Anecdote istorice

Văd că azi ţi-a mers bine!

Omul politic englez Neville Chamberlain nu se despărţea niciodată de umbrela sa. Într-o zi însă o uită acasă. Când coborî din trenul care-l ducea spre Londra, fu cât pe ce să ia umbrela unui călător. Necunoscându-l, acesta l-a apostrofat tăios. Chamberlain îşi ceru scuze şi, pentru a evita repetarea unui asemenea incident, cumpără în ziua aceea… trei umbrele. Pe când se întorcea cu trenul spre casă, nimeri din nou în acelaşi compartiment cu călătorul de dimineaţă. Văzând umbrelele, acesta spuse:

– Văd că azi ţi-a mers bine!

Politica şi mustaţa

La scurtă vreme după ce îşi lăsase mustaţă, Sir Winston Churchill a fost invitat la un dineu.

– Domnule, i s-a adresat o doamnă care stătea lângă el, ţin să te anunţ că nu-mi pasă cât negru sub unghie nici de politica şi nici de mustaţa dumitale.

– Fiţi fără grijă, doamnă, i-a răspuns Churchill, n-aveţi nici o şansă să ajungeţi vreodată în contact nici cu una, nici cu alta!

Vinovatul

Voluminosul scriitor Chesterton s-a certat cu sfrijitul Bernard Shaw  şi i-a spus:

– Domnule, dacă cineva vă priveşte cu băgare de seamă îşi închipuie lesne că în această ţară a izbucnit o foamete cumplită.

– Da, a venit replica lui Shaw, dar are să vă tragă la răspundere numai pe dumneavoastră. Cine vă priveşte îşi dă seama că sunteţi singurul vinovat!

Cea mai frumoasă declaraţie de dragoste

Una din cele mai galante declaraţii de dragoste este aceea pe care ducele de Villa Mediona a făcut-o reginei Elisabeta. Aceasta i-a cerut să-i trimită portetul iubitei lui. Ducele i-a trimis… o oglindă!

Francisc I şi femeia urâtă

Curând după ce a părăsit închisoarea din Madrid, regele Francisc I a întrebat o femeie urâtă, în glumă, de când s-a întors din “ţara frumuseţii”.

– M-am întors, sire, i-a răspuns ea, chiar în ziua în care v-aţi înapoiat de la Pavia*.

*Pavia – locul unde francezii sunt înfrânţi în 1525 de trupele imperiale ale lui Carol V şi Francisc I este luat prizonier.

Să mor în locul tatălui meu!

După bătălia de la Actium, Octavianus a trecut în revistă prizonierii pe care voia să-i execute. Printre aceştia se afla un duşman îndârjit al său, anume Mitellus. Fiul acestuia, care luptase sub comanda generalului lui Octavianus, Marcus Vipsanius Agrippa, i s-a adresat astfel:

– Tatăl meu a fost inamicul tău şi îşi merită moartea. Eu te-am servit însă cu credinţă şi merit o răsplată. Dă-mi voie, ca recompensă, să mor în locul tatălui meu!

Octavianus l-a iertat pe Mitellus şi nu a primit jertfa fiului său.

Tot ai să regreţi!

Socrate a fost întrebat de un prieten:

– Ce să fac, să mă căsătoresc sau nu?

– Ori te căsătoreşti ori rămâi burlac, peste zece ani tot ai să regreţi!

Între funia călăului şi mireasă

În Evul Mediu era obiceiul ca atunci când cineva era dus la spânzurătoare şi funia se rupea, osânditul să fie graţiat. Dumnezeu arătând în acest fel că era nevinovat. Mai era, de asemenea, eliberat dacă o femeie se găsea să-l ia de bărbat. Atunci căsătoria avea loc chiar sub ştreang, preotul de spovedanie oficiind unirea celor doi, iar călăul fiindu-le naş. Suveranul elibera un document de iertare care dura cât dura şi căsnicia. Dacă cei doi divorţau, cel iertat o vreme era dus la ştreang.

Se înţelege că urâtele locului nu pierdeau nici o execuţie, în dorinţa de a-şi găsi alesul. Dar şi atunci se întâmpla să fie respinse. Se spune că un tâlhar cerut în căsătorie la locul execuţiei a fost atât de îngrozit de urâţenia celei care îl ceruse de soţ, încât i-a strigat călăului: ”Atârnă-mă, atârnă-mă iute cumetre!”

Un caz de iertare la ştreang îl reprezintă celebrul haiduc Iancu Jianu. O doamnă din înalta societate, Sultana, prietenă cu Radu Caragea, fata domnitorului Ioan Gheorghe Caragea, l-a salvat de la execuţie pe Iancu Jianu cerându-l de bărbat, nunta având loc chiar sub locul spânzurătorii.

Alege cum vrei să mori

Bufonul regelui Frederic II a fost amestecat într-un complot împotriva acestuia. Adus în faţa lui, regele i-a spus:

– Pentru că ai fost un ”nebun” bun, îţi dau voie să-ţi alegi singur moartea.

– De bătrâneţe, Majestate, a răspuns prompt ”nebunul”.

Dacă aţi fi…

Lady Astor i-a spus într-o zi lui Winston Churchill:

– Dacă aţi fi soţul meu, v-aş pune otravă în cafea.

– Dacă aţi fi soţia mea – i-a răspuns el – cu siguranţă aş bea-o!

Şi oamenii politici plâng, nu-i aşa?

Plânsul politic nu-l întâlnim doar la oamenii politici de la noi. Adolphe Thier, preşedintele celei de-a treia republici franceze, a plâns în momentul în care Parlamentul l-a desemnat Eliberator al patriei, în 1877.

Richard Nixon a plâns în momentul în care republicanii l-au desemnat candidat la vicepreşedenţia SUA, în 1952. Se pare că a jucat teatru, pentru că într-un interviu din 1977, afirma că el “nu a plâns niciodată, mai cu seamă în public”.

Nikolai Rijkov, premierul sovietic din timpul lui Gorbaciov, a plâns când a vizitat Armenia devastată de cutremurul din 1988, fapt pentru care presa l-a numit bolşevicul plângăcios.

Bill Clinton a plâns şi el la prima investitură, lacrimile năpădindu-l atunci când a observat că obiectivul camerei de luat vederi este aţintit asupra lui!

Nu s-a lăsat mai prejos nici actualul preşedinte american, Barack Obama, care, negru fiind, a plâns aflând că a ajuns la Casa Albă!

Mare pagubă!

Când se ducea la repetiţii la “Scala” din milano, tenorul italian Enrico Caruso (1873-1921) cumpăra ziare mereu de la acelaşi vânzător. Într-o dimineaţă, însă, cântăreţul trecu mai departe fără să se oprească.

– Signore, aţi uitat să cumpăraţi ziarele! – strigă vânzătorul.

– N-am uitat, însă n-am portmoneul la mine.

– Nu-i nimic, signore! O să-mi plătiţi mâine.

– Şi dacă mor până atunci?

– Ei, mare pagubă!

Vă cred, dar…

Henric al VIII-lea, regele Angliei, hotărî să trimită un episcop la Francisc I, regele Franţei, într-o vreme când relaţiile dintre cei doi monarhi erau foarte încordate. Episcopul îi obiectă că misiunea încredinţată îi pune viaţa în primejdie.

– Să nu-ţi fie teamă!, ripostă Henric. Dacă Francisc te va ucide, voi pune să fie decapitaţi francezii aflaţi în puterea mea.

– Vă cred, spuse episcopul. Mi-e teamă însă că nici unul din capetele lor nu se va potrivi pe umerii mei!

Să nu te pui cu copiii

1. O fetiţa discuta cu învaţatoarea despre balene. Aceasta le explicase copiilor ca este fizic imposibil pentru o balena sa înghita un om, doarece, deşi este un mamifer foarte mare, are un gât mic. Fetiţa susţinea ca Iona a fost înghiţit de o balena. Nervoasa, învaţatoarea a reluat explicaţia… este FIZIC IMPOSIBIL! Micuţa a spus:

– Când o sa ajung în rai, o sa-l întreb pe Iona.

– Şi daca Iona s-a dus în iad?

Raspunsul a venit promt:

– Atunci o sa-l întrebaţi dumneavoastra.

2. O educatoare observa copiii în timp ce deseneaza, oprindu-se din când în când sa vada câte o lucrare. Ajungând lânga o fetiţa care lucra cu mare atenţie, o întreba ce deseneaza. Fetiţa spuse:

– Îl desenez pe Dumnezeu.

Educatoarea raspunse:

– Dar nimeni nu ştie cum arata Dumnezeu.

Fara sa se opreasca o secunda, cu privirea ţinta la desen, fetiţa raspunse:

– O sa ştie… în câteva minute.

3. Un profesor la Şcoala de duminica discuta cele zece porunci cu copii de cinci – şase ani. Le explica ce înseamna sa “cinsteşti pe Mama şi pe Tatal tau”, apoi îi întreba;

– Exista vreo porunca facuta special sa ne înveţe cum sa ne purtam cu fraţii şi cu surorile noastre?

Fara şovaiala, un baieţel (cel mai mare dintre fraţi, în familia lui) raspunse:

– Sa nu ucizi.

4. Într-o buna zi, o fetiţa statea lânga mama care spala vasele în bucatarie. Dintr-o data observa cele câteva şuviţe de par carunt, în contrast cu parul negru al mamei. Se uita fix la mama şi o întreaba:

– De ce ai par alb, mami?

Mama raspunse:

– Ei bine, de câte ori ma necajeşti şi ma faci sa plâng sau sunt doar suparata, unul din firele mele de par devine alb.

Fetiţa cazu pe gânduri şi dupa scurt timp, întreba:

– Mama, atunci cum se face ca bunica are TOATE firele albe?

5. Copiii fac poze în clasa, iar profesoara încearca sa-i convinga sa comande fiecare o poza de grup.

– Ia gândiţiva ce frumos va fi peste ani, sa spuneţi: “Iat-o pe Monica, acum e avocat” sau “El e Mihai, acum e doctor”.

Din spate se auzi o voce:

– Şi asta este profesoara, acum e moarta!

6. O profesoara preda circulaţia sanguina. Încercând sa explice cât mai clar, ea spuse:

– Acum, copii, daca stau în cap, sângele – aşa cum ştiţi – se va duce în cap şi o sa ma înroşesc la faţa.

– Da, spusera copiii.

– Atunci de ce atunci când stau normal, sângele nu se duce tot în picioare?

Un mititel raspunse cu convingere:

– Pentru ca picioarele dumneavoastra nu sunt goale pe dinauntru.

7. La ora prânzului, copiii stateau cuminţi la coada în cantina şcolii elementare catolice. În capul mesei era un coş mare cu mere. O calugariţa scrisese un bilet: “Ia UN SINGUR mar. Domnul e cu ochii pe ele!” Mai departe, pe linie, erau prajiturile cu ciocolata. Un copil poznaş a notat: “Ia câte vrei! Domnul e cu ochii PE MERE!”

Perle naturale

În ultimii ani, lucrările de Bacalaureat sau de Evaluare Naţională ale unor elevi se transformă în adevărate “capodopere”, numai bune de pus în scenariile emisiunilor-pamflet de la TV. Puşi în faţa unor astfel de “perle” te întrebi, totuşi, dacă ar trebui să râzi sau să plângi…

1. Această operă aparţine speciei literare deoarece în operă sunt feciori de împărat, boieri, chiar şi feţi-frumoşi, ceea ce în lumea reală nu mai sunt.

2. Cruciadele sunt nişte războaie organizate de papalitatea nobilimii din orientul de apus pentru cuceriri de teritorii.

3. Autorul e anonim şi acest basm este alcătuit de la gură la gură, de la om la om.

4. Cea de-a doua fază a creaţiei lui Eminescu s-a deosebit de prima şi a urmat după aceasta.

5. Textul citat aparţine creaţiei literare a basmului deoarece scrisul este unul moale în tonuri calde.

6. Eram foarte absolvit de acel peisaj miritim.

7. Ne-am îmbălsămat de aerul de la nuntă.

8. Motivul soarelui: soarele ne arată iubita din toate părţile şi toate laturile.

9. Deşi iubita l-a strivit cu atâta dragoste, că aşa-s fetele, el s-a ridicat totuşi şi i-a cerut să-l mai slăbească cu zădărniciile omeneşti.

10. Cetăţeanul turmentat este reprezentat în lumea reală de omul obişnuit, adică beţivul român.

11. Misterioase sunt căile scrisorii pierdute.

12. Autoarea Nichita Stănescu…

13. Iona a fost publicat şi inclus ulterior în Teologie.

14. Zaharia Trahanache avea acest nume pus de Caragiale, deoarece se ocupa cu traficul de zahăr. În mod similar, Farfuridi desfăşura afaceri cu farfurii, iar Iordache Brânzovenescu rula afaceri cu brânză.

15. Caragiale era un adevărat miştocar al secolului 17.

16. Cele două motive literare sunt despărţirea şi greaţa.

17. Genul epic este când apare necrologul.

18. Mircea cel Bătrân a fost înmormântat la Cozia, împreună cu umbra sa.

19. Mulţimile de boieri exploatatori îşi ţineau banii numerar în pungi. Haiducii îi atacau şi îi uşurau de bani în toate baladele.

20. Balada e o specie a liricii populare inventată de Ciprian Porumbescu.

21. Poezia “Sburătorul” de Ion Haş Rădulescu este un omagiu adus aviatorilor români.

22. Şcoala Ardeleană nu a avut propriu-zis sediu, din lipsă de fonduri austro-ungare.

23. Nilul este un fluviu rămas de pe vremea faraonilor.

24. La începutul fiecărei poezii eminesciene stă plantat câte un tei mai gros sau mai subţire în funcţie de câte strofe are poezia.

25. Lebăda moare de câte ori cântă.

26. Latina clasică este o limbă moartă, care nu se poate vorbi decât în scris.

27. Trăsături ale genului epic: blondă, 60-90-60, ochi albaştri – frumos gen epic.

28. Împăratul avea o grădină şi în fund un măr.

29. Inima este împărţită în două atricule şi două testicule.

30. Creierul este un organ oarecum indispensabil capului.

Inginerul

PRIMA…

Unsprezece persoane atârnau de un cablu fixat de un elicopter. Erau zece economişti şi un inginer. Deoarece cablu nu era suficient de solid să-i ţină mult timp pe toţi, s-au decis ca unul din ei să se sacrifice, pentru ca ceilalţi să se poată salva.

Nu s-au putut hotărî cine să fie nenorocosul, aşa că, în final, inginerul a ţinut un discurs foarte impresionant. El a spus că va da drumul cablului de bunăvoie, deoarece inginerii sunt obişnuiţi să facă orice pentru firma lor, să se sacrifice pentru familia lor, să ofere totul firmei, să facă ore suplimentare şi să nu primească nimic în schimb. După ce a terminat discursul lacrimogen, toţi economiştii au început să aplaude…

Morala: Nu subestima niciodată mintea inginerului.

A DOUA:

Un grup de ingineri şi un grup de economişti călătoresc cu trenul la o conferinţă. Fiecare economist are câte un bilet. Tot grupul de ingineri şi-a cumpărat un singur bilet. Economiştii dau din cap dezaprobator şi în taină se bucură de amenda pe care o vor primi inginerii la venirea conductorului.

Deodată, un inginer strigă: “Vine conductorul!” – la care toţi inginerii aleargă şi se înghesuie într-o toaletă. Conductorul verifică biletele economiştilor. Văzând WC-ul ocupat, bate la uşă: “Biletul la control, vă rog!” Unul dintre ingineri împinge biletul pe sub uşă, conductorul îl verifică şi pleacă mulţumit.

La întoarcere, economiştii se hotărăsc să folosească aceeaşi şmecherie. Cumpără, deci, un singur bilet pentru tot grupul şi rămân foarte miraţi văzând că, de această dată, inginerii nu au nici măcar un singur bilet. După un timp, strigă un inginer: “Vine conductorul!” Economiştii aleargă imediat la toaletă şi se încuie acolo. Inginerii merg tacticos până la următoarea toaletă. Înainte ca ultimul să intre, bate mai întâi la uşa toaletei cu economişti, spunând: “Biletul la control, vă rog!”

Morala poveştii: Economiştii folosesc cu predilecţie metodele inginerilor… chiar dacă nu le înţeleg cu adevărat!

CEA DE-A TREIA

Într-o zi, trei economişti se plimbau printr-o pădure deasă. Deodată au ajuns la un râu învolburat, pe care trebuiau neapărat să-l treacă. Dar cum să reuşească? Primul economist îngenunche şi începu să se roage:

– Doamne, dă-mi te rog puterea să trec înot acest râu învolburat!

… şi Dumnezeu îi dădu braţe lungi şi picioare puternice. Aşa a reuşit să treacă înot râul. I-au trebuit mai mult de trei-patru ore şi de trei-patru ori era să se înece dar A REUŞIT! Al doilea economist, văzând acestea, a îngenuncheat şi a început să se roage:

– Doamne, te rog, dă-mi puterea şi mijloacele necesare să pot traversa râul!

… şi Dumnezeu i-a dat o bărcuţă. A reuşit să traverseze râul învolburat, chiar dacă de mai multe ori era să se răstoarne. Al treilea economist, observând cele petrecute, a îngenuncheat şi el şi s-a rugat:

– Bunule Dumnezeu, dă-mi te rog forţa, mijloacele şi inteligenţa necesară să trec cu bine râul!

… şi Dumnezeu îl transformă pe economist în inginer. Acesta a scos din buzunar harta, a studiat-o câteva momente, după care s-a dus vreo 100 de metri în susul râului şi… a trecut podul.

A PATRA

Moare un inginer şi ajunge la Porţile Raiului. Îl caută Sfântul Petru prin catastife, prin hârtii, agende, caiete, da’ nu-l găseşte defel şi atunci îl trimite în Iad. Nu trece multă vreme şi inginerul, sătul de mizeriile specifice Iadului, se pune pe treabă şi începe să proiecteze diverse îmbunătăţiri. Într-o bună zi, îl sună Dumnezeu pe Satana la telefon şi-l întreabă:

– Ei, şi cum mai e pe la voi, cum merg lucrurile pe acolo jos?

Îi răspunde dracu’:

– Suntem pe cale să ne certificăm ISO 9000, 14000, 18000, 21000, avem un control de flux al cenuşii, aer condiţionat, cuptoare de smoală cu alimentare automată, closete cu drenaj prin inflaroşii, programe de siguranţă şi prevenire a accidentelor, scări rulante cu limitatoare automate de sarcină, echipament domestic pentru eficienţă energetică, reţele de comunicaţii cu fibră optică, programe de mentenanţă predictivă, sisteme de control field bus şi Hart, acces pe bază de amprente digitale, Wi-fi, iPod-uri, Internet la liber… Până şi eu am publicat prima versiune a paginii mele web.

La care Dumnezeu tună la telefon:

– Ceeeeeee? Vrei să spui că ţii cumva acolo la tine vreun inginer???

Scaraoţchi, cu tupeu, îi răspunde:

– Da! Da’ de ce întrebi?

– Aşa ceva nu se poate admite! Ce face un inginer în Iad? Locul lui nu este acolo. Inginerii întotdeauna merg în Rai. Să mi-l trimiţi imediat, m-ai auzit?

– Nici să nu visezi aşa ceva, zice dracul. Inginerul va rămâne cu mine pentru eternitate.

– Trimite-mi-l imediat sau… TE DAU ÎN JUDECATĂ!

La care Satana începe să râdă în hohote:

– Nu zău, chiar aşa? ŞI… DE UNDE O SĂ SCOŢI TU UN AVOCAT?

Din seria “Copiii sun lucruri trăsnite”

Copiii au cu totul altă percepţie a vieţii. Să vedem câteva exemple.

Nuditate:

O mamă se plimba cu maşina împreună cu cei trei copii mici, într-o după-amiază toridă de vară, când o femeie dintr-o decapotabilă s-a ridicat din scaun şi a început să le facă cu mâna. Femeia era total goală. În timp ce mama îşi revenea din şoc şi se gândea să le spună repede copiilor să nu se uite, fetiţa de cinci ani i-a spus inocent: “Mami, femeia aia nu poartă centura de siguranţă!”

*************************************

Un băieţel s-a pierdut pe culoarele unei săli de gimnastică şi a nimerit la cabina femeilor. Acestea au început să ţipe, să înşface prosoape să se acopere şi să fugă în toate părţile ca să se ascundă. Băieţelul le-a privit uimit după care a întrebat senin: “Ce s-a întâmplat? N-aţi mai văzut un băieţel în viaţa voastră?”

Onestitate:

Un băieţel de patru ani a venit alergând din baie să-i spună mamei că şi-a scăpat periuţa de dinţi în toaletă. Mama a scos-o din toaletă şi a aruncat-o la gunoi. Atunci băieţelul a stat şi s-a uitat puţin, gândindu-se, după care a fugit la baie şi s-a întors cu periuţa mamei. A ridicat-o în faţa ei şi i-a spus cu un zâmbet încântat: “Mai bine ai arunca-o şi pe asta pentru că a căzut în toaletă acum două zile”.

Păreri:

În prima zi de şcoală, un elev din clasa întâi i-a dat învăţătoarei bilet de la mama sa. Pe bilet scria: “Părerile exprimate de acest copil nu sunt neapărat cele ale părinţilor lui”.

Ketchup:

O femeie se chinuia să facă să curgă ketchup dintr-o sticlă. În acest timp i-a sunat telefonul, aşa că l-a rugat pe băieţelul ei de patru ani să răspundă la telefon. “Este directorul, mamă” i-a spus copilul mamei. După care a adăugat: “Mama nu poate răspunde acum. Dă o sticlă peste cap”.

Bătrâneţe:

O mamă făcea voluntariat la o organizaţie care ducea hrană bătrânilor fără ajutor. În timpul orelor de program o lua pe fetiţa sa de patru ani cu ea. Pe aceasta o fascinau bastoanele, scaunele cu rotile şi alte lucruri care aveau legătură cu bătrânii. Într-o zi, mama a găsit-o holbându-se la o proteză de dinţi care stătea într-un pahar cu apă. În timp ce mama se pregătea să răpundă la inevitabilele întrebări ale fetiţei, aceasta s-a întors şi a şoptit: “Zâna măseluţa n-o să creadă niciodată aşa ceva!”

Îmbrăcămintea:

O fetiţă se uita la părinţii ei cum se îmbracă pentru petrecere. Când l-a văzut pe tatăl său cum îşi îmbracă costumul, aceasta i-a spus: “Tati, nu ar trebui să porţi costumul ăla”. “De ce, scumpa mea?”, “Pentru că ştii că îţi dă dureri de cap în dimineaţa următoare”.

Şcoala:

O fetiţă abia terminase prima săptămână de clasa întâi şi vine nervoasă acasă: “Îmi pierd vremea cu şcoala”, îi spune mamei. “Nu ştiu să citesc, nu ştiu să scriu şi nici să vorbesc nu mă lasă!”

Biblia:

Un băieţel deschide biblia familiei. Era fascinat de desenele din carte şi dădea pe rând fiecare pagină. Deodată ceva căzu din biblie. Era o frunză presată între pagini. “Mamă, uite ce am găsit”, strigă fericit băieţelul. “Ce ai găsit?”, întrebă mama. Fascinat, băieţelul răspunse: “Cred că sunt chiloţii lui Adam!”

Asemănări şi deosebiri

Asemănări şi deosebiri între români, francezi şi americani

Americanul

Începe serviciul la 9.00, se scoală la 8.00, sare peste nevastă-sa care doarme încă deoarece e casnică, se duce la baie şi face un duş, nu se bărbiereşte că se va bărbieri cu maşina electrică pe drum, se duce la bucătărie unde mănâncă “eggs and bacon” şi se urcă în GMC-ul de-acum două luni să se ducă la firma unde lucrează ca muncitor.

Francezul

Începe serviciul la 8.00, se scoală la 7.00, nu sare peste nevastă-sa că n-a venit încă de la amant, se duce la baie şi se spală până la brâu, se bărbiereşte cu o maşină de ras Gillette 3X, se duce la bucătărie unde mănâncă “caffe au lait croissant” şi se urcă în Peugeot-ul de-acum doi ani să se ducă la firma unde lucrează ca tehnician.

Românul

Începe serviciul la 7.00, se scoală de la 6.00, nu sare peste nevastă-sa că ea începe la 6.30 şi a plecat deja, se duce la baie şi dă pe ochi cu apa de aseară, din lighean, că nu urcă încă până la et. VIII, se taie bărbierindu-se cu maşina BIC de două luni, se duce la bucătărie unde bea o cafea fără zahăr, că s-a terminat ieri şi nu a luat leafa, şi se urcă în Dacia primită de la taică-său, acum zece ani, să se ducă la firma unde lucrează ca inginer.

Din caietul grefierului

INCREDIBIL!!! Şi ei trăiesc printre noi!!! Şi trăiesc bine!!! Acestea nu sunt glume, ci exemple concrete de prostie “avocăţească”!

AVOCATUL: Această astenie gravă vă afectează memoria?

MARTORUL: Da

AVOCATUL: În ce fel vă afectează memoria?

MARTORUL: Uit

AVOCATUL: Uitaţi? Ne puteţi da un exemplu de ceva pe care l-aţi uitat?

——————————————————————————————–

AVOCATUL: Doctore, e adevărat că dacă o persoană moare în somn, el nu-şi va da seama de treaba asta până a doua zi dimineaţă?

MARTORUL: E adevărat că dumneata chiar ai trecut examenul de barou?

———————————————————————————————

AVOCATUL: Fiul cel tânăr, cel de douăzeci de ani, ce vârstă are?

MARTORUL: Are 20, cam ca şi IQ-ul dumneavoastră

——————————————————————————————

AVOCATUL: Eraţi de faţă când v-a fotografiat?

MARTORUL: Glumiţi?

—————————————————————————————-

AVOCATUL: Deci data conceperii (bebeluşului) a fost 8 August

MARTORUL: Da

AVOCATUL: Şi ce făceaţi dumneavoastră acolo?

MARTORUL: Cam ce credeţi că făceam?

—————————————————————————————-

AVOCATUL: Ea avea trei copii, aşa e?

MARTORUL: Da

AVOCATUL: Câţi din ei erau băieţi?

MARTORUL: Niciunul

AVOCATUL: Era vreunul din copii, fată?

MARTORUL: Onorată Curte, cred că am nevoie de un alt avocat. Pot să-mi iau un alt avocat?

————————————————————————————–

AVOCATUL: Cum s-a încheiat primul dumneavoastră mariaj?

MARTORUL: Prin moarte

AVOCATUL: Şi prin moartea cui s-a încheiat?

Martorul: Încercaţi să ghiciţi!

——————————————————————————————–

AVOCATUL: Puteţi descrie individul?

MARTORUL: Cam de înălţime medie şi purta barbă.

AVOCATUL: Era bărbat sau femeie?

MARTORUL: În afară de cazul în care era un circ în oraş, aş merge pe varianta bărbat.

——————————————————————————————-

AVOCATUL: Are apariţia dumneavoastră aici vreo legătură cu Nota de Dispoziţie pe care am trimis-o avocatului dumneavoastră?

MARTORUL: Nu, aşa mă îmbrac eu când merg la serviciu

——————————————————————————————-

AVOCATUL: Doctore, câte din autopsiile pe care le-ai făcut au fost pe oameni morţi?

MARTORUL: Toate. Cei încă vii… se zbat prea mult!

——————————————————————————————–

AVOCATUL: TOATE răspunsurile dumneavoastră trebuie să fie ORALE. Bine? La ce şcoală aţi fost?

MARTORUL: ORALE

—————————————————————————————-

AVOCATUL: Vă amintiţi la ce oră aţi examinat trupul?

MARTORUL: Autopsia a început la ora 8.30 p.m.

AVOCATUL: Şi d-nul Denton era mort în acel moment?

MARTORUL: Dacă nu, în mod sigur a fost până am terminat autopsia!

——————————————————————————————-

AVOCATUL: Eşti calificat să dai o mostră de urină?

MARTORUL: Dar dumneata eşti calificat să pui întrebări?

—————————————————————————————–

Şi… cireaşa de pe tort!

AVOCATUL: Doctore, înainte să faci autopsia, ai căutat să vezi dacă mai avea puls?

MARTORUL: Nu

AVOCATUL: Ai controlat tensiunea?

MARTORUL: NU

AVOCATUL: Ai verificat dacă mai respira?

MARTORUL: Nu

AVOCATUL: Deci e posibil ca pacientul să fi fost încă viu atunci când ai început autopsia?

MARTORUL: Nu

AVOCATUL: Cum poţi fi sigur, doctore?

MARTORUL: Pentru că, creierul lui stătea pe o tăviţă, pe biroul meu

AVOCATUL: Înţeleg, dar nu ar fi putut, totuşi, pacientul să fie viu, în ciuda acestui lucru?

MARTORUL: Ba da, e posibil să fi fost viu şi să practice avocatura!

Candoare şi înţelepciune!

– La copii le place să se joace mai mult afară decăt în casă, că afară sunt şi fluturi. (Teodor Zaica, clasa I, 7 ani)

– Unii oameni nu putrezesc după ce mor, fără să fie îmbălsămaţi, pentru că trupurile lor au fost băgate în pământ cu cerul în ei. (Sabina Dallu, clasa a VI-a, 12 ani)

– Stelele mai cad şi pe dealuri, că le place cum se rostogolesc. (Adrian Costache, clasa I, 7 ani)

– În religia noastră oamenii care au murit se îngroapă în pământ, că aşa este bine să punem la loc ceva de unde l-am luat. ( Felix Roncea, clasa a V-a, 12 ani)

– Ce poţi să spui despre un alcoolic?

Alcoolic este nedespărţitul prieten de duşmanul lui. (Cătălina Vasilescu, clasa a VIII-a, 14 ani)

– De ce lacrima şi picătura de sudoare, pe masă, stau bombate şi nu întinse?

Picătura este bombată, mai ales lacrima şi sudoarea, pentru că ele sunt pline de sentimente. (Ana Maria Pop, clasa a VIII-a, 14 ani)


– Dacă-ar apărea aici, acum, Domnul nostru Iisus Hristos, cum ai reacţiona? L-ai întreba ceva anume?

Dacă ar apărea aici, acum, Domnul nostru Iisus Hristos, L-aş întreba dacă mă poate duce la Mama Lui, că eu vreau s-o întreb pe Maica Domnului cum este să ai un copil Dumnezeu. (Alina Andreea Zane, clasa a II-a, 8 ani)

– Pe preoţi, îngeri, sfinţi şi Dumnezeu noi îi putem asculta: Pe Dumnezeu ca pe Dumnezeu. pe sfinţi ca pe părinţi, pe îngeri ca pe diriginţi, pe pământ, pe preoţi mai ceva ca pe preşedinţi. (Maria Irina Petreanu, clasa a V-a, 12 ani)

– Inima bate, bate, până se stinge, că inima e lumânarea şi dacă tu crezi în Dumnezeu, El ţi-o aprinde din nou în cer. (Claudia Drăghia, clasa a II-a, 9 ani)

– Ce trebuie să facem ca să ne iubim mai mult semenii?

Ca să ne iubim semenii trebuie să ne antrenăm la nevorbit vorbe urâte. (Arcadie Marţin, clasa a II-a, 8 ani)

– Icoanele sunt portetele de familie ale lui Dumnezeu. (Ana Maria Badea, clasa a VII-a, 13 ani)

– Păsările cântă toate pentru Dumnezeu şi vreo cincizeci cântă pentru mine. (Diana Conţiu, clasa a IV-a, 9 ani)

– La uşa inimii cuiva trebuie să ciocăneşti, să năvăleşti sau să te rogi?

La uşa inimii cuiva nu trebuie nici să ciocăneşti, nici să năvăleşti, nici să te rogi, ci trebuie doar să cânţi. (Florentina Stoian, clasa a VI-a, 11 ani)

– Copilăria aş putea s-o compar cu o carte foarte frumoasă pe care o citeşti foarte repede. (Dragoş Rădulescu, clasa a VII-a, 13 ani)

– Ca după ce murim să ne ridicăm la cer, trebuie toată viaţa să-i facem aripi sufletului. (Iulia Ghiţa, clasa a VIII-a, 14 ani)

– Când Îl ai pe Dumnezeu în suflet, toţi oamenii din jurul nostru ne sunt rude. ( Cătălina Opaină, clasa a VIII-a, 14 ani)

– Numai cel ce aude cu sufletul se poate încânta de concertul dat de greier şi de izvor. (Nicoleta Ştefan, clasa a VIII-a, 14 ani)

– De ce spun unele persoane despre călugări: “Săracii de ei, nu-şi trăiesc viaţa; păcat, că mulţi sunt tineri!”?

Nu-şi trăiesc viaţa, spun unii despre călugări, deoarece li se pare greşit cum călugării prea şi-au lipit viaţa de suflet şi nu şi-au lipit-o de trup, cum fac alţi oameni. (Paul Păun, clasa a VI-a, 12 ani)


– Cum poate ieşi aşa alb ghiocelul din noroi?

Cum vede noroiul ce minune creşte din el, se dă la o parte din calea ghiocelului. (Maria Istrate, clasa a VI-a, 11 ani)

– Cum vă explicaţi părerea unora care îţi zic că eşti ţăran când vor să te facă prost?

Sunt oameni care dacă vor să-i zică unuia că e prost, îi zic că e ţăran, pentru că ei cred că ţăranul are o minte cât un ghiocel, dar când colo ăia care zic aşa despre ţăran, au o minte cât o muscă de ghiocel. (Ştefan Sorin Trandafirescu, clasa a IV-a, 10 ani şi 4 luni)

– Muzica te curăţă de urât, dar numai dacă o foloseşti ca săpunul, adică toată viaţa, nu aşa, din când în când. (Irina Rădulescu, clasa a VII-a, 13 ani)

– Diferenţa dintre mama, tata şi Dumnezeu e că mama şi tata pot crea oameni, dar nu plante şi animale şi e imposibil ca ei să facă o mare. (Roxana Chiş, clasa a IV-a, 10 ani)

– Ce este muzica?

Muzica reprezintă jumătate din viaţa trăită cu omenie. (Irina Silvestru, clasa a VII-a, 14 ani)

– Sfinţii învaţă la o şcoală din cer, că ei locuiesc pe pământ, dar îngerii le aduc din cer lecţiile în fiecare zi, să le facă acasă. (Leon Alexandru Guţu, clasa a II-a, 8 ani)

– Peisajul este o caligrafie a lui Dumnezeu. (Adrian Ioniţă, clasa a II-a, 8 ani)

 Ce este umorul?

Umorul este vitamină de luat la viaţa grea. (Raluca Bărbulescu, clasa a VIII-a, 12 ani)

– La ce foloseşte să înveţi poezii?

E bine, când eşti elev, să înveţi poezii, pentru că aşa cum depun oamenii bani în bancă, pentru mai târziu, trebuie să aduni poezii în şcoală, ca să ai poezie când vei fi mare. (Ana Matei, clasa a VI-a, 12 ani)

– Dumnezeu îi iubeşte şi pe cei necredincioşi, dar îi iubeşte cu suferinţă. (Ioan Marţian, clasa a V-a, 10 ani)

– Se spune despre artişti că umblă cu capul în nori, că artistul vrea mereu să-l vadă pe Dumnezeu. (Irina Moscu, clasa a VI-a, 12 ani)

– În bisericile ortodoxe, sfinţii sunt slabi, alungiţi la faţă şi la corp, pentru că aşa arată cei care sunt buni la suflet, că lor le-a rămas în corp doar sufletul, au ajuns numai piele şi suflet. (Tudor Matache, clasa aV-a, 12 ani)

– Albinele de-aia ne dau nouă toată ceara lor, că au văzut ce facem noi cu ea, că facem lumânări pentru Dumnezeu şi atunci albinele nu o mai păstrează pentru ele. (Pavel Marţian, clasa a II-a, 8 ani)

– De ce este omul o adevărată fabrică de dorinţe?

– Omul este o adevărată fabrică de dorinţe pentru că se naşte din dorinţa de viaţă şi moare cu dorinţa de a fi veşnic. (Matei Filimon, clasa a VIII-a, 14 ani)

Arhiva comică a Securităţii

Răsfoirea dosarelor de la CNSAS poate provoca, uneori, şi hohote de râa. Cercetătorii arhivelor Securităţii ajung să se întâlnească, fără să vrea, şi cu aspectele comice ale acestei tragedii care a însemnat controlul şi amestecul Securităţii în viaţa publică şi privată a cetăţenilor României.

Carmen Chivu şi Mihai Albu, cercetători acreditaţi pe lângă CNSAS, au publicat recent o nouă lucrare dedicată Securităţii comuniste.

……………………………………………………………………………………………………

Umorul, ca infracţiune

O cu totul altă categorie de umor, extrem de bine documentată în arhivele Securităţii, este cea a bancurilor politice. În anii ’50, o anecdotă, un calambur, o vorbă cu două sensuri, putea să ghilotineze un cap, să curme o carieră. Profesorul de economie Belu Zilber, un comunist ilegalist, avea mintea-brici şi gura cam slobodă. N-a dat atenţie cine-l asculta atunci când a spus că clasa muncitoare nu mai are răbdare până ce tovarăşul Gheorghe-Dej îşi va da bacalaureatul la seral. Pentru această glumă nesăbuită, Belu Zilber a petrecut 17 ani în închisoare.

Desigur, nu orice anecdotă “duşmănoasă” interceptată de urechile vigilente ale securităţii se solda neapărat cu o condamnare. Dar era, obligatoriu, notarea cu meticulozitate la dosar. Românii erau conştienţi de asta. Cu atât mai mult bancurile politice deveniseră un risc asumat şi un gest de frondă.

Nu au întârziat să apară glume şi pe această temă. Consemnate, evident, în arhivele Securităţii. Iată un exemplu:

” În Statele Unite, capitaliştii, ca să nu se plictisească, se distrau făcând concursuri speciale de viteză: 10 maşini iau startul, una din ele are frâna defectă dar nimeni nu ştie care… În Anglia, zece oameni joacă <ruleta rusească>, toţi duc revolverele la tâmplă şi trag, dar numai un singur pistol are glonţ pe ţeavă şi nimeni nu ştie care… În România, zece inşi spun bancuri politice, unul dintre ei e turnător dar nimeni nu ştie care…”

Nici măcar în perioada “deschiderii” din anii ’70, Securitatea nu a renunţat la obiceiul de a consemna, conştiincios, infracţiunile prin umor. Turnătorii rămăseseră la fel de zeloşi. Unul informa că un amic obişnuieşte să spună: “Pământul este al aceluia care îl munceşte – dar recolta nu!”

Altul pâra o colegă de cancelarie, care ar fi spus, în septembrie 1975:

“Va trebui să învăţăm să înotăm pe spate fiindcă, dacă vin alte inundaţii, vom fi nevoiţi să facem pluta, iar cu mâinile să aplaudăm elicopterul prezidenţial”.

Tot o profesoară face obiectul unui alt denunţ:

“Permiteţi-mi să raportez, în legătură cu glumele tendenţioase, profesoara M.A. mai scapă din când în când câte o astfel de glumă. În ziua de 22.10.1976 i-a explicat profesorului de muzică I. cum cântă un surdo-mut melodia <M-am născut în România>: îşi dă cu pumnii în cap”.

Într-un alt document de arhivă citim: “S. informează că A. i-a recitat lui N. (care a râs) versurile:

<Aş citi, dar n-am lumină / Aş pleca, dar n-am benzină / Aş mânca, dar n-am mâncare / Aş muri, n-am lumânare>”

Bancuri la dosar

Bancurile erau vânate cu străşnicie de oamenii Securităţii. Informatorii le comunicau, solicitând în prealabil iertarea organului competent. Dar erau ascultate şi colportate chiar de securişti, între ei. Comedianul Mircea Crişan, după ce a rămas în străinătate, era ascultat la “Europa Liberă” şi bancurile lui erau imprimate de serviciile tehnice ale Securităţii. L-am întrebat, odată, pe Mircea Crişan dacă nu se teme de braţul lung al Securităţii. Mi-a răspuns zâmbind:

“Nu fi prost, securiştii mă apără să nu mi se întâmple nimic rău, ei râd primii, li se pare că e vorba de şefii lor. Şi sunt satisfăcuţi”.

Înaintea unor alegeri, Mircea Crişan a lansat bancul:

“Gata tovarăşi, acum avem dreptul de a vorbi, nu e ca pe vremea burghezo-moşierimii când toţi se căcau în capul nostru. Acum avem gură”.

Spus la “Europa Liberă”, bancul a început să circule a doua zi în românia. Sau bancul cu Elena Ceauşescu care îi spune într-o zi marelui cârmaci:

“Maiestate”. Ceauşescu, încurcat, îi zice: “Ei, lasă, Leano, nici chiar aşa…” Savanta îi răspunde: “Am vrut să întreb dacă <mai e state> pe care nu le-am vizitat?”

Informările au curs o droaie. Arhivele Securităţii memorează sute şi mii de bancuri. Iată doar câteva:

Întrebat cu cine semănăm noi, comuniştii, un ţigan răspunde:

“Cu Adam şi Eva, pentru că şi ei umblau dezbrăcaţi. Şi cu Cain şi Abel, pentru că şi ei, deşi fraţi, s-au omorât între ei. Şi cu cei trei crai de la Răsărit, care au mers după stea şi au ajuns la iesle”

“Un internat în Azilul de nebuni e întrebat:

– Dumneata de ce eşti internat?

– Am vrut să fug peste hotare.

– Pentru aşa ceva se stă la închisoare, nu la balamuc…

– Da, dar eu am vrut să fug în Uniunea Sovietică.”

“- Tovarăşe, de ce ai propus la şedinţa de partid să fim ocupaţi de chinezi?

– Să vă spun sincer? Vă daţi seama, ca să ajungă la noi câteva miliarde de chinezi mărşăluind peste Uniunea Sovietică…?”

“Un cetăţean a spus că şeful Partidului este un mare idiot. Pentru aceasta a fost imediat arestat şi condamnat la 25 de ani şi trei luni de închisoare. Toată lumea se întreba de ce a fost condamnat la 25 de ani şi trei luni. S-a aflat că a primit trei luni pentru insulta adusă unui cetăţean al R>S>R> şi 25 de ani pentru divulgarea secretului de stat”

“Hruşciov şi Kennedy stau pe malul mării şi fac plajă. Hruşciov citea “Capitalul” lui Karl Marx, iar Kennedy, Biblia. La un moment dat Hruşciov începe să râdă. Kennedy vrea să ştie de ce râde şi Hruşciov îi arată ce scrie în carte: <Socialismul este groparul capitalismului>. După puţin timp începe să râdă Kennedy. Întrebat de Hruşciov de ce râde, acesta îi arată ce e scris în Biblie: <Cine sapă groapa altuia cade el însuşi în ea>”.

“Nicolae Ceauşescu în vizită la Căminul Studenţesc. Studenţii, nemulţumiţi de cantină, cer să li se mărească îndemnizaţia. Se aprobă creşterea de la 10 lei la 12 lei pe zi. Urmează vizita la o puşcărie, unde deţinuţii sunt şi ei nmulţumiţi. Se aprobă creşterea îndemnizaţiei de la 5 lei la 50 de lei. Ion Gheorghe Maurer e revoltat şi cere explicaţii. Atunci Ceauşescu îi zice: <Taci, nu fi prost, că noi studenţi nu mai ajungem…>”.

“- Bulă, ce face tatăl tău?

– E activist de partid.

– Şi mama?

– Nici ea nu munceşte.”

Aceste anecdote şi multe , multe altele, au fost atent culese şi îndosariate de harnicii slujbaşi ai poliţiei politice. Nu pentru hazul lor, ci pentru potenţialul incriminator. Cei care le “raportau” aveau întotdeauna grijă să se “distanţeze” de asemenea atitudini “neprincipiale” şi să îşi arate limpede dezaprobarea.

Tonul scorţos şi impersonal al notelor informative nu face decât să sporească efectul comic:

“Tot S. informează că acelaşi A. a povestit despre înmânarea tovarăşei Elena Ceauşescu a Premiului pentru cea mai bună agricultoare. Pentru că a arat o ţară întreagă cu un singur bou”.

Reclame din perioada ailaltă

Vreţi să cuceriţi femeia,

Folosiţi săpunul…Cheia.

.

Moarte sigură cu cobra,

Dar mai sigură cu Mobra.

.

Cu motoreta Carpaţi,

Staţi în cur şi reparaţi

.

Nu mai fumaţi ţigări Kent,

Că vă lasă impotent.

.

Vreţi să deveniţi bărbaţi,

Fumaţi doar ţigări Carpaţi.

.

Sifilisul de Constanţa,

Face tenul ca faianţa.

.

Până şi-mpăratul Nero,

Se spăla la cur cu Dero.

.

Pasta de dinţi Cristal,

Face dinţii ca de cal.

.

Aquafresh în trei culori,

Cariază de trei ori.

.

Dacă bei ţuică de prună,

Orice-babă-ţi pare bună.

.

Mâncaţi coji de mere verzi,

Şi-o s-ajungeţi somalezi.

.

Sutien de Cluj-Napoca,

Face ţâţa ca şi roca.

Virgil Sandu


Părerea copiilor despre mame

Răspunsuri date de copii din clasa a doua la următoarele întrebări:

DE CE A FĂCUT DUMNEZEU MAME?

1. Ea e singura care ştie unde este banda de lipit.

2. Mai mult ca să cureţe casa…

3. Să ne ajute pe noi când ne naştem.

CUM LE-A FĂCUT DUMNEZEU PE MAME?

1. El a folosit pământ, cum ne-a făcut şi pe noi.

2. Magie, plus putere supremă, şi a amestecat mult.

3. Dumnezeu a făcut mame la fel ca mine şi tine… Numai că el a folosit piese mai mari…

DIN CE INGREDIENTE AU FOST FĂCUTE MAMELE?

1. Dumnezeu a făcut mame din nori şi păr de înger şi cele mai frumoase lucruri din lume şi o măsură de severitate.

2. Ele trebuie să aibă startul din oase de om. După aia s-a folosit multă aţă, mă gândesc.

DE CE DUMNEZEU TE-A DAT PE TINE MAMEI TALE ŞI NU ALTEI MAME?

1. Pentru că noi suntem neamuri…

2. Dumnezeu a ştiut că ea mă iubeşte mai mult decât mamele altor oameni.

CE FEL DE FETIŢĂ A FOST MAMA TA?

1. Mama mea a fost totdeauna mama mea şi nimic altceva.

2. Nu ştiu, că nu am fost pe vremea aia, dar cred că a fost mare şefă.

3. Alţii îmi spun că era bună…cândva.

CE A TREBUIT SĂ ŞTIE MAMA TA DESPRE TATĂL TĂU ÎNAINTE CA EA SĂ SE CĂSĂTOREASCĂ CU EL?

1. Numele lui de familie…

2. Ea a trebuit să ştie trecutul lui. Dacă a fost un escroc Dacă se îmbăta cu bere?

3. Dacă face cel puţin 800$ pe an, dacă el a spus “nu” la droguri şi “da” la treburile casei?

DE CE MAMA S-A CĂSĂTORIT CU TATĂL TĂU?

1. Tatăl meu face cele mai bune macaroane din lume. Şi mama mea mănâncă mult.

2. Ea a devenit foarte bătrână şi nu mai poate să facă nimic fără el.

3. Bunica mea mi-a spus că mama mea nu a avut şapca gândirii pe cap când s-a măritat cu tata.

CINE-I BOSS LA VOI ÎN CASĂ?

1. Mama mea nu vrea să fie boasă, dar ea trebuie să fie pentru că tatăl meu e pămpălău.

2. Mama e.Poţi să-ţi dai seama după cum face inspecţia camerei mele. Ea vede orice sub pat.

3. Eu cred că mama e, numai pentru că ea are mai multe de făcut decât tatăl meu.

CARE-I DIFERENŢA DINTRE MAMA ŞI TATA?

1. Mama lucrează la lucru şi lucrează acasă, iar tata lucrează numai la lucru.

2. Mama ştie cum să vorbească cu profesorii fără ca să-i sperie.

3. Taţii sunt înalţi şi puternici, dar mama are puterea reală, pentru că ea este cea pe care o întrebi când vrei să petreci o noapte acasă la prieteni…

4. Mama are magie, ea te face să te simţi bine fără doctor.

CE FACE MAMA TA ÎN TIMPUL LIBER?

1. Mamele nu au timp liber.

2. O auzi pe ea zicând că plăteşte facturi toată ziua.

CE AR TREBUI SĂ SCHIMBE MAMA TA, CA SĂ FIE PERFECTĂ?

1. În interior ea e deja perfectă. Pe dinafară cred că ar trebui o operaţie de înfrumuseţare.

2. Diete.

DACĂ AI PUTEA SĂ SCHIMBI CEVA LA MAMA TA, CE AR FI?

1. Ea mă obligă tot timpul să îmi ţin camera curată. Aş şterge asta din ea.

2. Aş face-o mai deşteaptă. Atunci ea ar şti că sora mea e cea care a făcut prostii, şi nu eu.

3. Eu aş dori ca ea să scape de ochii invizibili de la spatele capului…

Am savurat aceste răspunsuri inocente ale copiilor, dar sunt convins că ele sunt profund influienţate de mame, in detrimentul bietului tată… Hai să fim sinceri şi să recunoaştem că cei mici au aceeaşi afecţiune pentru fiecare din părinte!