Dacă fierbi un ou de struț,
Într-o oală adecvată,
La ospăț, tu fii drăguț
Și invită lumea toată.
Pe bătrânelul de la trei
Cu pisoiașul lui blănos,
Pe Leana cu nepoții ei
Și pe cățelul pofticios.
Nu îl uita nici pe Ion,
Vecinul cu-n etaj mai sus,
Care-o să-ți cânte-n bariton
De vremurile ce-au apus.
Și-apoi mai cheamă-l, preventiv,
Pe medicul Dan de la trei,
Să fie factor curativ
Dacă vă veți simți prea grei.
Ca să eviți orice retuș,
Ar fi mai bine să-i întrebi
Dacă-l vor moale-n gălbenuș
Sau poți o oră să-l tot fierbi.
Până oul se gătește,
Să-l servești pe fiecare,
În pahare de trei dește,
Cu o țuică de căldare.
Pofta iute o să vină
Și să pui întâi pe masă
O bucată de slănină
Cu brânză de-aia gustoasă.
Vorbele aduc urzeala
Din licoarea mărgelată,
Dar tu ai grijă ca oala
Să fie cronometrată.
Trufandaua când e fiartă,
Să o scoți din vasul mare
Și s-o expui deîndată
În unica ei splendoare.
Cât oul încă-i fierbinte,
La pofte nu te întrece,
Și perindă-l înainte
Printr-un jet de apă rece.
Apoi curăță-l de coajă
Cu gesturi de-ndemânare
Și expune-l ca pe-o vrajă,
Spre aleasă desfătare.
Să împarți câte-o felie,
Nici prea mică, nici prea mare,
Iar una să mi-o lași mie,
Pentru o evaluare.