Acestea nu sunt versuri,
chiar dacă se revarsă ca o mare de iubire,
se aștern ca o pădure de flori,
zboară precum un cârd de lebede albe,
plâng aidoma unui copil lipsit de țâță
sau râd ca un bunic cu dinți știrbi.

Aceasta nu e o poezie,
sunt doar gânduri așezate în rânduri,
iubiri care-și caută destinatar,
emoții ce se insinuează în cuvinte,
speranțe cu aripi rănite
și un suflet care le pansează.

Acesta nu poate fi un poem,
lipsindu-i de la început rima,
sau un poet cu mintea răzvrătită,
cu inimă înecată în amar,
cu ochii pierduți printre metafore
și cu mâinile ca două ancore.