Ca să ajung în localitatea Pomi, trebuia să trec Someșul cu bacul sau să ocolesc circa 60 de kilometri prin Baia Mare. Firește că am ales prima variantă, și am plătit 5 lei pentru traversarea cu motocicleta. Acolo își avea domiciliu o fată pe care am cunoscut-o în piața din Seini, mereu însoțită de maică-sa, o femeie căruntă și cu chipul brăzdat de riduri adânci. La ultima întâlnire, m-a invitat seducător să o vizitez acasă și mi-a explicat cum pot ajunge.

Casa lor era mai degrabă un bordei din chirpici acoperit cu paie, iar pe jos cu pământ, chiar și în singura cameră. Mai avea un antreu mic și o prispă îngustă, iar curtea foarte limitată era încadrată de un gărduleț improvizat din vrejuri de floarea-soarelui. Dar fata era frumoasă și înaltă ca un fotomodel în devenire, cu părul lung și îngrijit, pieptul bine proporționat, picioare lungi și expuse exact cât trebuie de sub rochia viu colorată. O chema Nicoleta și m-a cucerit complet de la primele sărutări lungi și complexe, de ziceai că a făcut școala în Franța.

Erau dulci și incitante aceste schimburi de fluide, dar trebuia să mă limitez la ele, fiindcă orice încercare de a înainta cu mâna pe sub rochie îmi era imediat zădărnicită prin gesturi ferme și șoapte dulci precum: ”Vezi că s-ar putea să intre mama peste noi” sau: ”Sunt fată mare, și ne-ar omorî tata de ne-ar prinde”. În consecință, după ore întregi de îmbrățișări și țucături intense, mă întorceam acasă cu regrete amare în suflet și dureri atroce în părțile sensibile. Trebuia să găsesc o cale prin care iubirea noastră să atingă absolutul, plăcerea unei relații complete fără nicio altă reținere. Dar cum puteam face asta, când părinții intrau periodic în cameră, iar ea nu avea voie să iasă nesupravegheată?

În cele din urmă, am mizat pe pasiunea bătrânului pentru alcool și, la următoarea vizită, m-am prezentat cu două sticle de vin spumant, un deliciu rar pentru sărmanul om. Între paharele pe care le goleam împreună, i-am explicat că nu mă mai pot întoarce acasă cu motocicleta, iar el m-a liniștit spunându-mi că voi dormi la ei. Calculasem, în prealabil, că era foarte probabil să dorm cu Nicoleta, fiindcă în camera-dormitor nu era decât un pat și jumătate. Jumătatea aceea era o improvizație pe care dormea mereu moșul, iar pe patul cel mare urma să dormim ceilalți.

După ce s-a cherchelit bine, omul s-a trântit în așternutul lui și a început să sforăie sănătos. Am dat și eu semne de oboseală, iar bătrâna a înțeles aluzia și a pregătit patul. Doar că, la repartizarea locurilor, am fost tare dezamăgit când am văzut că eu și Nicoleta trebuia să dormim la margini, fiind despărțiți de maică-sa. Vinul m-a adormit destul de repede și pe mine, dar după câteva ore am fost trezit de o mână care mă pipăia. Am simțit groază și repulsie la gândul că baba are astfel de dorințe, și m-am retras cât de mult se putea. O a doua încercare am respins-o cu hotărâre, după care a urmat o liniște tocmai bună pentru a-mi gestiona gândurile sumbre, precum întunericul complet din jur. Cu greu am mai reușit să ațipesc, tresărind cu frică la fiecare mișcare.

Tot eu m-am trezit primul și către dimineață. Prin gemulețul mic al bordeiului se strecurau câteva fire de lumină, iar în cameră începeau să se distingă lucrurile. Mi-am ridicat capul să cercetez împrejurimile, și atunci parcă am fost lovit cu leuca. În mijlocul patului dormea Nicoleta! Probabil că se strecurase acolo după ce adormise maică-sa, apoi a încercat să-mi ofere ceea ce jinduisem de atâta vreme. Cu inima bătând puternic, m-am apropiat încet de ea, dar era prea târziu. Baba a simțit ceva și s-a ridicat ca un uliu din pat. Băuse și ea vreo două pahare din vinul dulce, dar acum îi trecuse efectul. Așa că a privit cu dezaprobare la rocada indecentă și i-a cerut fetei să se ridice imediat din pat. Iar eu m-am îmbrăcat necăjit și am plecat cu coada între picioare. Și cu aceeași durere.

M-am întâlnit cu Nicoleta după câțiva ani. Se măritase și avea o fetiță, dar mi-a spus că tot la mine se gândește. Și eu îmi amintesc adesea de ea, însă îmi zic că n-a fost să fie.