Am revenit în mediul meu preferat, după o vacanță nerușinat de lungă, aproape ca una de parlamentar. Principala vină o poartă vara incendiară, anotimp tot mai greu de suportat în ultimii ani, mai ales dacă avem parte anual de recorduri în ce privește temperaturile înalte și seceta. Eu am fost călit în frig, după ce am rezistat două decenii în blocuri fără încălzire și un loc de muncă așijderea. Zăpușeala mă lasă fără vlagă, chiar și gândurile mi se topesc înainte de a prinde contur și a le consemna. Nici aerul condiționat nu a fost o soluție suficient de bună, pentru că noaptea trebuia să deschid ferestrele, iar ziua începea deja cu căldură prea mare. Din această cauză am rămas închis în casă, mai ceva ca în pandemie, când ieșeam uneori cu mască. Nici măcar la Zilele Orașului Seini nu am fost în stare să mă prezint pentru a-mi recâștiga titlul de campion al localității, deși mă pregătisem în prealabil. Soră-mea a fost cea care mi-a adus acasă porția de mici cu care am sărbătorit formal sărbătoarea mult așteptată și cu mare regret ratată. Tot din cauza caniculei a trebuit să renunț și la tratamentul într-o stațiune pe care-l planificase. Drumul prin oceanul de foc mă îngrozea pur și simplu. Îmi era dor să simt atmosfera de afară, cu mireasma ploii izbăvitoare sau măcar cu adieri răcoritoare. Sper să avem parte de o iarnă cu ger sănătos și o zăpadă binefăcătoare pentru pământul și ființele care au răbdat fierbințeala unui anotimp cum nu am mai trăit.

Asta nu înseamnă că am stat toată ziua cu ochii pe cer și cu urechile ciulite la prognozele meteo. După ce mi-am pus în ordine publicațiile din ultima perioadă, am învățat cum să transform un document Word în format PDF, iar pentru asta a fost nevoie să apelez la specialistul IT, care mi-a instalat un program Word profesionist plătit, de data asta. Pentru voi s-ar putea să fie floare la ureche, dar eu nu știam cum se face. Rămân un veșnic elev care învață din mers lucruri noi, în funcție de oportunități și cerințe. De aceea mi-am reînceput activitatea deodată cu elevii din toată țara, considerându-mă coleg cu ei, indiferent de vârstă. Viața ne obligă să învățăm mereu, dacă vrem să ținem pasul cu lumea în continuă evoluție tehnologică. Destinderea mi-o realizam prin câte două filme zilnice, plus câteva seriale, preferabil de ficțiune, prin care îmi alimentam imaginația.

Și totuși, tânjeam după contactul cu voi, mă simțeam sterp și așteptam cu nerăbdare ziua când ne vom reîntâlni pe această cale, făcând schimb de gânduri, de opinii și de vești. E greu să stai deoparte după ce te-ai obișnuit ca ani de zile – și nu puțini – să scrii și să citești ceva nou de pe bloguri, benefic pentru suflet și cuget. Iată că a venit mult așteptata reîntâlnire, când toamna se luptă cu ultimele zile de vară, dornică să-și arate calitățile cu care ne-a obișnuit. Soarele nu mai are atâta putere, iar ploaia ar trebui să vină în cele din urmă, ostoind câmpurile arse de caniculă și de focul pârjolitor, cauzat adesea de mâna omului nesăbuit. Mă doare inima când văd bălțile secate și peștii morți cu tonele, de parcă ne-ar prevesti apocalipsa. Ne rămâne speranța că natura va reuși anul viitor să-și revină și să nu mai bată alte recorduri, cum a tot făcut-o în ultimii ani. Să fim sănătoși și să ne reîntâlnim mereu cu plăcere prin rândurile pe care le așternem sau le lecturăm!