Trăiesc într-o dilemă presupus incognoscibilă,
Un balans între două vieți care se succed zilnic,
Cea diurnă și prea plină de luciditate
Și cea care se derulează în timpul somnului.
Oamenii ”normali” cred că m-am pierdut între două lumi,
Îmi prescriu un medic de specialitate și o cură de socializare,
Zic că numai așa am șanse să revin la realitate.
Eu mă întreb însă care viață-i mai recomandată,
Cea în care simt multe dureri și sunt mereu judecat
Sau cea onirică, în care pot să zbor când vreau,
Să iubesc în ce culoare îmi place
Și să-mi dau seama că viața de după trezire e absurdă,
La fel cum mi se pare cea din vis, în timpul zilei.

Trăiesc într-o dilemă continuă,
Nu știu care-i viața reală
Și cum aș putea s-o aleg pe cea perfectă.