Orașul romantismului

În anii precedenți, v-am invitat să-mi fiți alături virtual în minunatele călătorii pe care le-am făcut prin oferte turistice venite de la CND Turism. Începând cu Grecia – unde am savurat delicioase mâncăruri tradiționale -, continuând cu Spania – cu o aventură neprevăzută printre taurii de la Pamplona -, după care a urmat un circuit de vis prin cele mai interesante locații din Asia, iar anul trecut am avut plăcerea să poposesc în Anglia, cu o vizită de câteva zile la celebrul castel Windsor. Aceste vacanțe speciale m-au făcut să-mi dau seama câte locuri minunate există în lume, uneori relativ aproape de noi, și cât e de frumos atunci când le vedem cu ochii noștri. Mai ales că la CND Turism, prin oferte speciale, prețul este la îndemâna fiecăruia și toate călătoriile sunt planificate riguros, iar surprizele sunt numai din acelea plăcute.

logo-vacante-nou

„Să vezi Veneția și poți să mori”, e o exprimare care s-ar potrivi și acestui oraș al romantismului, al apelor, al istoriei milenare și al inspirației pentru poeți și scriitori. Dar numai până îl vizitezi o dată, că apoi te va atrage iar și iar, ca un magnet, amplificându-ți plăcerea de a trăi și a admira frumosul. De multă vreme voiam să văd Veneția, dar de data asta n-am mai amânat. Am văzut câteva oferte turism foarte convenabile pentru un sejur de 5 zile, cu transport avion București-Roma. Două ore a durat zborul și apoi am luat autocarul până la orașul de pe apă, cale de 526 de km, adică aproximativ 5 ore de drum.

La sosire am fost întâmpinați de un ghid local care știa foarte bine românește și era deosebit de amabil, cred că avea ceva origini mioritice sau era căsătorit cu o româncă. Oricum, ne-a cazat pe fiecare, după care a luat masa împreună cu noi, timp în care a făcut un rezumat al excursiei noastre. Deși se putea bănui că suntem obosiți de călătorie, nu am urcat în camere, ci am profitat de cele câteva ore rămase din zi pentru a vizita Marele Canal. Desigur că motivul principal a fost călătoria cu barca. Surpriză a fost că, de data asta, ne-am urcat într-un autobuz de apă, unde am încăput tot grupul. Cu taxiurile de apă (gondole) vom merge cu altă ocazie, după cum ni s-a promis. A fost o plimbare în care am admirat cel mai frumos cartier din Veneția, cu clădiri mari și poduri impresionante. Ne-a prins seara în legănatul lin de ape, iar cina și somnul au fost binevenite.

Au urmat zile pline, cu orar încărcat și obiective din cele mai renumite, iar plimbările pe canale erau ca un refren de care ne bucuram de câte ori aveam ocazia. Palatul Dogilor era cap de afiș în programul nostru, cu o arhitectură gotică originală. Ghidul ne-a explicat că a fost ridicat în secolul IX și a fost reconstruit de câteva ori, fiind, de-a lungul timpului, sediu pentru senat, centru administrativ, tribunal, arhivă și închisoare.

O zi memorabilă a fost și aceea în care am vizitat Piața San Marco, cea mai cunoscută din Veneția. Și asta nu numai pentru numeroasele cafenele și buticuri de tot felul, dar și pentru masa de prânz, unde ne-am ospătat cu o pizza ca la ea acasă și spaghetele cele mai gustoase din lume. Toate stropite cu un vin alb, produs din struguri copți sub soarele darnic al Toscanei. Am constatat astfel că și italienii știu să trăiască bine ca și noi, românii.

Zilele următoare am mai văzut Laguna Veneției – un golf îngrădit de la Marea Adriatică -, Basilica Santa Maria Glorioasa dei Frari – cea mai mare biserică din Veneția -, parcul Aqualandia – loc în care ne-am distrat de minune -, Muzeul de Istorie Navală, Palatul Grassi, Basilica San Marco și Basilica Santa Maria della Salute. Ar mai fi fost multe de vizitat, dar cinci zile au trecut foarte repede. Trebuie să revin în orașul îndrăgostiților și o voi face cât mai curând, pentru că m-am îndrăgostit de el. Vă recomand să faceți la fel și veți simți că viața-i mai frumoasă.

Acest articol participă la competiția SuperBlog Spring 2016

O excursie la castelul Windsor – #jurnal de călătorie

12 iunie – E ziua în care am intrat în posesia biletului de plecare în Anglia, în cadrul programului Work and Travel. Voi beneficia astfel de un schimb de experiență cu colegii români care lucrează la clinicile ”Dental and Medical” din Barking, East London. M-am felicitat în gândul meu pentru ideea de a apela din nou la CND Turism, care mi-a oferit mereu satisfacția unor circuite turistice de neuitat. Tot azi este și data în care încep acest #jurnal de călătorie, un mod mai eficient de a memora cele mai proaspete impresii trăite de-a lungul acestei experiențe unice pentru mine. Mai ales că eram hotărât să vizitez cel mai mare și mai vechi castel locuit din lume: Castelul Windsor.

13-16 iunie – A fost o perioadă de pregătiri intense, emoții inerente, de făcut cumpărături și împachetat, despachetat și iar împachetat, telefoane date și primite de la prietenii și colegii care veneau cu multe sfaturi și întrebări.

17 iunie – Am luat avionul și, după câteva ore de zbor lin, am aterizat pe aeroportul Heathrow din Londra. Era pentru prima oară când respiram aerul din Regatul Unit al Marii Britanii. Am fost cazat la un doctor stomatolog ardelean, care locuia în apropierea locului de muncă. Amândoi ne-am bucurat de cunoștință și am stat la povești până seara târziu. Eu i-am povestit despre locurile minunate din România, iar el mi-a făcut un mic instructaj înainte de a începe lucrul.

18-20 iunie – N-am avut probleme cu acomodarea. Toți românii de acolo sunt foarte apreciați în munca lor, dar și amabili. Mă simțeam deja ca într-o nouă familie.

21 iunie – Primul meu weekend și prima ocazie de a vizita locul mult visat. Numele castelului Windsor este identic cu cel al orașului în care se situează, aflat în comitatul Berkshire. Castelul a fost construit în vremea lui William Cuceritorul (1066-1087), cu scopul de a asigura paza și protecția Londrei. Astăzi este una dintre reședințele favorite ale reginei Elisabeta. Pe sub clădirea castelului curge Tamisa, iar suprafața pe care o acoperă, împreună cu parcul său foarte apreciat de cei peste 1,3 milioane de vizitatori anuali, este de cinci hectare. De fapt, foarte multe obiective de aici sunt celebre și căutate de oamenii din întreaga lume, dar e nevoie de multe zile pentru a le vedea și fotografia pe toate. În această primă incursiune, am vizitat parcul și apoi Casa de Păpuși. Ghidul ne-a explicat că a fost construită sub îndrumarea arhitectului Sir Edwin Lutyens, timp de trei ani, fiind cea mai faimoasă casă de păpuși din lume. După cum vedeți, aici avem ocazia să admirăm numai obiective la superlativ.

22 iunie – Azi am vizitat mai multe încăperi încărcate cu comori ale istoriei, adevărate muzee cu portete, statui și cadouri primite din alte state. Am remarcat creații de Michelangelo, Leonardo Da Vinci, Raphael și Canalleto, dar și porțelanuri din China, care erau fără asemuire de frumoase. Printre informațiile acumulate de această dată e faptul că în castel locuiesc circa 160 de oameni, la care se adaugă 200 de angajați.

23-27 iunie – Nu vreau să vă rețin atenția cu zilele în care am lucrat, deși au avut și ele farmecul lor. Plus că după-amiaza vizitam Londra, împreună cu unii dintre colegi, dornici să-mi arate ce-i mai interesant de văzut.

28-29 iunie – Am continuat cu sârg explorarea altor obiective ale Castelului Windsor, cum ar fi capela Sfântului George, dar am ținut neapărat să asist și la schimbarea gărzii, care, deși se spune că nu mai are același fast ca odinioară, pe mine m-a impresionat atât de mult încât am văzut-o de două ori.

30 iunie- 4 iulie  – Ultima săptămână din acest schimb de experiență, prea scurt și prea frumos ca să-l uit vreodată. Înainte de a pleca la aeroport, mi-am revăzut jurnalul și mi-am făcut un scurt sumar, pe care vi-l prezint aici. Sper să revin cu poze mai multe și descrieri detaliate.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2015

 

Ilustrații din Băișoara

Săptămâna aceasta am lipsit două zile de pe blog, fiind plecat într-o excursie la Băișoara, jud. Cluj. Un fost coleg de școală generală, pe care nu-l văzusem de 42 de ani, m-a invitat să-l vizitez pentru a mai depăna din amintiri și a ne povesti fragmente din viața care a urmat după absolvire. Am pornit cu oarecare emoții, de unul singur, marți pe la ora zece și am ajuns după 15.30, pe un traseu frumos și inedit pentru mine, via Turda – M. Viteazu. Nelu și soția lui, Elvira, mă așteptau cu brațele deschise și o casă răcoroasă, după atâtea ore de caniculă. Împărtășesc mai jos câteva din pozele ce m-au impresionat mai mult și care vreau să le păstrez în amintirea acestor zile de mini-vacanță deosebit de frumoasă. Prima îl are în dreapta pe Nelu, cu pletele lui generoase, alături de un alt coleg de școală și prieten comun.

 

Urmează zâmbitoarea lui soață, Elvira, o foarte bună gospodină.

 

Un alt membru iubit al familiei, blânda și înțeleapta lor pisicuță.

 

Cel care ne privește duios este frumosul și drăgăstosul lor cățel.

 

Atmosfera a fost călduroasă – și nu mă refer la vremea caniculară de afară -, iar eu m-am simțit ca în familie, mai ales că nu prea am parte de una. Am povestit la o bere și apoi la un vinars, cum îi zice pe acolo. După care ne-am delectat cu un borș moldovenesc cum n-am mai gustat vreodată, preparat, bineînțeles, de Elvira, care a făcut și o pâine de casă sănătoasă și bună de tot. A urmat o ciulama cu carne de mieluț și mămăliguță, de te lingeai pe degete. A doua zi am vizitat împrejurimile, cu Nelu la volan și pe post de ghid. M-a impresionat mult drumul până la Stațiunea  Muntele Băișorii, precum și numeroasele cabane, din care am înțeles că una era a lui Gheorghe Funar. Un loc binecuvântat cu frumuseți aparte, în care iarna mișună mii de turiști amatori de schi sau de alte sporturi hibernale. La întoarcere, am cumpărat un caș de oaie ieftin și foarte bun, făcut de posesorul unei turme de peste o mie de capete. Auzisem că se găsește și zmeură, la doar 15 lei kilogramul, doar că în ziua aceea n-am avut noroc. Poate de altă dată. Însă am primit de la prietenii mei afine proaspete, o slănină ce rivalizează și chiar o întrece pe cea din Maramureș și alte bunătăți specifice zonei.

 

 

Ne-am despărțit joi dimineață și m-am întors pe altă rută, intrând prin Cluj. Mi-a plăcut mult această excursie-vizită și sper să mă mai întâlnesc cu prietenii mei din Băișoara. Până atunci o să-mi amintesc cu plăcere de ei și o să-mi astâmpăr dorul privindu-le pozele și vorbind pe facebook sau la telefon.