Înmormântare în UE
A murit Hans.Aducem un medic.Scoatem certificat prin care constatăm moartea pe hârtie.Sunăm firma de servicii funebre,comandăm una bucată sicriu.Îl ducem pe Hans la capelă.Anunţăm pe cei apropiaţi că a murit Hans.Le zicem adresa capelei.Ne adunăm la capelă,schimbăm o vorbă despre Hans.În cursul aceleaşi zile,pompele funebre îl ridică pe Hans şi îl îngroapă/incinerează/împăiază/criogenizează/ce-o fi,în funcţie de preferinţe.Odată îngropat,Hans rămâne acolo.Dacă doresc,vizitatorii sunt bineveniţi cu o floricică sau fără.
Înmormântare în România
A murit Gheorghe.Înainte de a suna un medic sau de a scoate un certificat,sunăm pe toţi cei care-l ştiu pe Gheorghe şi anunţăm că a murit.Revenim cu certificatul şi ne facem loc prin marea de oameni,care au venit să-l vadă pe Gheorghe mort şi să bea gratis o ţuiculiţă.Între timp Gheorghe e ţinut pe masă trei zile.Mort,da.Aducem trei femei să îl spele şi trei bărbaţi să îl bărbierească.Sunăm un preot.Ne rugăm de acesta să vină de parcă ar fi ceva nemaiîntâlnit în cariera lui şi ne împrumutăm de bani (că dacă nu e mulţumit,ni-l lasă pe nea Gheorghe pe masă şi pleacă!).Pe lângă oamenii care se foiesc prin casă,ne vor întâmpina pe drum încă pe atâţia,ca să nu mai vorbim de cei care vor veni direct la cimitir.
Pregătim “echipamentul” lui Gheorghe: bani pe ochi,colac în mână,costumul său cel mai bun (care i-a rămas cam mic) şi nişte pantofi cu talpa de carton că e pielea scumpă şi şi-aşa e mort.Convoiul: unul cu un brad/pom/schelă, cu fructe agăţate în el,unul cu o cruce,toţi cu lumânări,alţii cu steaguri şi prosoape,doi (minimum) cu coroane şi încă vreo doi care să ducă “darurile”:obiecte de uz personal,bucăţi de material textil,batiste,mobilă,o găină (vie,uneori) care se trece peste groapă etc.Fanfara: ţigani (mai mult sau mai puţin treji) care să chiorlăie din instrumentele lor cântece de mare factură spirituală (“Pe lângă plopii fără soţ”,”Drumurile noastre toate”,”Treceau batalioane române Carpaţii”,”Dunărea albastră”etc.) Bocitoare: între trei şi cinci babe,care,de multe ori,nu au absolut nici o treabă cu răposatul şi îl vor boci pe un nume generic,de exemplu “Vasile”.
Îi cinstim bine pe toţi,de la popă la ţigani.Pornim cortegiu.La fiecare răscruce vom opri şi preotul va citi o rugăciune.Ajungem la biserică.Urlăm să ştie lumea că a murit Vasileeeee,pardon Gheorgheeeee.La cimitir: se sapă groapa,se urlă din nou,se trece găina,se desface pomul,se împart prosoape,resturi de daruri (teoretic oamenilor săraci,practic tot între neamuri,pe principiul: nimic nu se pierde,doar se împrumută),se bea,se stropeşte cu vin mortul,continuă slujba.După cimitir: se merge la casa lui Gheorghe unde se bea,se bea,se bea,se mănâncă (cel puţin trei feluri),se ia la pachet (că doar e pomană),se vorbeşte despre: politică,vreme,alegeri,inflaţie,chirii,varice,butoaie,vinul de anul acesta,nunţi,botezuri,Mutu,Steaua,femeia vecinului,despre orice numai despre Gheorghe…nu.Se reia paranghelia la: 3,9,40 de zile,1 an,2,3 etc.,totul culminând cu 7 ani.Pe lângă acestea mai sunt şi vreo 400 de sărbători de pomenire a morţilor.