OAMENI ȘI ARBORI
Sunt mari diferențe între oameni și arbori,
Deși împart aceeași planetă fecundă,
Primii sunt mai sensibili la fenomenele naturii,
Se ascund de ploaie și se îmbracă gros iarna,
Se adună în grupuri și își marchează terenul,
Lăsând în urmă reziduri și cioate însângerate.
Copacii stau răbdători în același loc,
Indiferenți la orice furtună,
Se înfofolesc primăvara și se dezbracă în răcoare,
Îmbrățișează pământul cu rădăcinile
Și îmblânzesc soarele cu ramurile.
Unii oameni ar vrea să fie ca arborii,
Cu aceeași tărie și răbdare de invidiat,
Să se înalțe cât mai sus spre cer
Și să cuprindă întreaga zare.
Uneori, copacii ar vrea să fie ca oamenii,
Doina lor de jale să răsune prin cuvinte,
Să le crească picioare pentru a fugi
Din calea celor care vin să le taie trunchiurile.
Petru Racolța (”Graiul Maramureșului”, 2 aprilie, 2022)
OAMENI ȘI ARBORI (un roman)
Nu sunt mari diferențe între oameni și arbori,
Cel puțin la noi în România, în general,
S-a spus despre noi de mai multe ori,
Chiar în versuri, că suntem un popor vegetal,
Capabil doar de o revoltă în propria ogradă*,
Și asta doar așa, ca vecinii să o vadă.
Pământul ar putea fi o Planetă Paradis
Dacă oamenii chiar oameni ar fi
Și arborii ar fi arbori precis,
Iar printre oameni nu s-ar mai găsi
Și oameni-salcie, cum s-a mai scris.
Oamenii aceia se cred cu tărie salcie plângătoare,
Iar alții, cu aceeași tărie se cred arbori de cauciuc,
Așa că să nu vă fie de acum cu mirare,
Dacă ei nu vă vorbesc, ci doar vă privesc năuc.
Însă arborii oameni nu se pot visa,
Dar de-ar putea și-ar deveni, n-ar fi în zadar,
Cu siguranță uscăturile și le-ar îndepărta
Și-acum am avea un popor de oameni-stejar!
Parodie de Lucian Perța (”Graiul Maramureșului”, 5 aprilie, 2022)
racoltapetru6 