În lumea poveștilor, noi suntem de poveste,
Copiii eroilor de basm ascultă povestiri despre oameni,
Personaje cunoscute se miră de viața noastră:
Cenușăreasa nu poate crede că avem atâția pantofi sclipitori
Deși ne deplasăm tot cu două picioare,
Albă ca Zăpada află cu uimire că trecem prin ierni fără zăpadă,
Cocoșul moșului e revoltat să că semenii lui de dincoace
Nu au dreptul să aibă la ei nici măcar o punguță cu doi bani,
Scufița Roșie este îndurerată să audă că bunicile noastre sunt părăsite în Azil,
Zmeul cel fioros e stupefiat că noi nu ne mai războim cu buzdugane,
Ci am inventat arme diabolice precum bombele nucleare.
În lumea poveștilor viața a rămas la fel de colorată,
Dar noi am cam uitat de farmecul ei
Și ne complăcem în nuanțe terne,
Jinduind după vremea când treceam ușor hotarul spre lumea de basm.
Pantoful destinului
Viața lui Rică e plină de întâmplări interesante și amuzante, dar și pentru lecțiile de viață ce se pot desprinde din ele și merită consemnate. Tema de astăzi a competiției SuperBlog Spring, mi-a amintit un moment de răscruce din trecutul prietenului meu.
Pe atunci eram amândoi singuri și nu pierdeam nicio ocazie să petrecem, mai ales la sfârșit de săptămână, când nunțile erau prilejul ideal de distracție și pentru a cunoaște fete. La o astfel de nuntă a cunoscut Rică o domnișoară care l-a vrăjit după un singur dans și câteva cuvinte schimbate. Atât de zăpăcit a fost toată noaptea, încât a uitat să întrebe cum o cheamă sau unde ar putea să o mai întâlnească. S-a trezit spre dimineață, când fata nu mai era de găsit, iar cei pe care i-a întrebat nu știau despre cine e vorba.
Întâmplarea sau soarta a făcut ca la plecarea din restaurant să vedem un pantof prins în grătarul din fața ieșirii. Fața prietenului meu s-a luminat pe loc, exclamând cu bucurie:
– E pantoful ei! Știu sigur, că i-am remarcat de la început.
Deși eram cam sceptic, l-am ajutat să scoată grătarul și apoi să extragem cu grijă prețiosul trofeu, fără să-i provocăm daune. L-a privit admirativ și la pupat fără jenă, după care l-a strecurat în buzunar.
A doua zi, am colindat împreună prin magazinele de pantofi, întrebând dacă au vândut recent astfel de pantofi și dacă-și amintesc ceva despre cumpărător. Era singura pistă la care ne-am gândit, mai ales că nu era un pantof oarecare, ci unul cu stil, frumos lucrat și cu un toc care-l completa perfect. Precis că purtătoarea lui nu era o femeie ștearsă, ci una cu un caracter ales și puternic.
Am ajuns astfel la un magazin pantofi Carmine Shoes, unde ni s-a spus că doar ei au astfel de creații, dar foarte mulți au cumpărat de la ei și n-ar putea să ne ajute cu informații mai detaliate. Plus că Cenușăreasa noastră ar fi putut să apeleze la oferte pantofi dama printr-un simplu link. Mai ales că era vorba de pantofi stiletto, foarte solicitați de doamnele avizate.
Ne-am resemnat obosiți, flămânzi și mai ales dezamăgiți, poposind la un restaurant din apropiere, unde am comandat ceva de mâncare. Rică a pus pantoful pe masă, mângâindu-l și admirându-l totodată. Unii clienți îl priveau zâmbind, alții credeau că-i lipsește o doagă, doar o persoană s-a apropiat și l-a surprins cu vocea-i inconfundabilă:
– Extraordinar! Ăsta e pantoful meu!
Era fata pe care o căutase toată ziua și care, la rândul ei, spera să-l reîntâlnească! Plecase de la nuntă în grabă și tare rău i-a părut de pantoful pe care a fost nevoită să-l abandoneze. Dar se pare că tocmai acest incident le-a facilitat regăsirea, ca într-o poveste cu Happy End. Astfel și-a cunoscut Rică viitoarea nevastă, cu care a întemeiat o familie frumoasă și fericită.
Această poveste a fost scrisă cu deosebită plăcere pentru competiția SuperBlog Spring 2016

