Ți-am scris câte un vers pe fiecare frunză,
Am început din primăvară, pe răcoare,
Când verdele crud se înfiora de sentimente
Și promitea să le transmită mai departe.

A trecut vara și nu le-ai observat,
Deși frunzele te mângâiau cu gingășie,
Iar eu te purtam prin grădina literară,
Sperând să-mi deslușești mesajele vii.

Toamna, frunzele au început să cadă,
Versurile mele păreau pierdute odată cu ele,
Doar fructele își etalau formele noi
Și te îmbiau să le savurezi aromele.

Ai cules un măr și mi-ai spus că simți iubire,
Ai gustat din struguri și te-a cuprins voia bună,
Ai mirosit o gutuie și ai devenit nostalgică,
Iar când ai savurat o pară, inima ți s-a înmuiat.

Atunci am știut că versurile nu au murit,
S-au adunat în strofe și s-au copt,
Odată cu roadele din grădină,
Și fiecare fruct a devenit poezie.