continuare

Imediat după ce a băgat trăsura în curte, roșcatul și-a dat de tot arama pe față, chipul i-a devenit crud și vocea poruncitoare. Prima grijă a fost să zăvorască poarta, după care să-i despartă pe copii de câine, închizându-l înăuntrul caleștii. Degeaba striga Maia la bărbat, ba cu rugăminți, ba cu amenințări, că omul nu voia să aibă un pericol în preajmă. În zadar îl implorau cei doi frați să le lase prietenul cu ei, gazda refuza cu severitate și un comportament de tiran.

– Nu aveți nevoie de câine, câtă vreme sunteți în preajma mea și mă ascultați. O să-i dăm și lui un os de ros, după ce tranșăm grăsunul ăsta, n-aveți nicio grijă. Urmați-mă cu toții în casă, iar tu, fetițo, ai grijă de animal până îi vine rândul. Deocamdată e cald și mi s-a uscat gâtlejul de sete.

Toate acestea le-a spus cu o autoritate subliniată de vânturarea amenințătoare a nuielei și gesturi de îndrumare spre locul unde cele trei ființe trebuiau să se alinieze. Bianca cu porcul după ea a intrat prima într-o încăpere mizeră și cu o dezordine greu de descris. Au urmat-o Adi și bărbatul însetat, care și-a găsit imediat damigeana cu băutură și un scaun lângă masa plină de vase murdare. A tras o dușcă zdravănă direct din vas, după care i-a privit mai atent pe prizonieri.

– Dacă vă e sete, poate găsiți pe aici vreo găleată cu apă, însă vin nu vă dau la vârsta voastră, doar sunt un om responsabil, îi înștiință el. Nici mâncare nu țin minte să mai am, dar nu-i exclus să fie rătăcită pe undeva vreo coajă de pâine. Aveți răbdare și în curând ne vom umple burțile cu carne proaspătă, friptă pe un foc aprins afară. Încă nu e vremea potrivită, așa că așteptăm până se mai domolește soarele. Băiete, cum te cheamă pe tine?

– Adi mi se spune, domnule…

– Domnule?! Ha, ha…, hai că-mi place, de parcă mi-ai zice ”boierule”. Te văd mai mărișor și în putere, potrivit să ții de picioarele din spate ale porcului, până îi înfig în inimă acest cuțit lung și bine ascuțit.

În timp ce-i stabilea sarcina, omul scoase dintre vase o unealtă tăietoare care semăna mai mult cu o sabie, imagine care-i înfioră pe cei trei privitori.

– Dar ție cum ți se zice, mititico?, se adresă bărbatul fetiței încremenite ca în fața lupului devorator de iezi.

– Bianca, a răspuns ea automat.

Dar s-a recules cât a putut de repede și a continuat.

– Iar pe cățelușa noastră o cheamă Maia, și e foarte blândă dacă nu o superi. Dumneata nu faci bine să o întărâți și nici să ne ții aici cu forța. Vrem să mergem acasă și trebuie să ne lași, doar te-am ajutat.

– Ha, ha, ha, se puse omul pe un râs zgomotos. Cui crezi că-i pasă ce vreți voi, din moment ce sunteți copii prostuți și rătăciți. Aveți noroc că v-am întâlnit și vă ofer de-ale gurii și un pat… mă rog, un loc unde să vă adăpostiți.

Din vorbă în vorbă, omul tot se adăpa cu băutura care începuse să-și facă efectul. Ochii îi sclipeau cu cruzime, iar cuvintele i se rostogoleau bolovănoase din gură.

– Măi copii, ia uitați-vă voi pe fereastră și spuneți-mi dacă soarele a ajuns la trei sferturi din drumul lui pe cer.

Bianca și Adi s-au apropiat de geam și au rostit într-un glas, de parcă s-ar fi vorbit:

– Mai este timp, domnule. Poți să te cinstești cu încă vreo câteva înghițituri din vin, ca să ai spor la treabă după aceea, mai adăugă băiatul.

Roșcatul sări de pe scaun, cu cuțitul întins spre ei și chipul iritat.

– Potlogari micuți ce sunteți! Mă mințiți în față, de parcă eu n-aș știi că e vremea tăierii, altfel nu mai apuc să-i scot inima înainte de apusul soarelui. Credeți că nu văd cum se apropie seara? Hai la treabă, sau vă tai și pe voi ca pe niște iepuri.

Fetița uită de teamă și înaintă semeață un pas înainte. Nu mai ținea cont de pericol când își dădea seama că poate salva o viață de animal blând.

– Îți dăm trăsura cu cai, dacă ne lași să plecăm cu porcul viu. Cred că ai mult mai mult de câștigat dacă o vinzi sau te plimbi ca un boier.

Bărbatul nu se aștepta la o asemenea propunere, pe care și Adi o susținu ca pe un schimb profitabil. Însă unii oameni nu se mulțumesc cu mult, dacă în mintea lor cred că pot obține și mai mult, chiar totul dacă se poate.

– Nu aveți ce să-mi mai dați, pentru că tot ce-i în curtea mea îmi aparține, așa cum și voi sunteți servitorii mei. Acum sunt cu adevărat boier, iar voi trebuie să mă ascultați, până nu îmi pierd mințile și scot trei inimi în loc de una.

Frica i-ar fi cuprins din nou pe copii, dacă nu ar fi auzit glasul Maiei care-i încuraja de afară.

– Prieteni, am reușit să ies din caleașcă, iar acum încerc să ajung la voi. Puteți să deschideți ușa?

– Ha! Uite că ne vine câinele în ajutor și o să te rupă cu colții lui, a strigat băiatul victorios. Mai bine acceptă târgul nostru și rămâi bogat, fără vreo rană.

– Ha! Că vă omor întâi pe voi și apoi ies cu furca să-l străpung. Nimeni nu mă sperie în casa mea.

Omul s-a dovedit prea încrezător, pentru că geamul s-a spart în cioburi când câinele a sărit prin el și i-a apucat în fălci mâna înarmată. Cuțitul i-a căzut din mână cu un urlet ca din gură de șarpe, implorând să fie scăpat din colții ascuțiți ai fiarei care-l tăvălea pe jos. Adi a luat arma și amândoi copiii au oprit-o pe Maia din a-i rupe cu adevărat beregata.

– Hai să plecăm din locul acesta blestemat, înainte de a se lăsa noaptea, a propus băiatul în timp ce lua cheia cea mare. Urcă tu porcul în caleașcă, până deschid eu poarta și o iau pe Maia.

Bianca de-abia aștepta să audă o asemenea invitație, de aceea s-a grăbit să o urmeze, mângâindu-l pe bietul animal scăpat de cuțit și trăgându-l ușor după ea. Soarele își epuizase ultimele sclipiri și seara se strecura ca o graniță între zi și noapte. Pe când deschidea ușa trăsurii și se pregătea să-l ajute pe porc la urcare, fetița simți că funia se ridica în spatele ei. S-a întors și un strigăt de uimire i-a răbufnit din piept: în spatele ei se afla un tânăr înalt și frumos, care-i zâmbea cu tot chipul.

– Nu te speria, prietenă bună, dar am fost transformat în porc încă de când eram mic, deodată cu familia mea nobilă. Doar la asfințitul soarelui îmi lepăd această piele, până dimineață. Acum trebuie să sosească vrăjitoarea care ne-a blestemat, de aceea e bine să plecăm până nu vă vede că m-ați ajutat.

Rămasă cu gura căscată, fetița a trebuit să fie ridicată în caleașcă, unde veni imediat și Adi cu câinele, la fel de uluiți la vederea tânărului. În același timp, au văzut o babă care se strecura în casa roșcatului. Nu au apucat să iasă din curte, căci au mai observat cum vrăjitoarea părăsește locuința, iar dinăuntru iese un măgar răgind pe cât putea. Flăcăul a dat bice cailor și au pornit în galop, lăsând în urmă animalul care i-a urmărit disperat un timp, șchiopătând la un picior din față.

– O să mergem la castelul meu, unde mă așteaptă împărăteasa, necăjită tare după ce am fost răpit de vrăjitoare, a continuat tânărul cu explicațiile. În noaptea asta am împlinit un an de căsnicie, condiție care a fost pusă ca să scap de blestem. Baba nu credea că voi găsi o prințesă care să mă ia de bărbat și să trăim împreună atâta vreme. De aceea m-a dat unui amărât pentru sacrificare, dar voi mi-ați salvat viața, iar pentru asta veți fi răsplătiți cu tot ce vreți.