Toamna e anotimpul în care îl vizitez pe Mitică. Care Mitică?! Prietenul meu din București, care mi-a fost coleg de școală și cu care țin mereu legătura. El vine pe la mine primăvara-vara, când facem câte un tur al Maramureșului. În schimb, când îi sunt oaspete, îmi arată cu mândrie ce-i nou prin Capitală, prevenindu-mă de fiecare dată că o să am parte de ceva ”Ce n-a văzut Parisul!”. Nu uită să-mi amintească faptul că suntem în Micul Paris, unde, trecând peste unele neîmpliniri, trebuie să ne bucurăm de lucrurile minunate realizate în ultimii ani.
De data asta am fost șocat când am văzut că apartamentul prietenului meu era în plin proces de zugrăvire, deci imposibil de folosit. Chiar i-am reproșat:
– Trebuia să mă avertizezi, pentru a veni după ce termini. Acum ce ne facem?
– Nicio grijă! Ba chiar e mai bine așa. Am ocazia să te cazez la un hotel cum n-a văzut Parisul!
– La hotel!? Nu prea mă dau în vânt după astfel de locații. Atmosferă rece, oameni străini, camere fără personalitate, aceeași mâncare de restaurant de care-s sătul până peste cap… Eu credeam că vom găti noi ceva, doar n-am venit cu mâna goală.
– Lasă totul aici, că n-o să-ți pară rău.
M-am supus, după care am coborât la mașina lui. Pe drum, i-am cerut, totuși, niște lămuriri.

– Mergem într-o locație de 4 stele, Hotel Arc de Triomphe, care face parte din primul lanț de boutique-hoteluri numit RESIDENCE HOTELS și este singura asociație de acest gen din lume, având sediul în Los Angeles, ca membru BLLA (Boutique and Lifestyle Lodging Association). Ia broșura asta, ca să ai o idee despre ce vorbesc.
Am luat cărticica pe care mi-a întins-o în timp ce rula pe Bulevardul Kiseleff și se apropia de Arcul de Triumf. După felul entuziast în care vorbea, mi-am dat seama că voia să-mi arate ceva deosebit, mai ales că nu vizitasem niciodată împreună vreun hotel. M-am convins că avea dreptate imediat ce am ajuns la recepție și Mitică s-a ocupat de rezervare. Tot personalul era numai un zâmbet, de parcă ne cunoștea dinainte, iar camera era aranjată cu gust și deplin confort. N-am apucat să mă obișnuiesc cu ambientul, că prietenul meu m-a invitat la masă, știind că vin de la drum lung.

De aici încolo, am fost plăcut surprins de fiecare serviciu inclus în cazare, pe durata celor trei zile. Felurile de mâncare erau foarte variate, începând cu cele tradiționale românești, până la preparate sofisticate din care nu mai gustasem vreodată, dar care mă ispiteau să le încerc. Iar apoi cum n-aș putea să mă bucur de accesul la Spa, cu saună și jacuzzi într-un mediu rustic și lăfăindu-ne în halate albe imaculate, asortate cu papuci comozi. Am vizitat apoi și locație pentru evenimente corporate, unde tocmai avea loc o întâlnire între artizani din toată țara. Seara a venit pe nesimțite, iar eu am zis că merită să deschidem o sticlă de șampanie, urmată de un desert delicios. Acum chiar mă bucuram că am nimerit când Mitică zugrăvea!

– Ăsta e cel mai bun hotel din București?, am întrebat eu.
– Ăsta și încă două, ce fac parte din același lanț hotelier: Domenii Plaza și La Conac. Mai este unul, situat pe Riviera franceză: Les Mandariniers. Data viitoare, când mai vii în vizită, acolo mergem. Doar o viață avem!

Am râs cu poftă și am închinat pentru asta. Știam că Mitică se ține de cuvânt, iar un sejur într-o zonă atât de frumoasă mă încânta mult. Deocamdată ne-am bucurat de un weekend edenic, în care nici n-am mai vrut să vizităm alte obiective. Erau destule de văzut și de făcut în incinta hotelului, doar că zilele au trecut prea repede și a venit vremea să plecăm. Amintirile au rămas, însă.
Acest articol participă la competiția SuperBlog 2016