Tristețile de toamnă le alung
Cu un gând care mă fericește,
Precum că timpul, cât o fi de lung,
Iubirea din noi nu-mbătrânește.

Nostalgia nu se dă bătută,
Rezistă ca și cel mai dur oțel,
Întărind credința absolută
Că amintirile în veci nu pier.

Și astfel, dacă bine ne-am gândit,
Ajungem la supremul adevăr,
Că trupul, cât o fi de stafidit,
Sufletul rămâne mereu tânăr.

Trei daruri ce formează-un caracter
Îngrijit de inimă și cuget,
Ce-l îndreptăm spre oameni și spre cer,
Cu iubire, amintiri și suflet.