De zâmbit

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Discuție pe rețelele de socializare:
– Ești măritată?
– Pe contul ăsta, nu.

* Și astăzi o să fie vremea ca și mine… peste 40 și insuportabilă!

* În sfârșit a venit vremea aia când nimeni nu se poate plânge că nu a avut parte de nopți fierbinți…

* M-am săturat de singurătate, așa că de luni merg la Judecătorie să văd cine divorțează…

* Credeai că ești lumina vieții mele?
Stai cuminte că schimb becul…

* Eu și când reușesc să-mi țin gura, tot mi se citește pe față subtitrarea!

* Lasă-i pe toți să creadă că ești o persoană slabă, apoi fă-le o surpriză… arată-le burta!

* Se știe că iulie e luna lui Cuptor… Însă vreau să știu cine a dat cuptorul la maxim.

* Mi-am sunat soțul:
– Cât de tare mă iubești?
– Cumpără-ți!
Iată ce înseamnă înțelegere în familie.

* Balada elevului care n-a luat BACul
by Flick

Pe o stradă-ngustă, într-un cartier,
Fix în ziua-n care la avizier,
La liceu în poartă s-a pus rezultatu’
Vine-acasă fiul care n-a luat BACu’

Orologiu sună 1 și jumate.
La ușă, cu teamă, oare cine bate?
– Eu sunt dragă mamă, fiul tău iubit,
Eu și de la școală mă întorc lovit.
Că au pus tabelul ăla la fereastră
Și-am să-ți dau, mămică, eu o veste proastă:
La mine-n căsuță a scris clar o doamnă
Un număr sub 6 și „veniți la toamnă”.
– Ce spui tu străine?!… nu ești fiul meu!
N-am crescut la ușă eu un derbedeu,
Fiul meu învață, nu e lemn ca alții,
A tocit tot anul, a luat meditații.
Învață și ziua, învață și-n noapte,
N-o fi el de 10, da-i sigur de 7.
– Nu, iubită mamă, nu e păcăleală,
Eu sunt, doar că prostu’ n-a prea fost la școală.
L-a durut la bască, a chiulit cu alții,
Și-a tocat în baruri bani de meditații.
A stat doar pe Facebook și pe Instastory.
Iartă-mă, mămică. I am very sorry!
– Stai să-l chem pe tac-tu’, vai de capul meu,
De ești tu aievea, nu-ți sunt mamă eu!
Dacă tu ești fiul meu cu-adevărat
N-o să intri-n casă fără BACul luat.
– Mai e pân’ la toamnă. Fix în fund mă doare,
Nu mă lași în casă? Am plecat la mare!

* Doi prieteni stau de vorbă la o bere:
– De o bucată de vreme, nevastă-mea umblă prin casă așa cum a venit pe lume.
– Dezbrăcată?
– Nu, urlând!

* – Tati, vreau o înghețată!
– Și eu, numai că maică-ta ne-a dat bani doar pentru două beri!

* Toți stăm slab cu nervii.
Doar roboții au nervi… de oțel!

* La o bere cu vecinul meu chinez:
– Măi Lee, pe tine nu te enervează când lumea spune că voi, chinezii, semănați leit?
– Lee plecat să ia bere… eu soția sunt!

* La o școală din Oltenia:
– Copii, ce vreți să vă faceți când veți fi mari?
– Ardeleni, domn’ profesor!

* Soția, furioasă, către soț:
– Te rog să nu caști când vorbesc cu tine!
– Dar nu casc, încerc să spun și eu ceva…

* Un bărbat fără femeie, înflorește.
O femeie fără bărbat, se ofilește. 🙂

* Nicio femeie din lume nu poate vindeca sufletul unui bărbat părăsit de amantă!

* – Unde ai fost în concediu? Cât ai stat?
– În aeroportul Otopeni, vreo cinci zile.

* Când o fi să mor, aș vrea să fie dimineața, ca să nu merg ca fraierul degeaba la muncă.

* – Dar ce semnifică tatuajele tale?
– Semnifică faptu’ că am avut bani să le fac.

* Voi știați că propoziția „el o să facă fasole”, citită invers, dă tot la fel?

* – Sunt udă.
– Dar nu plouă.
– Nu la asta mă refer.
– Ai transpirat.
– Mai jos, mă înțelegi?
– Te-ai pișat pe tine?

* Fetelor, în casă trebuie să miroase a mâncare, nu a flori, ne-am înțeles?

* Caut ghicitoare, am auzit că dezleagă orice.
Să mă dezlege la șireturi, că nu mai ajung de burtă. Rog seriozitate.

* – Nevastă-mea mă sărută de fiecare dată când vin acasă.
– Asta da afecțiune!
– Aș… e investigație!

* În spatele fiecărei femei supărate e un bărbat care habar n-are ce-a făcut.

* „Să dăm femeii ce-i al femeii:
– Cardul…”

* Secretul vieții lungi?
Mno, când mănânci, să te apleci în față, când bei, să te lași pe spate, iar când muncești, no, atunci să te dai la o parte!

* S-a văzut clar că olandezii erau mai obișnuiți cu iarba. N-am avut nicio șansă.

* – Iubi, du-te și ia pâine!
– Pe canicula asta nici câinele nu îl scoți din casă!
– Ți-am zis eu să iei și câinele?

* A început să plouă, nu să ploaie.
Că găina se ouă, nu se oaie.

* Totuși, cea mai bună casă de bătrâni rămâne Casa Albă!

Discuție între două blonde:
– Fato, mi-am luat un tricou Cavalli.
– Care Vali, fă?

* Nu se mai stă la coadă la pâine, am trecut la sticle!

* Dacă prietena ta te înșală doar prin mesaje, nu ai coarne, ai antene.

Premiul întâi la ”Festival 4 Arts”, secțiunea proză scurtă

SEMNE BUNE, SEMNE RELE

A știut el de la început că nu trebuia să se consume cu astfel de emoții, dar nu se putea opune prietenilor care-l tot pisau să-și încerce și el, măcar o dată, șansa de a-și găsi o parteneră de viață. I-au propus mai multe modalități, însă abordarea directă a unei fete a refuzat-o din start; era o fire timidă și s-ar fi pierdut de cum ar fi simțit că ființa aceea înzestrată cu nenumărate calități așteaptă să-i asculte banalitățile insignifiante. A acceptat cu greu să-și deschidă o pagină pe un site de matrimoniale, unde tot sfătuitorii lui l-au ghidat în alegerea celei mai promițătoare perechi. Raul rămânea mai mult spectator în timp ce Ghiță, Tibi și Sandu plasau tot felul de texte și poze cu el, până i-au găsit o persoană cu care cei trei amici au căzut de acord. Voichița o chema și locuia în același oraș, deci urma neapărat marea întâlnire la un restaurant ales, firește, tot de pețitorii insistenți.

Așa a ajuns să stea ca picat din cer la o masă jenant de pustie și cu un chelner care-l întreba din zece în zece minute dacă dorește meniul. A crezut că o să-l țină cafeaua până la întâlnirea cu fata, dar timpul trecea și ea nu-și făcea apariția. Acum regreta că nu și-au dat numerele de telefon, să o întrebe dacă mai trebuie să aștepte sau poate pleca în drumul lui. Ar fi făcut-o după un sfert de oră, dar tot prietenii l-au avertizat că o femeie întârzie mereu și trebuie să aibă multă răbdare, mai ales până se cunosc. A socotit de cuviință să mai comande o cafea, deși nu-i făcea bine seara, însă nu voia să bea altceva de unul singur. Chelnerul îl cam călca pe nervi cu privirea lui rece, poate fiindcă ocupa singura masă în care nu prea făcea vânzare.

O oră și trei cafele nu era cam mult pentru a-i încerca răbdarea?, se întreba Raul în timp ce-și ștergea mâinile de transpirație și încerca să-și domolească bătăile inimii. Fie ce-o fi, mai stă un sfert de oră și iese din iadul acesta în care numai cei cu pereche se distrau, mâncau și îl priveau ca pe un extraterestru. Asta ar fi făcut în două minute, dacă în fața lui n-ar fi apărut făptura în cauză, arătând exact ca în poza de pe profil. Adică frumoasă, cu ochi luminoși și o figură zâmbitoare, umbrită pe moment de regretul întârzierii.

– Eu sunt Voichița și îmi cer mii de scuze că te-am făcut să aștepți atâta vreme, a murmurat ea cu drăgălășenie. Nici nu m-am gândit că vei avea atâta răbdare, se vede că ești un gentilom.

– Raul… e numele meu, a rostit cu dificultate tânărul, în timp ce se ridica în picioare și îi săruta mâna. Mă bucur că… m-ai recunoscut.

– Vai, dar nici nu se pune problema, că am o memorie vizuală de invidiat, l-a asigurat ea când au luat amândoi loc pe scaune. În ziua de azi trebuie să fii atent la oamenii din jur și, mai ales, la cele mai mici semne de avertizare.

– Semne?…, reacționă involuntar Raul.

”Oare întârzierea de peste o oră nu e un semn care dă de gândit la o primă întâlnire?”, s-a mai întrebat în gândul lui.

– Exact, semne. Că din cauza lor am întârziat atât, încât era să nici nu mai ajung.

Chelnerul cel insistent a reapărut, de data asta cu o amabilitate reîncărcată.

– Doriți să consultați specialitățile noastre?, a rostit cu o voce profesionistă și privind spre domnița arătoasă.

– Stai, omule, să-mi trag sufletul, a venit un răspuns înțepat, care l-a făcut pe om să se retragă iar în gândurile lui negre.

– Voiam să-ți spun că eu nu plec la drum fără să iau în seamă ce-mi transmite soarta. De exemplu, am ales ziua de azi pentru că astrele au prezis Gemenilor, din care zodie sunt și eu, că e momentul potrivit să am o întâlnire reușită. Tocmai cu un Săgetător, din care faci parte. Nu-i așa că e perfect?

– Nu m-am gândit la asta, remarcă mirat tânărul.

– Ei, cum sunteți voi bărbații, cu capul în nori, i-a reproșat Voichița. Noroc cu noi, femeile, că vă ferim de necazuri. Dar să-ți explic cum funcționează sistemul în care sunt expertă. Fiind grijulie din fire, am pornit cu o jumătate de oră mai devreme de acasă… și s-a dovedit că bine am făcut. Îți dai seama că după numai câțiva pași, mi-a tăiat calea o pisică neagră? Ăsta e un semn foarte rău, așa că m-am văzut nevoită să mă întorc, însă ce să vezi, tocmai atunci m-am încrucișat cu un coșar. Coșarul bate pisica, deci prezicerea ei se anulează fără nicio îndoială. Nu-i așa că-i perfect?

– Extraordinar!, s-a mirat Raul. Sunt lucruri pe care le aud pentru prima dată

– Eram sigură, dar stai să vezi ce-am mai observat, a continuat cu entuziasm tânăra. Am ajuns în stația de autobuz pe alt drum, ca să fiu sigură că felina nu mai are nicio influență. Numărul 66 este cel care mă aduce până în apropierea acestui local, și nu am nimic cu asta, doar că în el erau doar șase călători. Îți dai seama?

– Nu înțeleg care-i problema dacă era mai liber la ora asta, a mărturisit tânărul cu aceeași inocență.

– Cum să nu?!, exclamă domnița aproape revoltată. Dacă 66 e cifra de pe mașină, la care se adaugă încă un 6, reprezentat de numărul oamenilor dinăuntru, e clar că ajungem la 666, numărul prin care Satana vrea să se impună. M-am gândit imediat să mă întorc chiar din fața restaurantului, numai că tocmai la coborâre mi-a ieșit în față o femeie care ducea o găleată plină cu roșii. Un ultim semn bun că întâlnirea trebuia să aibă loc… și iată-mă! Acum putem să mâncăm ceva, că mi s-a făcut foame după atâtea încercări.

În sfârșit, s-a mai luminat fața ospătarului, iar vinul a fost cel care a destins atmosfera până când a venit felul de mâncare. Voichița continua să-i zâmbească în timp ce îi urmărea fiecare mișcare și îi ajusta concepțiile. Raul răspundea tot mai degajat la întrebări, iar o dată a îndrăznit să-și exprime curiozitatea.

– Tot așa de precaută ești și când ieși în oraș cu alte ocazii, cum ar fi la piață sau la market?

– Niciodată nu las garda jos în fața pericolelor care pândesc la tot pasul, a răspuns ea cu hotărâre. O să te învăț și pe tine, iar viața ta se va îmbunătăți considerabil. Nu-i așa că e perfect?

Tânărul n-a mai apucat să răspundă, pentru că tocmai li se servea friptura îmbietoare și demnă de a fi prioritară în detrimentul dialogului. Parcă nu era sărată pe gustul lui, așa că a luat solnița și a încercat să remedieze acest neajuns. Degeaba însă, pentru că găurile păreau înfundate, fapt care l-a determinat să încerce o soluție nefericită, meșterind la capacul buclucaș. Neavând experiență și grăbindu-se să nu piardă mult timp cu această procedură, a scuturat atât de tare recipientul încât capacul a cedat și sarea s-a revărsat pe fața de masă. Voichița a făcut ochi mari și l-a privit ca pe un condamnat la nefericire.

– Ai vărsat sarea!, aproape că a țipat ea. Ăsta e un semn foarte rău pentru amândoi.

Raul auzise ceva în familia lui despre această prejudecată, dar nimeni nu a luat-o prea în serios, așa că o considera mai mult o glumă. S-a străduit să adune cât se putea din ea, ajutat și de chelnerul care îl îndemna să nu-și facă probleme. Liniștea a dominat atmosfera din timpul mesei, de parcă amândoi tinerii redeveniseră niște străini, mai mult în ce-o privea pe tânăra domniță. Privirile ei cercetătoare au dispărut, zâmbetul îi lipsea cu desăvârșire, iar ochii îi erau întunecați ca o noapte fără stele. ”Poate că așa mănâncă de obicei”, și-a zis tânărul încrezător, doar că această justificare a fost infirmată imediat după ce Voichița și-a golit farfuria și paharul de vin.

– Mulțumesc pentru invitație, i-a spus ea cu un glas dezamăgit. Sunt convinsă că nu e bine să ne mai întâlnim, pentru binele amândurora. Oricum, o să te blochez pe site.

Cu aceste cuvinte s-a ridicat și a părăsit masa, ca și cum ar fi vrut să scape cât mai repede de o belea. Raul a rămas cu o mare nedumerire, pe care încerca să o deslușească în timp ce mai savura din paharul lui de vin. Resemnarea a venit pe când îi achita ospătarului nota piperată, la care a mai adăugat un bacșiș, după cât i-a permis buzunarul. Era clar că nu putea înțelege femeile, iar asta trebuia să le explice și prietenilor care au încercat să-l cupleze. Afară începuse să plouă zgomotos, iar asta i-a transmis satisfacția că a avut grijă să-și aducă umbrela. A deschis-o grijuliu, cu câțiva pași înainte de ieșire, dar a auzit imediat reproșul venit din partea unei femei care trecea pe lângă el:

– Nu se deschide umbrela înainte de a ajunge afară, domnule. E semn rău!

 

Satul dintre neguri (XXXIII)

Furtuna care a venit dădea de înțeles că și natura se revolta de ororile pe care trebuia să le suporte. Mai întâi s-a manifestat cu un vânt atât de puternic, încât balaurii își pierdeau direcția, se încurcau între ei și uneori se pârjoleau reciproc. Nu mai era chip de zburat în asemenea condiții, așa că au fost nevoiți să se retragă în zone mai liniștite, lăsându-i pe zmei să-i extermine pe fugarii ascunși. Și ar fi reușit cu siguranță, dacă nu venea ploaia în averse, udând din plin dealul pietros și făcându-le imposibilă escaladarea.

Maia a fost prima care a ieșit din întunecimile grotei, după care și-a strigat prietenii să o urmeze. Frații Adi și Bianca au așteptat cu nerăbdare această ocazie, iar apoi, rând pe rând, au apărut Sanda și Vasile, oșteni și țărani curioși să vadă ce se întâmplă. De mirare era că în vârful dealului doar picura, însă pe partea unde trebuia să urce inamicul, turna cu găleata, de parcă era rupere de nori. Au mai observat cum deasupra lor plutea în cercuri un porumbel alb, căutând prilejul să se așeze undeva, ca un mesager al păcii la care sperau cu toții să ajungă. Imediat ce a găsit bolovanul potrivit pentru a fi văzută de fiecare, pasărea s-a așezat lin și imediat s-a transformat într-o fetiță cu cosițe și un zâmbet molipsitor. Era Zâna Bunei Cuviințe.

Bianca s-a avântat să o îmbrățișeze ca pe o prietenă mult așteptată, Adi s-a bucurat la fel de mult, părinții și ceilalți din jur se minunau, bănuind că e mesagerul care le-ar putea salva viețile.

– Ce se întâmplă aici?, a întrebat Gâzu care a apărut mai la urmă, slăbit de rana care-i dijmuise sângele.

– Ea este zâna noastră ocrotitoare, a anunțat exaltată fetița Sandei. Cred că a venit să ne dea vești bune.

Tot cu zâmbetul luminos pe chip, apariția aceea miraculoasă li s-a adresat printr-un glas drăgăstos.

– Mai întâi vreau să vă transmit recunoștința din partea zânelor, pentru că ne-ați redat puterile, stârpind-o pe Muma Zmeilor. Imediat ce ne-am revenit, am știut că trebuie să facem tot ce putem pentru a vă scăpa de o invazie cum nu s-a mai văzut pe tărâmul nostru. Mai întâi am trecut pe la prietenii pe care i-ați câștigat prin faptele voastre vitejești, părinți iubitori și copii merituoși. Armatele lor cu războinici nenumărați și bine căliți trebuie să apară din partea de răsărit a dealului, iar până atunci veți fi apărați de natură, căreia i-am cerut sprijinul. Fiecare dintre voi e de admirat pentru curajul de care a dat dovadă, iar cei căzuți în luptă trebuie slăviți. Din păcate, unul din acest sat și-a trădat semenii, făcând pact cu zmeii cei răi. Știe el la câte victime a dus gestul lui nesăbuit și ce pedeapsă merită, nu e rolul meu să-l judec. Să cugete singur ce merită și să acționeze după cum îi dictează conștiința.

Oamenii s-au privit cu suspiciune la început, însă, după oarece chibzuință, chipurile tuturor s-au oprit pe Toader, care se înroșea și se făcea tot mai mic, copleșit de ochii neiertători. Când n-a mai rezistat căutăturilor acuzatoare, s-a întors șovăielnic în peșteră, unde a fost găsit mai târziu înecat cu o piatră prețioasă pe care a încercat zadarnic să o înghită. Zâna Bunei Credințe a mai zăbovit pentru a-i încuraja, până când au putut vedea în zare o oștire atât de numeroasă încât nu o puteai cuprinde nici măcar prin binoclul bunicului. Veneau armatele împărătești, iar zâna cea mică s-a îndreptat spre alte minuni de făcut pentru a le înlesni victoria. Zmeii erau încă mulți și puternici, iar balaurii așteptau să treacă furtuna și să li se alăture.

Deocamdată, ploaia și vântul îi salvase, dar ele nu puteau ține o veșnicie, asta o știau prea bine. Doar lupta pe viață și pe moarte era soluția pentru a scăpa de un inamic hotărât să meargă până la capăt. Oștile au ajuns destul de repede la poalele dealului și au început să-l urce cu cai puternici și obișnuiți cu terenuri grele. Aproape toată lumea îi privea pe salvatori, așteptând să-i vadă sus, să-i admire și să se simtă mai în siguranță. Sanda și Vasile recunoșteau de departe împărații care i-au găzduit, iar Adi și Bianca îi zăriră pe Vlad și Maria, care le dăruiseră săgeata albă. Erau toți acolo: Harap Alb, Prâslea cel Voinic, Greuceanu cel de neînvins, oastea Zânei Lacului, cea a lui Inimă Vitează, precum și alte oștiri care tot veneau și veneau…, cu siguranță călăuziți de zâne pe drumul cel mai scurt.

Ploaia încetase de ceva vreme peste tot, soarele împărțindu-și cu dărnicie razele peste împrejurimile clocotitoare. Primii împărați ajunși între oamenii nerăbdători au fost întâmpinați cu urale și plecăciuni, așa cum se cuvine unor domnitori buni. Harap Alb și Prâslea cel Voinic au descălecat să-i îmbrățișeze pe Sanda și Vasile, iar apoi pe copiii lor, despre ale căror fapte auziseră dinainte. Cei doi împărați au vrut să vadă îndeaproape cu cine aveau să se lupte, la care tare s-au mai mirat.

– Ooooo, recunosc că n-am crezut să existe atâția zmei!, a exclamat Prâslea. Văd că au început să urce, iar buzduganele lor ne vor doborî mulți luptători. Ce tactică propui să adoptăm, frate Harap Alb?

Prietenul lui cel mai bun se gândi preț de câteva clipe, după care își făcu cunoscut planul:

– Pentru început rostogolim bolovani în calea lor, să-i mai rărim. Ne vom lupta corp la corp când vor ajunge în vârf, mobilizând câte zece oșteni pentru fiecare și copleșindu-i astfel cu lovituri venite din toate părțile.

– Pe mine și fratele meu ne lăsați să-i tăbăcim cum știm noi mai bine, a intervenit Greuceanu, care tocmai se alăturase conducătorilor. Am niște treburi personale cu ei și de-abia aștept să le tăbăcesc pieile.

S-au împărțit comenzile și fiecare comandant a primit misiuni concrete, după care a început lupta. Pietre mari erau dislocate și apoi prăvălite peste zmeii care urcau călare sau pe jos, săgeți bine țintite căutau să le nimerească punctele sensibile, în timp ce din partea opusă veneau buzdugane mortale pentru ghinioniștii vizați. În cele din urmă, cu toată rezistența întâmpinată, inamicul a ajuns în vârf și a început lupta sângeroasă, fatală pentru mulți oameni. Împărații și ceilalți eroi care au mai ucis zmei făceau față cu succes fiecărui adversar, știindu-le slăbiciunile și lovindu-i acolo unde era decisiv, în schimb mulți alți luptători au căzut sub paloșele necruțătoare ale invadatorilor. Noroc că oastea era mare și alți camarazi le luau locul, nelăsându-le nicio clipă de răgaz. Sanda, Vasile și chiar Gâzu făceau echipă bună, în timp ce Bianca se alăturase Ioanei și arcașilor ei, săgetând de după stânci câte un zmeu mai expus. Dacă nu-l nimereau și acesta se lua după ei, intervenea imediat Adi cu sulița lui penetrantă, iar Maia sfârteca gâtul celui căzut.

Astfel a început să se vadă că inamicul cotropitor rămânea în număr tot mai mic, fiind pe cale să fie învins și alungat definitiv. Doar că balaurii nu plecaseră, iar acum au profitat de cerul senin, pornind să atace cu foc oștenii împăraților de pe partea de răsărit a dealului. Din gurile lor se revărsau flăcări pârjolitoare care făceau sute de victime, neputincioase în fața dihăniilor zburătoare. În aceste condiții, luptătorii nu mai puteau urca să-i schimbe pe cei căzuți, iar împărații erau în pericol să fie uciși la rândul lor, asta însemnând că planul perfid al zmeilor se putea îndeplini.

va urma

Tratații

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Dacă și pe lumea cealaltă e la fel, nici nu mă duc.

* – Tată, care este diferența dintre „degeaba” și „gratuit”?
– Vezi liceul ăla de acolo?
– Da.
– Eh, ăla e gratuit, dar tu degeaba îl faci.

* – Frate, ce ai de stai așa trist?
– Șezi, frate, acuși îți povestesc.
– Ok, m-am așezat. Spune. Ce ai pățit?
– Mai pe scurt, banca e proaspăt vopsită.

* Din cauza scumpirilor, începând cu 01.07.2024, imnul României se va numi „Descurcă-te, române!”, că de deșteptat…, nici vorbă!

* Femeia nu este încăpățânată, dar e mai bine cum zice ea.

* – Se vede că ești însurat, ai mereu cămășile perfect călcate!
– Da, este primul lucru pe care pe care soția m-a învățat să-l fac!

* Nu arunca florile dacă iubita nu a venit la întâlnire. E păcat! Du-le acasă, nevastă-ta se va bucura cu siguranță…

* La primărie:
– Câți copii aveți?
– Niciunul.
– Păi, soția spune că aveți patru.
– Așa spuneam și eu înainte să le fac testul ADN!

* Înainte, sărutai o fată pe obraz și știai că este a ta.
Acum, te culci cu ea de câteva ori și nu știi a cu este!

* Prietenii mei mi-au spus că sunt cel mai avar om din lume. Așa că, astăzi, ca să le dovedesc contrariul, le-am dat o bere. Nici așa n-au fost mulțumiți… ei ar fi vrut câte o bere de fiecare!

* Dacă avortul e crimă, folosirea prezervativului e sechestrare de persoane sau luare de ostatici!?

* – Mamă, unde ești?
– Tocmai am ieșit din mall. Vin spre casă. De ce întrebi?
– Pentru că m-ai luat cu tine în mall…

* Țeapă pe internet!
Un român a comandat un detector de metale, iar curierul i-a adus un țigan!

* Despre bărbatul care își ia ceapă în pachetul cu mâncare poți să știi că nu are amantă!

* O babă mergea pe calea ferată. Trenul venea fluierând și baba zicea:
– Fetilii cuminți nu întoarce capu’ când le fluieră bagabonții!…

* Oricât de bogat ai fi, tot vine un moment în care ți se face poftă de parizer.

* Ce-mi plăcea viața la țară când eram mic! Stăteam cu caprele pe izlaz…
Acum stau cu ele pe FB.

* Nostradamus își ceartă fiul:
– De ce ai picat bacul, mă?
– Dat tată, eu dau bacul abia la anul.
– Știu.

* ”Ne-a bătut laleaua de ne-a murit maneaua”.

* – Vai, ce motan drăguț! Cum îl cheamă?
– Deputat!
– Ciudat nume pentru un motan…
– Da, dar i se potrivește perfect: mănâncă, doarme și-și urmărește numai interesul lui.

* – Ce câine frumos aveți, mușcă?
– Nu, i-am pus botniță pentru că e prost crescut și scoate limba la oameni!

* – Tu când te vei căsători?
– Când o să devină obligatoriu.

* Ion, de la Paris, îl sună pe tat-su’ de la Corbasca:
– Tată, îți dau o veste bună. Mă însor!
– Bravo, dragu’ tati, cu cine?
– Cu Vasile!
– Fiuleee, mă înțeapă inima, te sun când îmi revin.
După câteva zile, Ion sună iar acasă.
– Tată, ce faci, vii la nuntă?
– Auzi, fiule, poate că vin, da’ zi-mi și mie, că mă întreabă lumea în sat… sunt socru mare sau socru mic?

* Ardelenii contestă codul portocaliu de caniculă. Tot ce-i sub 40 de grade intră la categoria „răcoritoare”.

* Banii sunt blestem pe lumea asta. De aia e bine să ai tot timpul lângă tine o femeie care te dezleagă de blestem…

* E uimitor câte sticle de vin pot încăpea într-un singur pahar!

* Italienii au cele mai frumoase femei. Majoritatea sunt românce.

* Dacă bei și nu postezi că bei, înseamnă că ești un alcoolic anonim…

* Mă scuzați că vă deranjez, dar am și eu o întrebare: „Dacă i se face rău când stă capră, o duc la veterinar?”

* Femeia, când se vede prima dată la volan:
– Uau, super fain!… trei oglinzi!

* Știați că un bărbat îndrăgostit este atunci când ambele capete se gândesc la aceeași persoană? Nimic nu știți! 🙂

* Consumul de morcovi îmbunătățește vederea. Consumul de vin chiar o dublează!

* Soția către soț:
– De ce nu mănânci? Ai spus că ești flămând ca un lup.
– Și unde ai văzut tu lup să mănânce fasole toată săptămâna?

* Dacă trebuie să bem, bem!
Dacă trebuie să dormim, dormim!
Dacă trebuie să muncim, bem și dormim!

* Știți de ce cifra 7 este tăiată de o liniuță orizontală?
Atunci când Moise a dat poruncile, ajungând la cea de-a 7-a: „Să nu râvnești la femeia altuia”, toți bărbații au strigat: „Taie 7-le!!!”

* M-am plictisit de mor, mă duc să-mi sun la ușă.

* Să ținem un moment de reculegere pentru amante. Începe perioada concediilor în familie.

* Din gândurile unui oarecare bărbat (nu știm dacă mai trăiește): „Să pleci în vacanță cu soția e ca și cum te-ai duce la restaurant cu ciorba ta”.

* Mașina se conduce cu permis și femeia cu vrăjeala.

* Apreciați bărbații care, deși lucrează mult, își fac timp să vă înșele!

* Pe român, nu cuvântul „sexuală” îl deranjează, ci „educație”…

* Când te cerți cu un prost e ca și când ai încerca să omori un țânțar pe obraz. Reușești, dar îți dai palme singur.

* Drama femeii la volan: să prindă toate semafoarele pe verde și să nu apuce să se rujeze până la destinație.

* Eu știu că nu-s soarele nimănui, da’ un nod în gâtul cuiva tot sunt.

* Cum se salută doi meteorologi:
– Bună ziua.
– Probabil.

* De trei lucruri să te ferești în viață:
– Să faci afaceri cu prietenii.
– Să lucrezi pentru neamuri.
– Să ieși la băut cu șeful!

Satul dintre neguri XXXII

continuare

Oricât de liniștitoare au fost cuvintele fetiței, ele nu puteau atenua groaza inspirată de hidoșeniile care se coborâseră printre săteni. O parte dintre ei au luat-o la fugă spre locuințele considerate cât de cât mai sigure, urlând în gura mare:

– Balaurii! Au venit balaurii!

Dacă până și zmeii, recunoscuți ca neînfricați și puternici, au abandonat lupta în fața unei astfel de amenințări, ce șansă mai aveau niște oameni obișnuiți? E drept că s-au ivit excepții: oșteni cu paloșele pregătite pentru atac, Ioana și grupul ei cu arcurile întinse sau unii țărani cu furcile împungând aerul, dar niciunul nu a îndrăznit să-și enerveze presupusul inamic. Adevărul era că nu mai văzuseră în realitate cum arată astfel de fiare, dar știau din povestiri că sunt cele mai periculoase. Era un crez adânc înrădăcinat în mintea lor, care nu putea fi schimbat prin nicio atitudine aparent pașnică. Adam și Eva au înțeles să intervină și ei în a-i asigura că le sunt aliați, iar primul s-a adresat Sandei, dovedind că a avut parte de o bună educație:

– Mă înclin în fața celei care a crescut o fetiță atât de generoasă și curajoasă, a șuierat lin Adam Unu.

– Sunteți cea mai prețuită împărăteasă pentru noi, a adăugat Adam Doi.

– Și la fel de frumoasă ca Biancaaaa, a completat Adam Trei.

Faptul că vorbeau nu a avut deloc efectul dorit, ci dimpotrivă. Oare prin ce vicleșuguri vor să le mai câștige încrederea și care este scopul lor ascuns?, se întreba gloata, în așteptarea unui semn clar din partea comandantului Gâzu. Acesta era rănit la mâna stângă, însă nu băga de seamă sângele care-i curgea și nici durerea care-l încerca, fiind concentrat să ia decizia cea mai bună. A fost răgazul în care a intervenit balaurul Eva:

– Îmi place să văd atâția oameni buni, a spus Eva Unu.

– Avem numai gânduri pașnice pentru voi, îi asigură Eva Doi.

– Ne înclinăm în fața vitejiei de care ați dat dovadă, zise și Eva Trei.

Sanda și-a revenit cu greu din încremenirea care a prins-o cu gura căscată, la propriu. Nici în coșmarurile cele mai negre nu și-ar fi închipuit copiii venind călare pe balauri cu câte trei capete vorbitoare, dar realitatea trebuia acceptată prin fapte concrete, pentru că trezirea nu era o opțiune. Și cum din partea lui Vasile nu se putea aștepta la o reacție, numai ea putea gestiona situația. Primul gest a fost cel mai firesc pentru orice mamă: să-și îmbrățișeze copiii pentru care își făcuse atâtea griji. Măcar erau vii și nevătămați, deși au apărut într-un mod atât de șocant pentru toată suflarea prezentă.

– Ăsta era marele vostru secret?, a întrebat ea în timp ce-i strângea la piept. Puteați să mă pregătiți, că era să leșin când v-am văzut călare pe acești…

– … prieteni, a intervenit la timp Adi. Dacă ți-am fi spus, nu ne-ai mai fi lăsat să-i vizităm, iar acum eram uciși până la unul de zmei.

– Mi-a fost dat să văd și o astfel de grozăvie, și-a dezlegat Vasile limba, în timp ce-și pupa, la rândul lui, copiii. Și totuși, pentru mine e ceva de neconceput, orice mi-ați zice.

– Chiar credeți că putem avea încredere în aceste creaturi?, a întrebat Ioana. Eu zic să fim cu ochii și cu săgețile pe ei, că n-am auzit de vreunul din specia lor care să se țină de cuvânt.

Fierarul Gâzu cântări încă o dată șansele și își spuse părerea hotărâtoare:

– Șezi blând, fată vitează, că nu avem încotro. Sunt sigur că zmeii s-au regrupat în pădure și abia așteaptă să-și termine treaba, mai ales dacă balaurii ne-ar lăsa de izbeliște. Eu am încredere în copiii aceștia, iar creaturile îi ascultă, asta-i tot ce contează. Mai bine ne-am îngriji rănile, ne-am număra morții și i-am îngropa cum se cuvine. Apoi ne vom reorganiza, alături de noii noștri aliați.

– Ați face bine să vă grăbiți, îi sfătui Adam Unu. Simțim un miros tare cunoscut care devine tot mai puternic, iar asta înseamnă că se apropie bătălia cea mai grea.

– Ce fel de miros?, a întrebat Adi.

– E unul foarte cunoscut, așa… ca al nostru. Înseamnă că vin balauri ca noi, doar că vor fi în sprijinul zmeilor.

– Trebuie să găsim un loc mai sigur decât locuințele din sat, a sugerat Adi.

– Eu aș zice să mergem numaidecât pe dealul pietros, unde ne putem ascunde în peșteră, a venit propunerea Biancăi.

A fost din nou rândul comandantului să decidă dacă presupunerile balaurilor puteau fi reale și ce măsuri se impuneau cu adevărat în aceste condiții. Era clar că răul cel mare avea să se abată asupra lor, astfel că indicațiile venite chiar de la niște creaturi fioroase și susținute de copii, păreau cele mai bune. După ce și-au oblojit rănile, și-au numărat morții, Gâzu a poruncit ca toată lumea să pornească spre dealul mult hulit până acum. Apariția în zare a balaurilor zburători și urletele de bucurie ale zmeilor încurajați de noii aliați i-au făcut pe oameni să grăbească pasul, ajutându-se unii pe alții, în funcție de stare și puteri. Degeaba au vrut Adi și Bianca să se urce înapoi pe Adam și Eva, pentru că de data asta au fost refuzați cu încăpățânare.

– E o înfruntare prea periculoasă, iar părinții voștri au nevoie de voi în viață, le-a zis Eva Unu.

– Ai grijă de oameni, Adiiii! Noi o să ne revedem după bătălie, a adăugat Adam Doi.

Și fără să mai piardă vremea, cei doi frați înaripați s-au ridicat în aer, pornind în întâmpinarea inamicului numeros. Flăcări le ieșeau pe gură, pârjolind cavaleria de la sol și balaurii pe care îi întâlneau în cale. Vasile și Sanda priveau cu groază la potopul din urma lor, în timp ce urmau grupul de săteni speriați, dar mulțumind cerului că-i are alături pe copii. Au trecut rapid prin sat, care a ars imediat după aceea, fiindcă și unii balauri inamici puteau scoate flăcări pe nări. Adam și Eva reușeau să apere oamenii care se apropiau acum de dealul salvator. Atunci a aterizat în fața lor un vultur mare și negru, transformându-se pe dată într-o cotoroanță care-ți îngheța sângele în vine.

– Unde fugiți, oameni fără minte și curaj?, a întrebat ea cu un glas hodorogit și cutremurător. Credeți că scăpați de pedeapsa copiilor mei, după ce mi l-ați omorât mișelește pe cel mai mare? Voi două obrăznicături sunteți responsabile pentru asta!

Acuză ea întinzând degetul arătător către Adi și Bianca.

– Băiețelul meu viteaz a reușit să le omoare mama care apăra localitatea asta amărâtă. Nu a știut că zămislise deja doi pui, dar ar fi murit oricum dacă vă vedeați de treabă și nu îi hrăneați. Uite unde a dus nesocotința voastră, însă a venit vremea să-i pun capăt, prin pedeapsa supremă. Oamenii nu merită să trăiască, de la cel mai sărman și până la împărat. Fiți siguri că vine și rândul celor din palate, acesta e doar începutul.

O suliță se îndreptă spre baba amenințătoare, venind din mâna lui Gâzu. Doar că trupul ei își păstra agilitatea și a reușit să se ferească la timp, răspunzând sarcastic:

– Ce naiv poți să fi, fierarule!. Au nu știi tu oare că nicio armă de pe Pământ nu mă mai poate străpunge de când am acaparat toate puterile vrăjitoarelor și zânelor? Poate vrei să încerci și tu, copile războinic?, l-a întrebat pe Adi, după care a cuprins-o un râs nestăvilit.

Băiatul a profitat de ocazie, aruncând puternic sulița dăruită de Gâzu. De data asta, arma a străpuns-o adânc în piept, provocându-i o mare surprindere pe chip.

– Noroc că am primit ajutor ceresc și avem arme la care nu ești imună, a exclamat cu entuziasm Adi.

Toată lumea a izbucnit în urale, în timp ce cotoroanța își dădea sufletul. Acum, puteau urca spre gura peșterii, mai ales că dogoarea focurilor pârjolitoare se făcea tot mai simțită. Au ajuns la timp să se ascundă, dar lupta de pe cer și chiar de la sol părea pierdută. Adi și Bianca priveau printre spațiile înguste dintre bolovani, sperând să-i vadă pe Adam și Eva, însă au fost dezamăgiți. Flăcările balaurilor pârjoleau dealul și în curând vor ajunge zmeii să-i scoată ca pe niște șobolani din ascunzători.

Răcoritoare

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Iubitule, vrei și niște acritură la masă?
– Păi nu stai și tu cu noi?

* – Nevastă, de ce întotdeauna aflu ultimul ce se întâmplă în această casă?
– Liniște, că trezești copilul!
– Care copil?!

* Nutriționistul:
– Consumați mai multă scorțișoară, vă ajută la slăbit.
Eu, la patiserie:
– 10 gogoși cu scorțișoară, vă rog!

* Un țigan în Egipt. Vede o cămilă, încă una… și încă una… Și zice:
– Să moară mama, ce-și bat ăștia caii p-aici!

* Așa cum a spus un om înțelept:
”Nu beau cafea ca să mă trezesc. Mă trezesc ca să beau cafea!”

* Relaxați-vă fetelor!
Mergeți la plajă chiar dacă nu ați slăbit. Oricum, nimeni nu se uită la voi. Toți se uită la telefon!

* – Iubitule, așa-i că insectele nu prea au minte?
– Da, buburuza mea…

* Am și eu o întrebare pentru voi, astea cu „glet” pe față. Când plângeți, vă curg lacrimi sau apare igrasie?

* Am fost în Anglia și m-am suit în autobuzul ăla cu două etaje, dar m-am dat repede jos când am văzut că sus la etaj nu era șofer.

* Unii sunt supărați pe mine doar pentru faptul că ei mă mint și eu nu îi cred.

* Dacă nu mai poți să o ridici în brațe pe muierea ta, să nu îi zâci că s-o îngrășat! Mai bine spune-i că ți-o slăbit ție puterile!… trăiești mai mult!

* Mi-e frică să mă ridic din pat, că oriunde aș vrea să merg, tot la frigider ajung!

* Vești bune pentru pensionari!
Vouchere la sex shop în schimbul tichetelor CFR nefolosite.

* Un bărbat își prinde soția în pat cu altul, îi privește pe amândoi și apoi începe să-și facă cruci, zicând amantului:
– Băi omule, să mor eu dacă te înțeleg! Eu sunt bărbatul ei, din când în când trebuie să-mi fac datoria, dar tu ce obligații ai?

* – Gheorghiță, s-a întors mă-ta de la călărit?
– Încă nu, tati! Trebuie să apară, doar calul i-a venit de o oră!

* Pfff… Cât pe ce să mă ia somnul, dar nu-mi dă pace o întrebare: oare nudiștii cu ce își șterg ochelarii?!

* Părinții stau îmbrățișați pe canapea. Fiica lor de patru ani, după ce i-a privit ceva timp, spune:
– Ajunge cu îmbrățișarea. Și așa suntem mulți!

* O moldoveancă la McDonald’s:
– O rație di șolduri di pui cu barabuli pârjoliți, două filii di mămăligî cu ghițăl la mișloc șî compot di ghișină.

* – Fată, mi-a zis soțul meu să las facebook-ul și să fac ceva de mâncare.
– Și ce ai făcut?
– L-am blocat.

* Petrolul l-am dat austriecilor, pădurile le-am transferat și pe ele…
Practic, rușii nici nu mai au pentru ce să ne invadeze. Curve au și ei!

* Un tânăr din Sibiu a furat o mașină de poliție! Eu cunosc unul care a furat 6 case.
Concluzia: Sibiul are potențial, nu glumă!

* O prietenă s-a cuplat cu un tip, iar după un timp au hotărât să se mute împreună, închiriind un apartament și plătind amândoi chiria. După 5 ani, ea a aflat că apartamentul era de fapt al lui!

* – Sunteți însurat?
– Nu, așa e fața mea.

* Doar românii, la întrebarea „Ce faci?” îți răspund „Nimic. Sunt la muncă.”

* Când eram copil, mâncam dulciuri rar, dar bătaie zilnic. Frumoase timpuri!

* – Sunt bine machiată?
– Nu, încă ți se vede fața!

* Pentru prima dată în istorie, cursul cepei a depășit cursul euro și al dolarului!

* Știi când realizezi că ai îmbătrânit?
Atunci când tu și dinții tăi dormiți separat.

* Să fim cinstiți, niciun bărbat nu întoarce capul după sufletul unei femei!

* Știați că cel mai greu este să te desparți de una slabă? Tu o lași să plece, vântul ți-o aduce înapoi!

* România are un sistem medical de moare lumea.

* „Mintea e ca parașuta! Degeaba o ai dacă se deschide prea târziu!”

* La o stație de benzină, șoferul se adresează băiatului care face plinul:
– Verifică și cauciucurile!
– Unu, doi, trei, patru… Sunt toate!

* – Spune-mi sincer, tu ai pe alta?
– Nuuuu, iubirea mea, e tot aia de anu’ trecut…

* La Mamaia, pe plajă e 100 de lei șezlongul. Atât e și la Dedeman.

* – Iubitule, îți place bluza mea cea nouă?
– Foarte frumoasă și îți vine bine!
– Acum, să ți le arăt și pe celelalte opt.

* Programul de vară:
7.00 – 20.30: Muște
20.30 – 7.00: Țânțari

* Mi-aș dori să am 20 de ani din nou, să iau alte decizii proaste.
Am idei noi…

* Mie îmi place de Isărescu: stă liniștit în Banca lui…

* Un tip dă peste un prieten care stătea într-o mașină:
– Ce faci?
– Uite, dorm!
– În mașină? Dar nu ai casă?
– Nu! Dar am BMW!

* Suntem peste tot acasă!
Mai multe zone turistice din Grecia, inclusiv Halkidiki, au fost afectate de inundații masive în ultimele zile, iar peisajul a devenit extrem de familiar: mașini luate de apă, străzi pline de nămol și mii de români impasibili sorbindu-și berea prin birturi. „Sunt frumoase inundațiile aici, berea e tot timpul la temperatura potrivită, ba chiar pun și halba la gheață! La noi în sat n-ai să vezi așa ceva, afurisitul de cârciumar scoate și frigiderul din priză când e apa până la genunchi”, spune un român a cărui cameră de hotel a fost puțin umezită de viitura care a măturat brațul Sithonia, astfel încât s-a refugiat în prima tavernă cu ouzo și Mythos.
„Sper să aducă apa și obeliscul din Costinești, și poate discoteca Tineretului, dacă nu cer prea multe”, adaugă un alt turist, hotărât să profite de fiecare zi pe litoralul grecesc.

Racolțisme (8)

* În tinerețe, gândim mai puțin și acționăm mai mult, iar la bătrânețe gândim mai mult și nu mai acționăm.
* Decât să mori pentru un petic de țărână, mai bine să trăiești pentru un petic de cer.
* Dumnezeu l-a creat pe om după chipul și asemănarea sa, iar omul îl plăsmuiește pe Dumnezeu după cum îl duce mintea.
* Mai bine cu buzunarele goale decât cu sufletul pustiit.
* Chiar dacă te consideri liber cugetător, poți să ajungi prizonierul propriilor tale concepții.
* De fiecare dată când acuzăm marea majoritate, noi ne includem în mica minoritate de bună credință.
* E tot mai greu să ai încredere în semeni când vezi câți abuzează de ea.
* Eram atât de singuratic în copilărie, încât nici prieten imaginar nu mi-am găsit.
* Muzica e un mesaj subliminal care-ți acaparează sublim subconștientul, erupând de câte ori se ivește ocazia.
* Omul este o ființă sociabilă, până la un anumit nivel. Aglomerațiile prea mari și competiția continuă îl pot face agresiv, chiar violent. Atunci, doar însingurarea îl mai poate trata.
* În războaiele de pe vremuri, trebuia să-ți privești în față dușmanul pe care-l înfruntai. Astăzi e mai simplu să ucizi, doar apeși pe buton sau trăgaci și închizi ochii. Arma face să te simți atotputernic.
* Poate să fie foarte ușor să-ți trăiești viața, mai dificil e să-i dai un rost.
* Privește spre trecut cu mândrie, trăiește-ți prezentul cu demnitate și fii pregătit pentru orice surpriză pe care ți-ar putea-o aduce viitorul.
* Nu uita că, oricât de mult ai străluci, va veni vremea când vei fi eclipsat de alte celebrități. Numai astrele cerești sunt admirate mai mult în perioada eclipselor.
* Dragostea la prima vedere e de fapt o atracție care se risipește curând, ca un fum, dacă nu reușești să o transformi în sentimente.

Îndulcind amarul

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Discuție între prieteni:
– Ai ochii fericiți, te-ai îndrăgostit?
– Nu, am băut!

* – Aveți flacoane de șampon goale?
– Goale? Pentru Ce?
– Soțul meu e chel.

* Știe cineva cât costă de scos un dinte?…
Tocmai i-am scos doi dinți la unu’ care m-a enervat și nu știu cât să-i cer…

* Dacă te spovedești, crezi că ești „curat”?
Ești la fel ca înainte, singura diferență e că mai știe și preotul ce ai făcut!

* Am o mare dilemă!
Cei care își iubesc amantele, se simt vinovați când dorm cu nevasta în pat?

* Mai terminați, măi, cu urarea „alături de cei dragi”. Unii sunt însurați și nu îi lasă nevestele.

* Iarna nu ies din casă pentru că e frig.
Vara nu ies din casă pentru că e cald.
Iar în restul zilelor, nu ies că nu am bani.

* Ion își vede vecinul care își încarcă mașina cu bagaje multe.
– Unde mergi, mă Gheo, de îți iei atâtea bagaje?
– În concediu, în Grecia.
– Și iei și televizorul?, doar ai televizor acolo!
– D’apăi cine știe grecește?

* – Tu unde îți păstrezi banii, la bancă sau acasă?
– În amintire.

* Trăim într-o lume care a făcut din egoism principalul său principiu.

* S-au deschis piscinele…
Te duci cu Ana la piscină, o bagi sub apă și iese Marcel.

* Pentru a se revanșa, Coldplay a anunțat că la Budapesta va cânta Nicolae Furdui Iancu.

* Lenuță – nume de alint pentru o lene mică.

* „Adevărul are un obicei prost: deranjează”…

* Singurii foști de care mi-e dor sunt foștii mei bani.

* Lăsați bărbații să se uite la meciuri!
Sunt singurele momente când nu se uită la alte femei!

* Azi am gătit ciorbă cu găină de curte. Păcat că vecina nu are și rațe…, aș fi mâncat și rață pe varză.

* „… dacă bărbatul tace înseamnă că este gânditor, dar dacă femeia tace… gânditorul are probleme!”
(din legile lui Murphy)

* – Mâncați sănătos?
– Mănânc și când sunt bolnav.

* Turiștii chinezi au început să se plângă că toate cadourile cumpărate din străinătate sunt fabricate la ei.

* Un visător este acela care privind o varză… vede sarmale…

* – Mama! Noi astăzi folosim la școală smartphone, iPad și laptop! Voi ce foloseați pe vremea voastră?
– Creierul!

– Mi-ai zis că, după ce ne căsătorim, pot să mă duc cu băieții la bere…
– Ai răbdare, măcar să ieșim din biserică…

* Mă uitam azi la postările vechi, Doamne ce nebun eram…
M-am uitat și la postările noi și mi-am dat seama că nebunia s-a agravat!

* Doi copii stau de vorbă. Primul spune cu mândrie:
– Tatăl meu e inginer. El face nave spațiale. Al tău ce face?
– Ce zice mama!

* Chiar nu înțeleg de ce-i așa aglomerat în oraș la ora asta!? Pe Facebook și Instagram am văzut că toți sunteți plecați în vacanță!

* Ce frumos e când ea îți spune: „Iubirea mea, ți-am adus câteva beri reci”.
Nu mi s-a întâmplat, dar trebuie să fie frumos…

* Dacă muierea adoarme în timpul actului sexual, înseamnă că are încredere în tine!

* Când ai 40+ și ți se spune… „trenul tău a trecut…”
Eeeh… „mie îmi place cu avionul”.

* Dacă voi câștiga vreodată la Loto, nu voi spune nimănui.
Însă, vor fi anumite semne…

* – Te iubesc mult, Mărie! Vrei să scriu numele tău pe casă?
– Nu, Ioane, mai bine scrie casa pe numele meu.

* La intrarea în clădirea facultății stătea un țăran cu un vițel legat de sfoară.
– Da’ ce faci bade cu dobitocul ăsta la facultate?
– Dobitocul e la examen. asta-i pila…

* Gheorghe și Gelu la coasă…
– Ai auzit, mă Gheorghe, că azi o să fie 42 de grade la umbră!?
– Na, și ce dacă? Noi suntem la soare!

* „La noi în Ardeal, dacă nu pui „o țâră de oloi de la friptură păstă pireu, parcă nu-ț’ tihnește”.

* Am fost la un restaurant în aer liber și a început să plouă. Mi-a luat două ore să termin ciorba…

* 5 laxative naturale:
– iaurtul
– prunele
– perele
– trebuie să vorbim
– am aflat tot

* „Eu când sunt serioasă și cuminte, mă întreabă lumea dacă sunt bolnavă!”

* „Nu te da mai mare decât ești, pentru că vei fi obligat să plătești diferența”.
Betty Marcovici

* Dacă Tu no LOVE me, atunci Go dracu’ și lasă-mă să-mi trăiesc My life.

* – Bărbate, ce ai mâncat aseară?
– Supă rece de ceriale fermentate.
– Adică bere?
– Da, iubito, șase porții!

Doar o secundă

Am căutat înțelesuri acolo unde nu se justificau
și am oscilat între filosofii afectate,
geneza e de fapt atât de simplă,
pe cât pare de complexă.

Picătura de apă și firimitura de pământ,
un ingredient din universul incomensurabil,
o rază de soare generoasă ca o mamă,
la care Timpul a contribuit cu perseverență,
induce răspunsul cel mai natural,
dacă am avea veșnicia să-l acceptăm.

Inimile ne ticăie în ritmuri diferite,
precum niște ceasuri fără arătătoare
care predau ștafeta când expiră
sau se strică înainte de vreme.

Suntem doar niște efemeride
a căror realitate e un vis de o secundă,
iar Cronos râde sfidător
de ambițiile exacerbate
prin care ne secătuim viața.