Drogul uzual

Bărbatul, la vreo treizeci de ani, intră timid în încăperea luxoasă și salută cu exagerată politețe. Omul dolofan, din spatele mesei, se ridică și îl întâmpină cu un zâmbet radios, întinzându-i mâna de departe.

– Bine ai venit, domnule…

– … Cumpănitu, domnule. Cumpănitu Vasile.

– Domnule Cumpănitu, mă bucur că te-ai gândit să apelezi la mine și la pachetele de cea mai bună calitate pe care ți le-ai putea dori vreodată. Numele meu e Ispită Aurel, și am să fac din dumneata un om fericit. Dar ia loc și spune-mi ce preferințe ai, îl invită cu amabilitate gazda, așezându-se înapoi, pe fotoliul larg.

– Știți, eu nu prea voiam să fac pasul ăsta, dar m-a influențat vecinul, care-i clientul dumneavoastră de câțiva ani. Am văzut cât de fericit este de atunci, iar el mi-a explicat că totul a început de la primul pachet luat de aici. A intervenit și nevastă-mea, care dorește să plutim și noi în al nouălea cer, doar nu suntem mai proști ca ei.

– Are perfectă dreptate, nevasta dumitale, domnule… pot să îți spun Vasile? Cumpănitu e un nume care mie, drept să-ți spun, nu-mi prea place. Fără supărare! În schimb, dumneata poți să-mi spui Aurel.

– Desigur, cum vreți. Numele îl am din străbuni, dar în ultima vreme pare cam demodat, după cum mi-au spus prietenii de familie. E bine și Vasile, așa cum îmi spun toți cunoscuții.

– Așadar, domnule Vasile, ce fel de pachet crezi că ar fi pe gustul dumitale? Aveți de unde alege, credeți-mă.

– Încă nu m-am hotărât. E un pas mare și nu aș vrea să fac o greșeală iremediabilă, cum ar fi să cad în dependență.

– Și ce e rău în asta, Vasile?, rosti Aurel cu convingere. Toată lumea e dependentă de ceva, iar dacă prin asta devii fericit, ce mai contează?

– Da, e drept, însă, până la urmă, s-ar putea să nu-mi mai permit. Am văzut oameni care au ajuns pe stradă, alții în ospiciu, iar unii chiar s-au sinucis. N-ar fi mai bine să trăiesc pe picioarele mele, fără să mă avânt într-o euforie înșelătoare?

Grăsuțul oftă dezamăgit și-și ridică brațele a neputință, recunoscând:

– Firește că sunt și astfel de specimene, dar pe dumneata te văd om calculat. Sunt convins că ai să fii rațional și te vei opri atunci când va fi cazul, fără repercursiuni negative.

– Și dacă nu mai pot renunța?, se tângui Vasile. Mai ales cu un anturaj în care sunt încurajat să continui, ba să iau și mai mult, tot mai mult, până când ajung incurabil și irecuperabil. Prietenii, vecinii, colegii de muncă și rudele care procedează la fel, nu sunt un sprijin în moderație, ci într-o escaladare a consumului. Nu prea cunosc oameni care au reușit să-și revină și care să mă ajute atunci când va fi cazul. În concluzie, sunt un om slab și mă tem pentru viitorul familiei mele, cu toată fericirea ce mi se arată la început.

– Ești fricos, iar asta te face și slab, îi răspunse, dezamăgit, Aurel. Pentru a învinge, trebuie să riști, iar dumneata nu ai curajul. Uită-te la mine, crezi că eu n-am riscat? Dar acum am apartament ultracentral, casă la țară, cabană la munte, mașină de lux și nevastă tânără.

– Și dumneata te-ai împrumutat de la bancă?, întrebă Vasile cu mirare.

– Ei, nu chiar. Dar eu risc de fiecare dată când dau împrumuturi unor persoane care ar putea ajunge insolvabile. Risc, dar uite că nu pierd, pentru că am fler.

– În acest caz, e mai bine să nu riscăm niciunul. Mai bine mă retrag și economisesc pentru fericirea dorită, decât să o trăiesc cu bani împrumutați, că mi-ar sta în gât.

 

Eunucul: Iza (VII)

Romi nu se precipită deloc, deși avea în față perfecțiunea întruchipată, iar mirosul de piele proaspăt îmbăiată îl întărâta. Îi cuprinse corpul cu brațele și se lipi de el, așezându-l paralel pe salteaua luminată discret, dar cu atât mai excitant. Mâinile se transformară în aripi, iar degetele în pene fine ce mângâiau fiecare centimetru din comoara ce-o avea alături. Întâi de-a lungul părului, pornind din creștetul capului, cu dexteritatea unui hair stylist ce simte personalitatea fiecărui fir și îl încurajează să se afirme. A urmat atingerea tandră a feței, precum a unui nevăzător dornic să descopere pentru prima dată înfățișarea iubitei sale.

Pe măsură ce mâinile eliberau teritorii de ten și coborau spre alte părți, buzele fierbinți ale tânărului intrau într-o exploatare mai minuțioasă și mai senzuală. Nimic nu scăpa nesărutat, iar fiecare tresărire a Izei era analizată și interpretată adecvat de simțurile celui care le provoca. Ochii, nasul, obrajii, cu insitență pe lobul urechilor și o adăpare continuă din izvorul nesecat al buzelor subțiri și fremătătoare. Gâtul era o delicatesă pe care a savurat-o pe îndelete, zăbovind la el prelung în drumul spre sânii care-l așteptau precum niște stânci ce se doreau cucerite.

Fiecare oftat sau geamăt era primit cu satisfacție de Romi, încurajându-l să insiste în zonele respective până la o explozie de plăcere. Nici mâinile femeii nu aveau stare, ci îl îndrumau involuntar spre ținte sensibile și încărcate de recompense sonore. Corpurile li se unduiau în așternut ca într-un dans pe o muzică compusă ad-hoc, ba domoală și în surdină, ba cu zvâcniri neașteptate și cu note stridente. După ce li s-a oferit sânilor atenția cuvenită, gura înfocată a tânărului se insinuă încet către buric, ca o haltă binevenită înainte de gara principală. Iar acea gară fusese pregătită în prealabil de degetele fine ale impiegatului. Iza era epilată, deși trăia în pădure de multă vreme!

Cucerirea zonei fierbinți a fost făcută ca pe o filieră complexă, fără grabă și cu multă atenție la detalii. Pe măsură ce buzele tânărului se apropiau de labii, icnetele femeii se înmulțeau, devenind tot mai puternice. Apoi, la prima atingere dintre cele două zone umede care se așteptau, s-a auzit un oftat prelung de plăcere și mulțumire. De acum înainte totul era euforie și fiecare mișcare provoca alte și alte orgasme, ca într-o avalanșă. Iar Romi nu se opri până la semnalul Izei:

– Ooooh, ooooh! Aaaah, aaaaaaah! Oprește-te că nu mai poooot!

Doar atunci și-a ridicat tânărul capul dintre petalele femeii și s-a întins alături. Era clar că nu o dezamăgise, iar asta îl făcea să se simtă minunat. Pe de altă parte, Iza, deși extenuată, voia să-l răsplătească pentru plăcerile oferite cu atâta talent și generozitate. Îl mângâie în zona unde ar fi trebuit să aibă un penis, dar își aminti că nu e o metodă potrivită în acest caz. Se ridică să-l sărute prelung pe buze, pe față și apoi pe gât și urechi. Astfel descoperi că bărbatul era foarte sensibil la felul cum îi mușca blând loburile urechilor, producându-i astfel plăceri intense. Era un secret de care s-au bucurat amândoi, râzând și îmbrățișându-se, până au adormit.

– Lasă-mă să merg cu tine după cumpărături, a rugat-o Romi, dimineață, după ce s-au trezit.

– Nu se poate, dragule! Îți dai seama ce ar spune sătenii? Chiar și așa se uită la mine ca la o intrusă și mă bârfesc de câte ori au ocazia. Îți dai seama ce s-ar întâmpla dacă or să mă vadă la braț cu un tânăr frumos. Eu, care m-am căznit să arăt cât mai șters.

– Pot să mă deghizez și eu. Am arăta ca un cuplu de bătrânei cuminți.

Iza zâmbi și îl sărută înainte de a se ridica de lângă el.

– Tot ar bătea la ochi. Lasă că o să mergi de altădată, singur. Doar n-o să stai mereu sechestrat în această văgăună. Trebuie doar să te mai înzdrăvenești.

– Măcar să te însoțesc până la ieșirea din pădure, pentru a cunoaște drumul.

De data asta, Iza nu mai obiectă, iar Romi se grăbi să se îmbrace. Câinele dădea și el fericit din coadă, știind că-i rost de o plimbare. Cărarea prin pădure era prea ascunsă pentru tânăr, și numai ochii unui cunoscător o putea ghici. Un avantaj față de cei care le-ar fi dorit răul și ar fi vrut să le găsească ascunzătoarea. După o bucată de mers, au ajuns la o potecuță vizibilă, de unde femeia îi ceru să se întoarcă înapoi. Era riscant să-i vadă cineva, iar pentru el era încă prea mare efortul. O să-l ajute câinele să găsească drumul spre casă, în caz că nu l-a reținut. O sărutare pătimașă a fost pecetea despărțirii, urmată de o îmbrățișare prelungă și priviri drăgăstoase. Ce lung va fi timpul pentru ei până la revedere!

Băiatu îl conduse vioi pe Romi, la întoarcere, parcă știind că el e călăuza. Doar că tânărul era prea incitat pentru a sta între patru pereți. O baie rece și apoi o vizită la Râpa Ursului l-au mai liniștit puțin.