Bulgărașii de zăpadă…
O eternă provocare
Care ne îmbie-n stradă,
De la mic pân’ la cel mare.

Puf din apă ne așteaptă
Și din cer se tot coboară,
Din ele se face-ndată
Muniția necesară.

Taberele se-nfiripă
Cu oricine-o fi să fie,
Toți se bulgăresc în pripă
Debordând de veselie.

Un bătrân stă și privește
– Încărcat cu nostalgie -,
La lupta ce-i amintește
De a lui copilărie.

Hârjoana se întețește
Și se transmite în valuri,
Mulțimea se molipsește
De la șes până pe dealuri.

Dintr-o curte evadează
Un câine care-i surprinde,
Căci va fi mereu pe fază,
Încercând bulgări a prinde.

Când oboseala dă semne,
Toată gașca se desparte
Cu promisiuni solemne
Că a fost doar prima parte.