Actualitatea în comentarii şi epigrame

După cum am văzut cu toţii în aceste zile, a căzut guvernul condus de Ungureanu (?), iar Ponta şi-a atins visul de preamărire! Nu am comentat nimic la remanierea precedentă fiindcă am vrut să-i văd la lucru pe “lupii tineri”, în frunte cu un premier ambiţos şi pus pe fapte mari. Speram să se pună în aplicare nişte legi şi să fie create altele, care să ajute la ieşirea din marasmul în care ne aflăm. Dar nu a fost să fie, căci maşinaţiunile opoziţiei de a slăbi partidul aflat la putere prin atragerea unor parlamentari în propriul grup, au dat roade şi moţiunea de cenzură a trecut. Bineînţeles că toţi cei care “au trădat” trebuie răsplătiţi cu funcţii, la fel ca şi cei care au dat şi un substanţial ajutor material.

Astfel că au trebuit înmulţite ministerele şi cocoţate la conducerea lor tot felul de persoane incompetente. Cel mai bun exemplu este chiar viitorul ministru al educaţiei, care, deşi e rector al unei universităţi, nu ştie să scrie corect nici numele universităţii pe care a absolvit-o. Ce să mai vorbim de alte cuvinte, uzuale, la care excelează în greşeli ce ar face de ruşine şi un absolvent de şcoală generală. Şi totuşi un astfel de om este pus să conducă destinul învăţământului! Cea mai bună dovadă a faptului că dacă ai bani, nu mai ai nevoie de cultură!

Pe de altă parte, promisiunile lui Victor Ponta de a mări salariile şi pensiile, s-au mai atenuat, pe motiv că nu sunt bani. Acest lucru îl ştiam şi noi, căci a zis-o şi preşedintele ţării, prin gura lui Ungureanu. Noul prim-ministru ar trebui să găsească soluţii, în speţă bani, pentru ca acele măriri să fie posibile şi prin asta să-şi dovedească competenţa atât de trâmbiţată. Dar el este preocupat de impunerea unor maşini hibrid, mai puţin poluante, dar prea scumpe pentru buzunarul românului de rând.

Părerea mea coincide cu a fostului preşedinte, Ion Iliescu, şi anume că accederea opoziţiei la guvernare prin moţiunea de cenzură a fost o mutare neinspirată, cu şase luni înainte de alegeri. Multe voturi va pierde USL-ul din cauza deciziilor pe care le vor lua miniştrii lor în această perioadă. Vom trăi şi vom vedea, dar până atunci putem face haz prin câteva epigrame:

Iluzii

A trecut şi moţiunea

Ce a schimbat un guvern,

Dar rămâne naţiunea,

Un sacrificiu etern.

.

Epidemie

Politica-i molipsitoare,

E ca o boală ce nu doare,

Dar nu omoară purtătorul,

E în pericol doar poporul.

.

Primul-ministru

Ca o nouă variantă,

Mă tem că Ponta-i o poantă,

Când economia-i boantă,

Iar ţara este pe geantă.

Au trecut zilele libere prilejuite de sărbătorirea zilei de 1 Mai, ocazie cu care multă lume a ieşit la iarbă verde, la munte sau la mare. Precum era de aşteptat, după plecarea lor au rămas munţi de gunoaie care dovedesc cât de necivilizaţi sunt majoritatea dintre noi. Mi-a fost ruşine când am văzut cum un grup de turişti străini ne-au dat un exemplu colectând mizeriile aruncate de români, în timp ce aceştia îi priveau amuzaţi cu berea în mână. Căci la băutură nimeni nu ne întrece şi cel mai bun exemplu s-a văzut la Vama Veche, dimineaţa, când mulţi tineri care declarau cu nonşalanţă că au venit cu doar câţiva lei în buzunar, se împleticeau mahmuri şi cu limba împleticită, gata-gata să dea la raţe.

E mare diferenţa de felul cum percep ei distracţia, faţă tinerii veniţi din ţări mai avansate! Mentalitatea noastră lasă mult de dorit, dar ne batem cu pumnii în piept că suntem români şi sărim la bătaie dacă nu ne place felul cum se uită străinii la noi sau la fetele noastre. E păcat că nu putem să vedem parul din ochiul nostru. Poate că două epigrame ajută cât de puţin, dacă nu la educaţie, măcar la buna dispoziţie:

Marea ameţeală

Merge des la Vama Veche

Ca în grup să se îmbete,

Fără bani, dar cu tupeu,

Se integrează-n clişeu.

.

Top ruşinos

Ieşim la iarbă în galop,

Să stăm cu burţile la soare,

Bând bere şi făcând grătare,

Dar după noi parcă-i potop!

(Fruntaşi suntem în acest top)

.

Vă doresc zile frumoase şi curate!!!

Spirit călător: Iniţierea

E ora 18 şi…George nu mai vine! Îmi repetam într-una versul din binecunoscuta poezie de Coşbuc, doar pentru a nu mă gândi la ceva trist, chiar tragic. Dacă s-a întâmplat ceva? Dacă a fost prins la vamă? Ultimul mesaj mi l-a trimis din avion… şi de atunci nimic! E drept că m-a avertizat să nu-l mai pisălogesc atâta la cap, că nu o să-mi răspundă la toate temerile mele obsedante. Cred că avea dreptate. M-am transformat într-o fiinţă cicălitoare, egoistă şi invadată de o depresie molipsitoare. Îi afectam pe toţi cei cu care intram în contact, devenisem o povară chiar şi pentru prietenul şi sora mea. Poate de aceea s-a refugiat ea în alcool şi evită pe cât se poate să-mi  intre in cameră.

Mai aveam o variantă de rezervă şi mă gândeam pe la ce oră să o pun în aplicare. De data asta am adunat peste 30 de pastile de diazepam şi sunt sigur că ar fi suficiente pentru a mă cufunda într-un somn etern, eliberator. Mai aştept un sfert de oră pentru a vedea în ce fel voi evada din acest corp nefolositor. Prima alegere ar fi ideală şi o experienţă nemaipomenită, pe care o visez de la câteva zile de când am vrut să-mi curm viaţa.

Atunci am găsit pe internet un articol al unui guru din India, care garanta posibilitatea de a călători cu sufletul, chiar dacă nu ai murit încă. La început nu am crezut, dar George a fost în Asia şi s-a întâlnit cu un discipol al acelui “om sfânt”, cum le spuneau ei. Nu ştiu dacă prietenul meu era convins de această posibilitate sau o făcea pentru a-mi abate gândul de la o nouă tentativă de sinucidere. V-am spus că am devenit sceptic la orice şi nu mai am încredere în nimeni. Totuşi, promisiunea lui solemnă şi o cât de mică speranţă, m-au făcut să-i acord un timp pentru a-mi aduce “ingredientele” necesare acelui miracol. Doar nu aveam nimic de pierdut, aşa cum un bolnav incurabil, nu se teme să încerce leacuri iluzorii, netestate.

E trecut de 18.30 şi s-ar putea ca totul să fie o cacealma. Am calculat fiecare minut de la aterizarea avionului, controlul la vamă, drumul cu maşina, şi toate cu marje de întârziere. Măcar de-ar suna nenorocitul de telefon!

Chiar atunci sună! Dar nu era telefonul ci soneria de la intrare. Am ţipat la Diana. Ce încet se mişcă femeia asta! În cele din urmă îi aud paşii lenţi pe hol şi apoi uşa care se deschidea. Auzul şi mirosul îmi erau ascuţite precum al unui lup. Era George!

De cum a intrat în camera mea l-am investigat până în străfunduri, şi rezultatul era încurajator. Mi se luase o piatră de pe inimă! Avea geanta cu el şi nu prea am zăbovit cu formalităţile unei revederi prieteneşti. I-am cerut să-mi arate ce a adus. A zâmbit înţelegător şi m-a sfătuit să mă domolesc, pentru că nu e aşa simplu. Mi-a zis:

– Vali, dacă vrei să mergem mai departe trebuie să mă asculţi. Sunt nişte reguli ce trebuie respectate, nişte riscuri enorme, iar rezultatul nu e garantat. Depinde de organism, de capacitatea de percepţie şi puterea de detaşare. Mă înţelegi?

– George, te rog să mă slăbeşti cu riscurile! Doar nu am nimic de pierdut!

– Iar te gândeşti doar la tine!, se oţărî la mine. Nu-ţi dai seama că dacă mori, voi fi acuzat de omucidere? Doar eu ţi-am procurat “otrava” şi tot eu trebuie să ţi-o administrez.

Avea dreptate şi trebuia să ascult, dacă voiam să primesc poţiunea. Am dat din cap şi l-am lăsat să continuie. A scos din geantă două cutiuţe şi le-a aşezat pe masă. A deschis una în care erau mai multe fiole şi mi-a explicat:

– Aceasta este o substanţă puternică cu efect asupra creierului. O am din Anglia, unde, în doze mici, se foloseşte pentru tratarea anxietăţii. E un drog care te face să pierzi legătura cu realitatea şi trebuie administrată o cantitate foarte precisă pentru a nu fi fatală dar să aibă şi efectul scontat. Se numeşte psilocibină.

Eram numai ochi şi urechi, încuviinţînd din cap ca un elev silitor. A deschis a doua cutie şi a scos din ea o sticluţă cu un lichid maro şi vâscos. Apoi a continuat:

– Asta este licoarea din India, şi crede-mă că m-a costat o avere. Cam cât a costat autotrenul tău. E ilegală, bineînţeles, şi a trebuit să apelez la un membru al organizaţiei secrete  “Magie Negra”.O sectă străveche, ce practică magia, după cu îi spune şi numele. E tot un drog, din care se bea câte o linguriţă, ce acţionează asupra corpului, încetinindu-i funcţiile vitale, în special bătăile inimii. Fireşte că şi ăsta e foarte periculos, pentru că rişti să-ţi provoci un stop cardiac. Se cheamă Mâna Neagră şi nu cred că ai vrea să ştii din ce e preparată.

Am intervenit, curios:

– Bine, bine, dar care e mai eficient?

George a dat din cap cu un oftat:

– Pentru efectul dorit de tine, trebuie să le iei simultan… Deci îţi dai seama că şi riscul este dublu.