Îmi tot ceri la control iubirea,
Ca și cum ar fi un pașaport spre inima ta,
Care s-a uzat de la atâta cercetare
Și are inscripțiile tot mai nedeslușite.

Mă tem că se va veșteji, precum frunzele toamnei,
Și o să se destrame în mâinile-ți fremătătoare,
Transformându-se în praf, aidoma dragostei
Prea mult bănuită de prefăcătorie.

Îți propun eliminarea birocrației genetice,
Să nu mai fie nevoie de atâtea legitimări,
Oferă-mi Clauza celui mai Favorizat Suflet,
Iar privirea drăgăstoasă să-mi fie singurul act de liberă trecere.