La început, erai o plăsmuire
A minții mele din adolescență,
Fără defecte, plină de iubire
Și-un suflet impregnat de inocență.

Am fost surprins când te-am văzut aidoma,
Creație din vise evadată,
Doar că acuma îți simțeam și-aroma
Ce nu fusese încă inventată.

Te-am abordat ca pe-o perfecțiune,
Iar între noi s-a instalat iubire,
Și am trăit mulți ani ca-ntr-o minune,
Sperând să nu se schimbe-n amintire.

Am căzut de gelozie virusat,
Și am simțit cum mi se pune pata,
Când l-ai ales pe cel ce nu te-a visat,
Ci mi-a luat creația de-a gata.

De-atuncea nu-mi mai plămădesc iubită,
Fie în visuri sau vise de noapte,
M-am resemnat, cu inima zdrobită,
Că nu-i pot cultiva fidelitate.