Vine Ion acasă mort, de beat. Intră în cameră la copil şi-l întreabă:

– Măi copile, ia spune tu lu’ tata, în ce clasă eşti tu?

– În a treia, măi tată, tu nu ştii?

– No apăi, tu ştii să scrii după dictare?

– Ştiu tată, cum să nu!?

– No, ia un caiet şi scrie: Ardealul îi al nost’!

Ia copilul un caiet şi scrie ce-i zice tatăl.

– No, mai scrie o dată: Ardealul îi a nost’!

Mai scrie copilul o dată. Şi tot aşa până umple tot caietul cu “Ardealul îi al nost'”. Ion, mulţumit, se întoarce la birt. Copilul, plângând, o sună pe maică-sa:

– Mama, mama! Eu aşa de beat nu l-am mai văzut pe tata în viaţa mea…

– Da’ ce-ai păţit dragul mamei? L-a adus poliţia acasă?

– Nu, mama!

– Dar ce e cu el?… E în comă alcoolică?

– Nu, mama!

– Dar despre ce e vorba???

– Se crede ungur!!!