A-nceput c-o adiere
Care s-a-ntețit îndată,
Păsările-n deviere
S-au adăpostit pe-o baltă.

A urmat o ploaie mică,
Iar apoi una mai mare,
Necazuri pentru furnică,
Dar pentru pești… o-ncântare.

Vântul s-a trezit la viață,
Se avântă-n rămurișuri,
Toate frunzele le-agață
Și le-aruncă prin hățișuri.

Soarele se-ndepărtează,
Tot mai mică-i a sa sferă,
Pentru că și el migrează
Spre o altă emisferă.

Se vede că-i supărată
Și vrea autoritate,
De aceea ni se-arată
Toamna pe neașteptate.