Ca un doctor iarna vine,
În halat alb îmbrăcată,
Cu anestezii divine
Și rețeta implicată.

Virușii, de orișicare,
Nu mai au nicio speranță,
Când acest medic apare,
Îi alungă-n transhumanță.

Afară se tot răcește,
Vântul bate ca la carte,
Dar neaua te-nsuflețește
Cu căldura ei aparte.

Natura se primenește,
Ascunzând rănile grele,
Ce-a fost hidos – strălucește
Sub puzderia de stele.

Iarna e o sărbătoare
Cum peste an nu mai este,
Și așteptăm cu ardoare
S-o petrecem ca-n poveste.

Chiar și sufletele noastre
Trec printr-o purificare,
Iar luminile măiestre
Ne induc plăcută stare.

P.S.  – Temă sugerată de președintele cenaclului literar din Seini, doamna profesoară Betty Kirmaier