Împuşcătura l-a speriat pe Vasile, care a dat fuga spre locul de unde se auzise: curtea vecinului său din spate, adică a lui badea Gheorghe. L-a găsit pe acesta stând pe tăietorul de lemne, cu puşca în mână şi înjurând de mama-focului. La vreo zece metri în faţa lui zăcea un cocoş sfârtecat de alice. S-a apropiat temător de vecinul nervos şi a îndrăznit să-i pună întrebarea firească:

– Da’ cei cu tine, măi Gheorghe? De ce ţi-ai împuşcat mândreţea de cocoş? Dacă voiai să-l pui în oală, nu puteai să-l tai cu cuţitul, ca tot omul?

– …tui mama lui de cocoş păcătos! Nu am mai avut răbdare să-l alerg şi nici să-l mai văd ce face. Mie nu-mi trebuie în curte o astfel de ciudăţenie.

– Dar ce-i cu el? Era bolnav?, întrebă nedumerit Vasile.

– Mai rău, măi Vasile, mai rău. Ţii minte că mi-am pus cloşca pe ouă şi pe când a venit sorocul nu mi-a scos niciun pui? Mă miram cum de s-a întâmplat o asemenea grozăvie. Că nu ies din toate cele 21 de ouă, se mai întâmplă, dar chiar nici unu’, n-am mai păţit. Iată că azi am văzut cine-i de vină.

– Deci cocoşul nu se dădea la găini?

– Mai rău, măi Vasile, mult mai rău. Tocmai am mai adus un cocoş mare şi frumos, ca să-l ajute pe primul la cocoşit. Şi ce crezi că-mi văd ochii mai adineaori? Cocoşul cel vechi se dădea mereu la cel nou, să-l încalece. Adică el nu era interesat de minunatele mele găini, ci tot de un cocoş. Apoi când am văzut, mi-a sărit ţandăra şi am pus mâna pe puşcă. Mie nu-mi trebuie animale care-s pe dos!

– Ahaaa!, se dumiri Vasile şi se aşeză alături de vecinul lui. Bag-samă că ai avut un cocoş homosexual. Eu credeam că numai printre oameni e boala asta, da’ văd că s-au molipsit şi animalele.

Gheorghe îl privi îndeaproape şi-l întrebă:

– Zici că asta-i o boală? Că azi-mâine mă trezesc că nici taurul n-o să se mai dea la vaci. Apăi io îl împuşc şi pe ăla, mama lui de deviaţi! Păi zi şi tu, ce rost ar mai avea să ţin un animal care nu-şi face treaba lui?

– Asta-i drept, măi Gheorghe. Da’ vezi că lumea asta s-o mai schimbat şi mulţi oameni sunt întorşi pe dos. Sunt homosexuali cu dreptul de a se căsători între ei şi de a creşte copii.

Badea Gheorghe scuipă în sân şi-şi aruncă pălăria de pământ.

– Nu mă zăpăci, măi Vasile! Cum să se ia laolaltă şi să facă prunci?

– Păi nu, că nu-i fac ei. Îi înfiază de la alţii.

– Şi cine-i prost să-i dea? Să-i înveţe şi pe ei să fie pe invers? Măi, vecine, eu ştiu că Dumnezeu l-a făcut pe om ca să se înmulţească şi să stăpânească pământul. Dar dacă boala asta ciudată, sau ce-o fi, se împrăştie la toţi oamenii, nu mai e cine să facă prunci şi omenirea dispare. Vezi că deja s-au molipsit şi animalele. Da’ io nu ţin un animal care nu-şi are rostu’. Aşa şi omul. Ce rost mai are pe pământ dacă nu-şi îndeplineşte menirea dată de Cel de Sus? Zi, mă’, n-am dreptate?

Vasile clătină din cap şi glăsui:

– Într-o mână ai, da’ în cealaltă nu. Omul nu-i animal ca să-l împuşti. Dacă-i homosexual îl laşi cu ai lui. N-ai ce-i face.

– Eeee, pe naiba! Încă îi şi încurajezi în loc să-i vindeci. Tu nu vezi că-i împotriva firii? Nu-i un lucru normal, şi ce nu-i normal, nu-i bine, măi Vasile! Îţi zic eu că se duce omenirea de râpă. La câte păcate are…

Vasile aprobă în tăcere şi întrebă:

– Da’ ce faci cu cocoşu’ împuşcat. O fi plin de alice…

-Ia-l tu dacă îţi trebuie. Eu nu mă ating de carnea unui cocoş ciudat!

Şi cu asta, badea Gheorghe se ridică cu năduf, îşi luă pălăria şi intră în casă bombănind.

Împuşcătura l-a speriat pe Vasile, care a dat fuga spre locul de unde se auzise: curtea vecinului său din spate, adică a lui badea Gheorghe. L-a găsit pe acesta stând pe tăietorul de lemne, cu puşca în mână şi înjurând de mama-focului. La vreo zece metri în faţa lui zăcea un cocoş sfârtecat de alice. S-a apropiat temător de vecinul nervos şi a îndrăznit să-i pună întrebarea firească:

– Da’ cei cu tine, măi Gheorghe? De ce ţi-ai împuşcat mândreţea de cocoş? Dacă voiai să-l pui în oală, nu puteai să-l tai cu cuţitul, ca tot omul?

– …tui mama lui de cocoş păcătos! Nu am mai avut răbdare să-l alerg şi nici să-l mai văd ce face. Mie nu-mi trebuie în curte o astfel de ciudăţenie.

– Dar ce-i cu el? Era bolnav?, întrebă nedumerit Vasile.

– Mai rău, măi Vasile, mai rău. Ţii minte că mi-am pus cloşca pe ouă şi pe când a venit sorocul nu mi-a scos niciun pui? Mă miram cum de s-a întâmplat o asemenea grozăvie. Că nu ies din toate cele 21 de ouă, se mai întâmplă, dar chiar nici unu’, n-am mai păţit. Iată că azi am văzut cine-i de vină.

– Deci cocoşul nu se dădea la găini?

– Mai rău, măi Vasile, mult mai rău. Tocmai am mai adus un cocoş mare şi frumos, ca să-l ajute pe primul la cocoşit. Şi ce crezi că-mi văd ochii mai adineaori? Cocoşul cel vechi se dădea mereu la cel nou, să-l încalece. Adică el nu era interesat de minunatele mele găini, ci tot de un cocoş. Apoi când am văzut, mi-a sărit ţandăra şi am pus mâna pe puşcă. Mie nu-mi trebuie animale care-s pe dos!

– Ahaaa!, se dumiri Vasile şi se aşeză alături de vecinul lui. Bag-samă că ai avut un cocoş homosexual. Eu credeam că numai printre oameni e boala asta, da’ văd că s-au molipsit şi animalele.

Gheorghe îl privi îndeaproape şi-l întrebă:

– Zici că asta-i o boală? Că azi-mâine mă trezesc că nici taurul n-o să se mai dea la vaci. Apăi io îl împuşc şi pe ăla, mama lui de deviaţi! Păi zi şi tu, ce rost ar mai avea să ţin un animal care nu-şi face treaba lui?

– Asta-i drept, măi Gheorghe. Da’ vezi că lumea asta s-o mai schimbat şi mulţi oameni sunt întorşi pe dos. Sunt homosexuali cu dreptul de a se căsători între ei şi de a creşte copii.

Badea Gheorghe scuipă în sân şi-şi aruncă pălăria de pământ.

– Nu mă zăpăci, măi Vasile! Cum să se ia laolaltă şi să facă prunci?

– Păi nu, că nu-i fac ei. Îi înfiază de la alţii.

– Şi cine-i prost să-i dea? Să-i înveţe şi pe ei să fie pe invers? Măi, vecine, eu ştiu că Dumnezeu l-a făcut pe om ca să se înmulţească şi să stăpânească pământul. Dar dacă boala asta ciudată, sau ce-o fi, se împrăştie la toţi oamenii, nu mai e cine să facă prunci şi omenirea dispare. Vezi că deja s-au molipsit şi animalele. Da’ io nu ţin un animal care nu-şi are rostu’. Aşa şi omul. Ce rost mai are pe pământ dacă nu-şi îndeplineşte menirea dată de Cel de Sus? Zi, mă’, n-am dreptate?

Vasile clătină din cap şi glăsui:

– Într-o mână ai, da’ în cealaltă nu. Omul nu-i animal ca să-l împuşti. Dacă-i homosexual îl laşi cu ai lui. N-ai ce-i face.

– Eeee, pe naiba! Încă îi şi încurajezi în loc să-i vindeci. Tu nu vezi că-i împotriva firii? Nu-i un lucru normal, şi ce nu-i normal, nu-i bine, măi Vasile! Îţi zic eu că se duce omenirea de râpă. La câte păcate are…

Vasile aprobă în tăcere şi întrebă:

– Da’ ce faci cu cocoşu’ împuşcat. O fi plin de alice…

-Ia-l tu dacă îţi trebuie. Eu nu mă ating de carnea unui cocoş ciudat!

Şi cu asta, badea Gheorghe se ridică cu năduf, îşi luă pălăria şi intră în casă bombănind.