea pe chipul lui satisfacţia de a fi întâlnit un caz extraordinar de metamorfoză a organismului uman. Femeile însă erau îngrozite:

– Vreţi să spuneţi că fiul meu a devenit un mutant, o ciudăţenie?, întrebă printre lacrimi Veronica.

Doctorul Chiriguţ îşi mai ajustă tonul şi reveni la o voce mai temperată:

– Nu trebuie să vă faceţi griji! Atâta timp cât nu va fi rănit şi infectat nu e în pericol. Doar că trebuie să-l ţinem sub observaţie, cel puţin un timp. E spre binele lui.

Chiar atunci s-au deschis uşile ce au lăsat să iasă targa mobilă pe care era adormit Paul. În faţă era Maricica, din spate o împingea Mircea, brancardierul roşcat, iar în urma lor veneau o droaie de medici şi asistenţi. S-au oprit în salonul lui, unde l-au aşezat în pat. Mircea le-a asigurat că el va fi mereu pe aproape şi că are sarcina să-l ajute la orice oră din zi sau din noapte. Veronica şi-a luat de ieri câteva zile de concediu şi voia să stea până se va trezi fiul ei, dar Maricica le-a sugerat să meargă acasă şi să se odihnească.Va mai dura până la trezire. Astfel că au plecat amândouă şi s-au vorbit să revină spre seară.

Doina avea de mers până la administratorul de bloc pentru a vedea caseta camerei video de la intrarea în casa scării. Acesta, fiind pensionar, era aproape mereu acasă şi s-a oferit bucuros s-o ajute. Își arătă indignarea că s-a întâmplat o spargere în blocul lui şi, în timp ce o servea cu o cafea, se interesă de fiecare amănunt, mirându-se cum de nu a anunţat poliţia. Blocul avea patru scări şi a durat ceva timp până a găsit imaginile de ieri. Au putut vedea cum un individ a aşteptat o bună bucată de timp până a ieşit cineva de pe scară şi a intrat pe lângă el. Unde îl mai văzuse ea pe acel om cu părul acoperit de un fes, dar care lăsa să se vadă câteva şuviţe roşcate? Dintr-o dată a făcut legătura: era Mircea, îngrijitorul lui Paul! A mulţumit în pripă administratorului şi a plecat val-vârtej într-acolo.

Pe la patru după-amiază s-a trezit Paul şi a simţit o sete cumplită. Pe noptieră era un compot de piersici şi o lămâie. S-a ridicat cu dificultate, căci capul îi era greu iar trupul nu-l prea asculta. A luat lămâia şi a sfâşiat-o cu dinţii. Acreala ei l-a mai înviorat şi l-a făcut să se dea jos din pat. Setea persista şi vroia să ajungă la robinet. Nu avea poftă de compotul dulce, ci căută în sertare şi găsi o cutiuţă cu sare. Incet-încet, pas cu pas, a ajuns în baie şi a umplut un pahar cu apă în care a deşertat sarea. A băut-o cu satisfacţie şi a simţit cum prinde puteri. Ar mai fi băut unul, dar nu mai avea sare, aşa că se gândi să se întoarcă la pat şi să cheme pe cineva. Tocmai atunci intră un bărbat în halat albastru şi cu un furtun în mână.

– O, ce bine!, exclamă Paul. Puteţi să-mi aduceţi nişte sare?

– Bineînţeles, zise acesta zâmbind amabil. Dar mai întâi daţi-mi voie să vă conduc la pat. Nu aveţi voie să vă ridicaţi încă.

Se apropie de el ca să-l ajute şi îşi trecu mâna dreaptă pe după gâtul lui, prin spate, iar cu cealaltă îi aplică furtunul în jurul gâtului. Apoi trase cu toată puterea! Victima nu mai avea aer şi la început nu a opus nicio rezistenţă. Ai fi zis că-şi accepta sfârşitul, resemnată. După câteva secunde, şi-a dat seama ce se petrece şi a zvâcnit puternic. S-a împins cu toată puterea pe spate, proiectându-se şi cu mâinile din peretele ce sprijinea chiuveta. Agresorul, care nu se mai aştepta la ripostă, şi-a pierdut echilibrul şi a căzut peste geamul securizat al duşului, cu Paul peste el, amândoi cu faţa în sus.Geamul s-a fărâmat în mii de particule minuscule ce s-au revărsat pe pieptul lui Paul, pătrunzându-i prin piele. În acel moment a intrat Doina, gâfâind speriată. S-a repezit să-l ridice şi să-l îmbrăţişeze. Brancardierul Mircea zăcea fără să mai mişte, iar din cap i se prelingea o dâră de sânge. Lovitura de marginea inferioară a duşului i-a fost fatală.