Văd că azi ţi-a mers bine!

Omul politic englez Neville Chamberlain nu se despărţea niciodată de umbrela sa. Într-o zi însă o uită acasă. Când coborî din trenul care-l ducea spre Londra, fu cât pe ce să ia umbrela unui călător. Necunoscându-l, acesta l-a apostrofat tăios. Chamberlain îşi ceru scuze şi, pentru a evita repetarea unui asemenea incident, cumpără în ziua aceea… trei umbrele. Pe când se întorcea cu trenul spre casă, nimeri din nou în acelaşi compartiment cu călătorul de dimineaţă. Văzând umbrelele, acesta spuse:

– Văd că azi ţi-a mers bine!

Politica şi mustaţa

La scurtă vreme după ce îşi lăsase mustaţă, Sir Winston Churchill a fost invitat la un dineu.

– Domnule, i s-a adresat o doamnă care stătea lângă el, ţin să te anunţ că nu-mi pasă cât negru sub unghie nici de politica şi nici de mustaţa dumitale.

– Fiţi fără grijă, doamnă, i-a răspuns Churchill, n-aveţi nici o şansă să ajungeţi vreodată în contact nici cu una, nici cu alta!

Vinovatul

Voluminosul scriitor Chesterton s-a certat cu sfrijitul Bernard Shaw  şi i-a spus:

– Domnule, dacă cineva vă priveşte cu băgare de seamă îşi închipuie lesne că în această ţară a izbucnit o foamete cumplită.

– Da, a venit replica lui Shaw, dar are să vă tragă la răspundere numai pe dumneavoastră. Cine vă priveşte îşi dă seama că sunteţi singurul vinovat!

Cea mai frumoasă declaraţie de dragoste

Una din cele mai galante declaraţii de dragoste este aceea pe care ducele de Villa Mediona a făcut-o reginei Elisabeta. Aceasta i-a cerut să-i trimită portetul iubitei lui. Ducele i-a trimis… o oglindă!

Francisc I şi femeia urâtă

Curând după ce a părăsit închisoarea din Madrid, regele Francisc I a întrebat o femeie urâtă, în glumă, de când s-a întors din “ţara frumuseţii”.

– M-am întors, sire, i-a răspuns ea, chiar în ziua în care v-aţi înapoiat de la Pavia*.

*Pavia – locul unde francezii sunt înfrânţi în 1525 de trupele imperiale ale lui Carol V şi Francisc I este luat prizonier.

Să mor în locul tatălui meu!

După bătălia de la Actium, Octavianus a trecut în revistă prizonierii pe care voia să-i execute. Printre aceştia se afla un duşman îndârjit al său, anume Mitellus. Fiul acestuia, care luptase sub comanda generalului lui Octavianus, Marcus Vipsanius Agrippa, i s-a adresat astfel:

– Tatăl meu a fost inamicul tău şi îşi merită moartea. Eu te-am servit însă cu credinţă şi merit o răsplată. Dă-mi voie, ca recompensă, să mor în locul tatălui meu!

Octavianus l-a iertat pe Mitellus şi nu a primit jertfa fiului său.

Tot ai să regreţi!

Socrate a fost întrebat de un prieten:

– Ce să fac, să mă căsătoresc sau nu?

– Ori te căsătoreşti ori rămâi burlac, peste zece ani tot ai să regreţi!

Între funia călăului şi mireasă

În Evul Mediu era obiceiul ca atunci când cineva era dus la spânzurătoare şi funia se rupea, osânditul să fie graţiat. Dumnezeu arătând în acest fel că era nevinovat. Mai era, de asemenea, eliberat dacă o femeie se găsea să-l ia de bărbat. Atunci căsătoria avea loc chiar sub ştreang, preotul de spovedanie oficiind unirea celor doi, iar călăul fiindu-le naş. Suveranul elibera un document de iertare care dura cât dura şi căsnicia. Dacă cei doi divorţau, cel iertat o vreme era dus la ştreang.

Se înţelege că urâtele locului nu pierdeau nici o execuţie, în dorinţa de a-şi găsi alesul. Dar şi atunci se întâmpla să fie respinse. Se spune că un tâlhar cerut în căsătorie la locul execuţiei a fost atât de îngrozit de urâţenia celei care îl ceruse de soţ, încât i-a strigat călăului: ”Atârnă-mă, atârnă-mă iute cumetre!”

Un caz de iertare la ştreang îl reprezintă celebrul haiduc Iancu Jianu. O doamnă din înalta societate, Sultana, prietenă cu Radu Caragea, fata domnitorului Ioan Gheorghe Caragea, l-a salvat de la execuţie pe Iancu Jianu cerându-l de bărbat, nunta având loc chiar sub locul spânzurătorii.

Alege cum vrei să mori

Bufonul regelui Frederic II a fost amestecat într-un complot împotriva acestuia. Adus în faţa lui, regele i-a spus:

– Pentru că ai fost un ”nebun” bun, îţi dau voie să-ţi alegi singur moartea.

– De bătrâneţe, Majestate, a răspuns prompt ”nebunul”.

Dacă aţi fi…

Lady Astor i-a spus într-o zi lui Winston Churchill:

– Dacă aţi fi soţul meu, v-aş pune otravă în cafea.

– Dacă aţi fi soţia mea – i-a răspuns el – cu siguranţă aş bea-o!

Şi oamenii politici plâng, nu-i aşa?

Plânsul politic nu-l întâlnim doar la oamenii politici de la noi. Adolphe Thier, preşedintele celei de-a treia republici franceze, a plâns în momentul în care Parlamentul l-a desemnat Eliberator al patriei, în 1877.

Richard Nixon a plâns în momentul în care republicanii l-au desemnat candidat la vicepreşedenţia SUA, în 1952. Se pare că a jucat teatru, pentru că într-un interviu din 1977, afirma că el “nu a plâns niciodată, mai cu seamă în public”.

Nikolai Rijkov, premierul sovietic din timpul lui Gorbaciov, a plâns când a vizitat Armenia devastată de cutremurul din 1988, fapt pentru care presa l-a numit bolşevicul plângăcios.

Bill Clinton a plâns şi el la prima investitură, lacrimile năpădindu-l atunci când a observat că obiectivul camerei de luat vederi este aţintit asupra lui!

Nu s-a lăsat mai prejos nici actualul preşedinte american, Barack Obama, care, negru fiind, a plâns aflând că a ajuns la Casa Albă!

Mare pagubă!

Când se ducea la repetiţii la “Scala” din milano, tenorul italian Enrico Caruso (1873-1921) cumpăra ziare mereu de la acelaşi vânzător. Într-o dimineaţă, însă, cântăreţul trecu mai departe fără să se oprească.

– Signore, aţi uitat să cumpăraţi ziarele! – strigă vânzătorul.

– N-am uitat, însă n-am portmoneul la mine.

– Nu-i nimic, signore! O să-mi plătiţi mâine.

– Şi dacă mor până atunci?

– Ei, mare pagubă!

Vă cred, dar…

Henric al VIII-lea, regele Angliei, hotărî să trimită un episcop la Francisc I, regele Franţei, într-o vreme când relaţiile dintre cei doi monarhi erau foarte încordate. Episcopul îi obiectă că misiunea încredinţată îi pune viaţa în primejdie.

– Să nu-ţi fie teamă!, ripostă Henric. Dacă Francisc te va ucide, voi pune să fie decapitaţi francezii aflaţi în puterea mea.

– Vă cred, spuse episcopul. Mi-e teamă însă că nici unul din capetele lor nu se va potrivi pe umerii mei!

1. O fetiţa discuta cu învaţatoarea despre balene. Aceasta le explicase copiilor ca este fizic imposibil pentru o balena sa înghita un om, doarece, deşi este un mamifer foarte mare, are un gât mic. Fetiţa susţinea ca Iona a fost înghiţit de o balena. Nervoasa, învaţatoarea a reluat explicaţia… este FIZIC IMPOSIBIL! Micuţa a spus:

– Când o sa ajung în rai, o sa-l întreb pe Iona.

– Şi daca Iona s-a dus în iad?

Raspunsul a venit promt:

– Atunci o sa-l întrebaţi dumneavoastra.

2. O educatoare observa copiii în timp ce deseneaza, oprindu-se din când în când sa vada câte o lucrare. Ajungând lânga o fetiţa care lucra cu mare atenţie, o întreba ce deseneaza. Fetiţa spuse:

– Îl desenez pe Dumnezeu.

Educatoarea raspunse:

– Dar nimeni nu ştie cum arata Dumnezeu.

Fara sa se opreasca o secunda, cu privirea ţinta la desen, fetiţa raspunse:

– O sa ştie… în câteva minute.

3. Un profesor la Şcoala de duminica discuta cele zece porunci cu copii de cinci – şase ani. Le explica ce înseamna sa “cinsteşti pe Mama şi pe Tatal tau”, apoi îi întreba;

– Exista vreo porunca facuta special sa ne înveţe cum sa ne purtam cu fraţii şi cu surorile noastre?

Fara şovaiala, un baieţel (cel mai mare dintre fraţi, în familia lui) raspunse:

– Sa nu ucizi.

4. Într-o buna zi, o fetiţa statea lânga mama care spala vasele în bucatarie. Dintr-o data observa cele câteva şuviţe de par carunt, în contrast cu parul negru al mamei. Se uita fix la mama şi o întreaba:

– De ce ai par alb, mami?

Mama raspunse:

– Ei bine, de câte ori ma necajeşti şi ma faci sa plâng sau sunt doar suparata, unul din firele mele de par devine alb.

Fetiţa cazu pe gânduri şi dupa scurt timp, întreba:

– Mama, atunci cum se face ca bunica are TOATE firele albe?

5. Copiii fac poze în clasa, iar profesoara încearca sa-i convinga sa comande fiecare o poza de grup.

– Ia gândiţiva ce frumos va fi peste ani, sa spuneţi: “Iat-o pe Monica, acum e avocat” sau “El e Mihai, acum e doctor”.

Din spate se auzi o voce:

– Şi asta este profesoara, acum e moarta!

6. O profesoara preda circulaţia sanguina. Încercând sa explice cât mai clar, ea spuse:

– Acum, copii, daca stau în cap, sângele – aşa cum ştiţi – se va duce în cap şi o sa ma înroşesc la faţa.

– Da, spusera copiii.

– Atunci de ce atunci când stau normal, sângele nu se duce tot în picioare?

Un mititel raspunse cu convingere:

– Pentru ca picioarele dumneavoastra nu sunt goale pe dinauntru.

7. La ora prânzului, copiii stateau cuminţi la coada în cantina şcolii elementare catolice. În capul mesei era un coş mare cu mere. O calugariţa scrisese un bilet: “Ia UN SINGUR mar. Domnul e cu ochii pe ele!” Mai departe, pe linie, erau prajiturile cu ciocolata. Un copil poznaş a notat: “Ia câte vrei! Domnul e cu ochii PE MERE!”

În ultimii ani, lucrările de Bacalaureat sau de Evaluare Naţională ale unor elevi se transformă în adevărate “capodopere”, numai bune de pus în scenariile emisiunilor-pamflet de la TV. Puşi în faţa unor astfel de “perle” te întrebi, totuşi, dacă ar trebui să râzi sau să plângi…

1. Această operă aparţine speciei literare deoarece în operă sunt feciori de împărat, boieri, chiar şi feţi-frumoşi, ceea ce în lumea reală nu mai sunt.

2. Cruciadele sunt nişte războaie organizate de papalitatea nobilimii din orientul de apus pentru cuceriri de teritorii.

3. Autorul e anonim şi acest basm este alcătuit de la gură la gură, de la om la om.

4. Cea de-a doua fază a creaţiei lui Eminescu s-a deosebit de prima şi a urmat după aceasta.

5. Textul citat aparţine creaţiei literare a basmului deoarece scrisul este unul moale în tonuri calde.

6. Eram foarte absolvit de acel peisaj miritim.

7. Ne-am îmbălsămat de aerul de la nuntă.

8. Motivul soarelui: soarele ne arată iubita din toate părţile şi toate laturile.

9. Deşi iubita l-a strivit cu atâta dragoste, că aşa-s fetele, el s-a ridicat totuşi şi i-a cerut să-l mai slăbească cu zădărniciile omeneşti.

10. Cetăţeanul turmentat este reprezentat în lumea reală de omul obişnuit, adică beţivul român.

11. Misterioase sunt căile scrisorii pierdute.

12. Autoarea Nichita Stănescu…

13. Iona a fost publicat şi inclus ulterior în Teologie.

14. Zaharia Trahanache avea acest nume pus de Caragiale, deoarece se ocupa cu traficul de zahăr. În mod similar, Farfuridi desfăşura afaceri cu farfurii, iar Iordache Brânzovenescu rula afaceri cu brânză.

15. Caragiale era un adevărat miştocar al secolului 17.

16. Cele două motive literare sunt despărţirea şi greaţa.

17. Genul epic este când apare necrologul.

18. Mircea cel Bătrân a fost înmormântat la Cozia, împreună cu umbra sa.

19. Mulţimile de boieri exploatatori îşi ţineau banii numerar în pungi. Haiducii îi atacau şi îi uşurau de bani în toate baladele.

20. Balada e o specie a liricii populare inventată de Ciprian Porumbescu.

21. Poezia “Sburătorul” de Ion Haş Rădulescu este un omagiu adus aviatorilor români.

22. Şcoala Ardeleană nu a avut propriu-zis sediu, din lipsă de fonduri austro-ungare.

23. Nilul este un fluviu rămas de pe vremea faraonilor.

24. La începutul fiecărei poezii eminesciene stă plantat câte un tei mai gros sau mai subţire în funcţie de câte strofe are poezia.

25. Lebăda moare de câte ori cântă.

26. Latina clasică este o limbă moartă, care nu se poate vorbi decât în scris.

27. Trăsături ale genului epic: blondă, 60-90-60, ochi albaştri – frumos gen epic.

28. Împăratul avea o grădină şi în fund un măr.

29. Inima este împărţită în două atricule şi două testicule.

30. Creierul este un organ oarecum indispensabil capului.

PRIMA…

Unsprezece persoane atârnau de un cablu fixat de un elicopter. Erau zece economişti şi un inginer. Deoarece cablu nu era suficient de solid să-i ţină mult timp pe toţi, s-au decis ca unul din ei să se sacrifice, pentru ca ceilalţi să se poată salva.

Nu s-au putut hotărî cine să fie nenorocosul, aşa că, în final, inginerul a ţinut un discurs foarte impresionant. El a spus că va da drumul cablului de bunăvoie, deoarece inginerii sunt obişnuiţi să facă orice pentru firma lor, să se sacrifice pentru familia lor, să ofere totul firmei, să facă ore suplimentare şi să nu primească nimic în schimb. După ce a terminat discursul lacrimogen, toţi economiştii au început să aplaude…

Morala: Nu subestima niciodată mintea inginerului.

A DOUA:

Un grup de ingineri şi un grup de economişti călătoresc cu trenul la o conferinţă. Fiecare economist are câte un bilet. Tot grupul de ingineri şi-a cumpărat un singur bilet. Economiştii dau din cap dezaprobator şi în taină se bucură de amenda pe care o vor primi inginerii la venirea conductorului.

Deodată, un inginer strigă: “Vine conductorul!” – la care toţi inginerii aleargă şi se înghesuie într-o toaletă. Conductorul verifică biletele economiştilor. Văzând WC-ul ocupat, bate la uşă: “Biletul la control, vă rog!” Unul dintre ingineri împinge biletul pe sub uşă, conductorul îl verifică şi pleacă mulţumit.

La întoarcere, economiştii se hotărăsc să folosească aceeaşi şmecherie. Cumpără, deci, un singur bilet pentru tot grupul şi rămân foarte miraţi văzând că, de această dată, inginerii nu au nici măcar un singur bilet. După un timp, strigă un inginer: “Vine conductorul!” Economiştii aleargă imediat la toaletă şi se încuie acolo. Inginerii merg tacticos până la următoarea toaletă. Înainte ca ultimul să intre, bate mai întâi la uşa toaletei cu economişti, spunând: “Biletul la control, vă rog!”

Morala poveştii: Economiştii folosesc cu predilecţie metodele inginerilor… chiar dacă nu le înţeleg cu adevărat!

CEA DE-A TREIA

Într-o zi, trei economişti se plimbau printr-o pădure deasă. Deodată au ajuns la un râu învolburat, pe care trebuiau neapărat să-l treacă. Dar cum să reuşească? Primul economist îngenunche şi începu să se roage:

– Doamne, dă-mi te rog puterea să trec înot acest râu învolburat!

… şi Dumnezeu îi dădu braţe lungi şi picioare puternice. Aşa a reuşit să treacă înot râul. I-au trebuit mai mult de trei-patru ore şi de trei-patru ori era să se înece dar A REUŞIT! Al doilea economist, văzând acestea, a îngenuncheat şi a început să se roage:

– Doamne, te rog, dă-mi puterea şi mijloacele necesare să pot traversa râul!

… şi Dumnezeu i-a dat o bărcuţă. A reuşit să traverseze râul învolburat, chiar dacă de mai multe ori era să se răstoarne. Al treilea economist, observând cele petrecute, a îngenuncheat şi el şi s-a rugat:

– Bunule Dumnezeu, dă-mi te rog forţa, mijloacele şi inteligenţa necesară să trec cu bine râul!

… şi Dumnezeu îl transformă pe economist în inginer. Acesta a scos din buzunar harta, a studiat-o câteva momente, după care s-a dus vreo 100 de metri în susul râului şi… a trecut podul.

A PATRA

Moare un inginer şi ajunge la Porţile Raiului. Îl caută Sfântul Petru prin catastife, prin hârtii, agende, caiete, da’ nu-l găseşte defel şi atunci îl trimite în Iad. Nu trece multă vreme şi inginerul, sătul de mizeriile specifice Iadului, se pune pe treabă şi începe să proiecteze diverse îmbunătăţiri. Într-o bună zi, îl sună Dumnezeu pe Satana la telefon şi-l întreabă:

– Ei, şi cum mai e pe la voi, cum merg lucrurile pe acolo jos?

Îi răspunde dracu’:

– Suntem pe cale să ne certificăm ISO 9000, 14000, 18000, 21000, avem un control de flux al cenuşii, aer condiţionat, cuptoare de smoală cu alimentare automată, closete cu drenaj prin inflaroşii, programe de siguranţă şi prevenire a accidentelor, scări rulante cu limitatoare automate de sarcină, echipament domestic pentru eficienţă energetică, reţele de comunicaţii cu fibră optică, programe de mentenanţă predictivă, sisteme de control field bus şi Hart, acces pe bază de amprente digitale, Wi-fi, iPod-uri, Internet la liber… Până şi eu am publicat prima versiune a paginii mele web.

La care Dumnezeu tună la telefon:

– Ceeeeeee? Vrei să spui că ţii cumva acolo la tine vreun inginer???

Scaraoţchi, cu tupeu, îi răspunde:

– Da! Da’ de ce întrebi?

– Aşa ceva nu se poate admite! Ce face un inginer în Iad? Locul lui nu este acolo. Inginerii întotdeauna merg în Rai. Să mi-l trimiţi imediat, m-ai auzit?

– Nici să nu visezi aşa ceva, zice dracul. Inginerul va rămâne cu mine pentru eternitate.

– Trimite-mi-l imediat sau… TE DAU ÎN JUDECATĂ!

La care Satana începe să râdă în hohote:

– Nu zău, chiar aşa? ŞI… DE UNDE O SĂ SCOŢI TU UN AVOCAT?

Copiii au cu totul altă percepţie a vieţii. Să vedem câteva exemple.

Nuditate:

O mamă se plimba cu maşina împreună cu cei trei copii mici, într-o după-amiază toridă de vară, când o femeie dintr-o decapotabilă s-a ridicat din scaun şi a început să le facă cu mâna. Femeia era total goală. În timp ce mama îşi revenea din şoc şi se gândea să le spună repede copiilor să nu se uite, fetiţa de cinci ani i-a spus inocent: “Mami, femeia aia nu poartă centura de siguranţă!”

*************************************

Un băieţel s-a pierdut pe culoarele unei săli de gimnastică şi a nimerit la cabina femeilor. Acestea au început să ţipe, să înşface prosoape să se acopere şi să fugă în toate părţile ca să se ascundă. Băieţelul le-a privit uimit după care a întrebat senin: “Ce s-a întâmplat? N-aţi mai văzut un băieţel în viaţa voastră?”

Onestitate:

Un băieţel de patru ani a venit alergând din baie să-i spună mamei că şi-a scăpat periuţa de dinţi în toaletă. Mama a scos-o din toaletă şi a aruncat-o la gunoi. Atunci băieţelul a stat şi s-a uitat puţin, gândindu-se, după care a fugit la baie şi s-a întors cu periuţa mamei. A ridicat-o în faţa ei şi i-a spus cu un zâmbet încântat: “Mai bine ai arunca-o şi pe asta pentru că a căzut în toaletă acum două zile”.

Păreri:

În prima zi de şcoală, un elev din clasa întâi i-a dat învăţătoarei bilet de la mama sa. Pe bilet scria: “Părerile exprimate de acest copil nu sunt neapărat cele ale părinţilor lui”.

Ketchup:

O femeie se chinuia să facă să curgă ketchup dintr-o sticlă. În acest timp i-a sunat telefonul, aşa că l-a rugat pe băieţelul ei de patru ani să răspundă la telefon. “Este directorul, mamă” i-a spus copilul mamei. După care a adăugat: “Mama nu poate răspunde acum. Dă o sticlă peste cap”.

Bătrâneţe:

O mamă făcea voluntariat la o organizaţie care ducea hrană bătrânilor fără ajutor. În timpul orelor de program o lua pe fetiţa sa de patru ani cu ea. Pe aceasta o fascinau bastoanele, scaunele cu rotile şi alte lucruri care aveau legătură cu bătrânii. Într-o zi, mama a găsit-o holbându-se la o proteză de dinţi care stătea într-un pahar cu apă. În timp ce mama se pregătea să răpundă la inevitabilele întrebări ale fetiţei, aceasta s-a întors şi a şoptit: “Zâna măseluţa n-o să creadă niciodată aşa ceva!”

Îmbrăcămintea:

O fetiţă se uita la părinţii ei cum se îmbracă pentru petrecere. Când l-a văzut pe tatăl său cum îşi îmbracă costumul, aceasta i-a spus: “Tati, nu ar trebui să porţi costumul ăla”. “De ce, scumpa mea?”, “Pentru că ştii că îţi dă dureri de cap în dimineaţa următoare”.

Şcoala:

O fetiţă abia terminase prima săptămână de clasa întâi şi vine nervoasă acasă: “Îmi pierd vremea cu şcoala”, îi spune mamei. “Nu ştiu să citesc, nu ştiu să scriu şi nici să vorbesc nu mă lasă!”

Biblia:

Un băieţel deschide biblia familiei. Era fascinat de desenele din carte şi dădea pe rând fiecare pagină. Deodată ceva căzu din biblie. Era o frunză presată între pagini. “Mamă, uite ce am găsit”, strigă fericit băieţelul. “Ce ai găsit?”, întrebă mama. Fascinat, băieţelul răspunse: “Cred că sunt chiloţii lui Adam!”

Asemănări şi deosebiri între români, francezi şi americani

Americanul

Începe serviciul la 9.00, se scoală la 8.00, sare peste nevastă-sa care doarme încă deoarece e casnică, se duce la baie şi face un duş, nu se bărbiereşte că se va bărbieri cu maşina electrică pe drum, se duce la bucătărie unde mănâncă “eggs and bacon” şi se urcă în GMC-ul de-acum două luni să se ducă la firma unde lucrează ca muncitor.

Francezul

Începe serviciul la 8.00, se scoală la 7.00, nu sare peste nevastă-sa că n-a venit încă de la amant, se duce la baie şi se spală până la brâu, se bărbiereşte cu o maşină de ras Gillette 3X, se duce la bucătărie unde mănâncă “caffe au lait croissant” şi se urcă în Peugeot-ul de-acum doi ani să se ducă la firma unde lucrează ca tehnician.

Românul

Începe serviciul la 7.00, se scoală de la 6.00, nu sare peste nevastă-sa că ea începe la 6.30 şi a plecat deja, se duce la baie şi dă pe ochi cu apa de aseară, din lighean, că nu urcă încă până la et. VIII, se taie bărbierindu-se cu maşina BIC de două luni, se duce la bucătărie unde bea o cafea fără zahăr, că s-a terminat ieri şi nu a luat leafa, şi se urcă în Dacia primită de la taică-său, acum zece ani, să se ducă la firma unde lucrează ca inginer.