Toamna asta nu lasă loc de îndoieli,
Regretele înfloresc ca întotdeauna,
Nostalgiile sunt plămădite sub dictatura norilor;
Dezolat, îmi încui aripile într-un sertar,
Îmi acopăr ochii cu un voal de ceață
Și rezist cu greu la chemarea stolurilor.

Nu vreau să zbor pe ploaie și vânt,
Am ales să rămân în spatele ferestrelor,
Ca un ghid pentru celelalte plecări
Și un reper pentru așteptatele reîntoarceri.

Voi rămâne cu ochii pierduți în văzduh
Și cu mintea rătăcind pe pământ,
În căutarea semnelor dispărute…
Toamna asta își păstrează aceleași veșminte.