* „Societatea nu face nici o afacere, dacă permite degeneraților să-și perpetueze specia” (Theodore Roosevelt)

* „Malthus a fost justificat, realitatea a fost suprinsă bine de Malthus. Lumea a treia este suprapopulată, este un dezastru economic, și nu există nici un mod în care acestea ar putea ieși din ea cu această populație în creștere rapidă. Filozofia noastră este: înapoi la sat”. (Dr. Arne Schiotz, World Wildlife Fund –  Director de conservare, a declarat astfel, în mod ironic, în 1984)

* „O populație totală mondială de 250-300 de milioane de persoane, cu 95% mai puțin decât în prezent, ar fi ideal”. (Ted Turner –  într-un interviu pentru revista Audubon)

* „Există o singură temă în spatele eforturilor noastre: – trebuie să reducem nivelul populației. Iar guvernele trebuie să ne folosească metodele pentru a obține rezultate curate și frumoase, sau vor primi mizeria pe care o avem în El Salvador, sau în Iran sau în Beirut. Populația este o problemă politică. Odată ce populația este scăpată de sub control, este nevoie de guvern autoritar, chiar fascist, pentru reducerea ei… Programul nostru în El Salvador nu a funcționat. Nu am avut infrastructura care să-l susțină. Au fost al naibii de mulți oameni… Pentru a reduce într-adevăr populația, rapid, va trebui să trimiteți toți bărbații la luptă și să ucideți un număr semnificativ de femei fertile… Cel mai rapid mod de a reduce populația este prin foamete, ca și în Africa, sau prin boli, cum ar fi Marea Neagră… (Thomas Ferguson –  Departamentul de Stat pentru Populație)

* „În căutarea unui nou dușman care să se unească, ne-a venit ideea cu poluarea, amenințarea încălzirii globale, lipsa apei, foametea și potrivirea proiectelor de lege cu ele… Dar, uneori, în desemnarea lor ca inamic, cădem în capcana de a confunda simptomele cu cauzele. Toate aceste pericole sunt cauzate de intervenția umană și numai prin schimbarea atitudinilor și a comportamentului oamenilor, acestea pot fi depășite. Atunci, înseamnă că inamicul real este chiar umanitatea.” (Alexander King, Bertrand Schneider – Fondator și respectiv secretar, Clubul de la Roma, „Prima revoluție globală” Pag. 104-105, 1991)

* „Un cancer este o multiplicare necontrolată a celulelor, iar explozia demografică este o multiplicare necontrolată de oameni… Noi trebuie să mutăm eforturile noastre de la tratarea simptomelor la extirparea cancerului. Operațiunea va cere multe decizii aparent brutale și lipsite de inimă…” (Paul Ehrlich – profesor la Stanford, în cartea: „Bomba numită Populație”)

* „Pământul e bolnav de cancer, iar cancerul sunt oamenii” (Merton Lambert – formator în cadrul Fundației Rockefeller)

* „Eu cred că suprapopularea umană este problema fundamentală pe Pământ astăzi. Noi, oamenii, am devenit o boală: ”Virusul-Om„. ” „Primele mele trei obiective principale ar fi: reducerea populației umane la aproximativ 100 de milioane în întreaga lume, distrugerea infrastructurii industriale și în al treilea rând să văd cât mai multe zone pustii.” (Dave Foreman)

* „În scopul de a stabiliza populația lumii, trebuie să eliminăm 350.000 de oameni pe zi. Acesta este un lucru oribil pe care trebuie să îl spun, dar este la fel de rău să nu-l spun” (J. Cousteau – 1991, explorator și reprezentant UNESCO)

* „Noi trebuie să vorbim mai clar despre sexualitate, contracepție, despre avort, despre valoarea controlului populației, deoarece, pe scurt, criza ecologică este criza populației. Reduceți populația cu 90%, iar apoi nu vor mai fi suficienți oameni pentru a face atât de multe daune ecologice” (Mihail Gorgaciov)

* „Azi, America ar fi indignată dacă trupele ONU ar intra în Los Angeles pentru a restabili ordinea. Mâine vor fi recunoscători! Acest lucru va fi valabil mai ales dacă li s-a spus în prealabil că există infiltrate în mijlocul lor amenințări din afară, indiferent dacă sunt reale sau fictive, care pun în pericol însăși existența noastră. Aceasta va fi valabil și în cazul tuturor popoarelor din lume, iar ele vor dori să fie eliberate de acest rău. Singurul lucru de care fiecare om se teme este necunoscutul. Atunci când este prezentat acest scenariu, drepturile individuale vor fi de bună voie abandonate de către oameni, mai ales dacă bunăstarea lor va fi garantată de către Guvernul Mondial”. (Dr. Henry Kissinger – New York, 28 octombrie 1973)

* „Ilegal o putem face imediat. Constituțional va dura puțin mai mult…” (Dr. Henry Kissinger –  Conferința Bilderberg, Evians, Franța, 1991)

* „Depopularea ar trebui să fie cea mai mare prioritate a politicii externe față de lumea a treia, pentru că economia SUA va necesita cantități tot mai mari de minerale din străinătate, în special din țările mai puțin dezvoltate”. „Puterea este cel mai puternic afrodisiac”. „Persoanele în vârstă sunt consumatori inutili”. „Populația lumii trebuie să fie redusă cu 50%”. ((Dr. Henry Kissinger)

* „Suntem pe punctul de a rezolva o transformare la nivel mondial. Tot ce avem nevoie este o criză majoră credibilă și națiunile vor accepta Noua Ordine Mondială”. (David Rockefeller)

* „Războiul și foametea nu sunt suficiente. În schimb, boala a oferit cel mai eficient și mai rapid mod de a ucide miliarde care trebuie să moară în curând pentru a fi rezolvată criza populației. SIDA nu este un criminal ineficient, deoarece este prea lent. Candidatul meu favorit pentru eliminarea a 90% din populația lumii este Ebola (Ebola Reston), deoarece este extrem de letală și ucide în câteva zile, în loc de câțiva ani. Trebuie să creștem mortalitatea cu 90% la om. Uciderea oamenilor… Gândiți-vă la asta… Știți, gripa aviară e bună, de asemenea. Pentru că cel care supraviețuiește, va îngropa mai apoi nouă”. (Dr. Eric Pianka – Profesor de ecologie evolutivă la Universitatea din Texas, a arătat soluții pentru reducerea populației lumii la o audiență cu privire la controlul populației)

* „Nimeni nu va intra în Noua Ordine Mondială decât în cazul în care el sau ea va face o promisiune pentru a se închina lui Lucifer. Nimeni nu va intra în New Age cu excepția cazului în care el va lua o inițiere luciferică.” (David Spangler – director al Inițiativei Planetare, Organizația Națiunilor Unite și unul dintre fondatorii curentului New Age!)

* „Suprapopularea este în prezent vastă, mult dincolo de capacitatea planetei. Ea nu va răspunde la reducerea viitoare a ratei natalității prin metode contraceptive, sterilizare și avort, dar trebuie ca să reducem în prezent cât mai mult populația. Acest lucru trebuie realizat prin orice mijloace necesare”. (Inițiativa pentru Carta Națiunilor Unite ECO-92 PĂMÂNT)

* „În America de Sud, guvernul peruan merge din ușă în ușă făcând presiuni asupra femeilor care urmează să fie sterilizate și e finanțat de dolari americani pentru a face acest lucru”. (Mark Earley – în „The Wrong Kind of Party Christian Post” 10/27/2008)

* „Femeile din Țările de Jos, care sunt considerate de către stat că sunt mame impropii ar trebui să fie condamnate la a lua contraceptive pentru o perioadă determinată de doi ani”. ( Marjo Van Dijken – autor al proiectului de lege în Țările de Jos)

* „Menținerea umanității sub 500 milioane, în echilibru perpetuu cu natura”. (Anonim – citat aflat pe una din pietrele Georgia Guidestones)

* „Dacă m-aș reîncarna, aș dori să revin pe pământ ca un virus ucigaș care să reducă populația umană”. „Creșterea populației umane este, probabil, singura și cea mai gravă amenințare pe termen lung, pentru supraviețuire. Suntem în pragul unui dezastru major în cazul în care această creștere nu este temperată – nu doar pentru lumea naturii, ci și pentru lumea oamenilor. Cu cât sunt mai multe persoane, cu atât mai multe resurse vor consuma, și implicit va fi mai multă poluare.” (Prințul Philip – soțul reginei Elisabeta, Ducele de Edinburg, lider al World Wildlife Fund)

* „Graviditatea ar trebui să fie o crimă pedepsibilă împotriva societății, cu excepția cazului în care părinții dețin un permis de la guvern. Toți potențialii părinți ar trebui să fie îndemnați la a folosi produse chimice contraceptive, guvernul furnizând antidoturi cetățenilor aleși pentru fertilizare”. (David Brower – directorul executiv Sierra Club)

* „Principiul care susține vaccinarea obligatorie este suficient de răspândit iar cel de tăiere a trompelor uterine ar trebui să fie la fel”. „Este mai bine pentru toată lumea, dacă în loc de a aștepta executarea degeneraților pentru infracțiuni, sau de a-i lăsa să moară de foame în imbecilitatea lor, societatea îi va împiedica, pe cei care sunt în mod vădit inapți, să continue soiul lor… Trei generații de imbecili sunt de ajuns”. (Oliver Wendell Holmes – Curtea Supremă de Justiție, SUA)

* „Sincer am crezut că la acea dată Roe s-a decis și am avut temeri cu privire la creșterea populației, în special de creșterea în rândul populațiilor care nu vrem să aibă prea mulți urmași”. (Ruth Bader Ginsburg – Curtea Supremă de Justiție)

* „Un regim planetar ar trebui să fie responsabil pentru determinarea populației optime în întreaga lume, dar și în fiecare regiune și pentru a arbitra diferite țări în împărțirile regionale. Controlul mărimii populației ar trebui să rămână responsabilitatea fiecărui guvern, dar regimul planetar ar trebui să aibă puterea de a aplica limitele cuvenite.” (John P. Holdren – consultant în știință a lui Obama)

* „Direcția pe care o urmează Rockefellerii și aliații lor este de a crea un guvern într-o lume care combină supercapitalismul și comunismul în același cort, toate aflate sub controlul lor… Mă refer la o conspirație? Da. Și sunt convins că există un astfel de complot internațional în domeniu, aplicat și planificat de mult timp, și care este incredibil de rău în intenție”. (Congresmanul Larry P. McDonald – 1976, ucis într-un zbor al Liniilor Aeriene Coreene, doborât de către Uniunea Sovietică)

* „Astăzi lumea are 6,8 miliarde de oameni. Și ar putea crește până la aproximativ nouă miliarde. Acum, dacă am face o treabă foarte eficientă cu noile vaccinuri, cu asistența medicală, cu serviciile de sănătate și control a reproducerii, am putea reduce aceste cifre cu 10 sau chiar cu 15 la sută…!” (Bill Gates)

 

 

Multora dintre noi ne place să credem că putem să ne dăm seama de caracterul unui om după cum arată și se comportă. Îl privim cu atenție, îi examinăm trăsăturile feței, tonalitatea vocii, hainele cu care este îmbrăcat, gesturile pe care le face și alte amănunte care ni se par importante pentru a-l eticheta. De obicei nu ne ia mult timp și în mintea noastră dăm un verdict care pare definitiv și irevocabil. „Este un om de treabă”, sau „E un prefăcut”, ori „E un escroc”. Suntem un fel de psihologi care „l-a citit” foarte ușor pe subiect și care și-a format o părere pe care o vom împărtăși și celor care nu știu ce hram poartă persoana în cauză. Doar de aceea se spune că prima impresie contează; ne e greu să reevaluăm analiza noastră și să recunoaștem că ne-am înșelat.

De multe ori, însă, ultima impresie e cea care ne dă peste cap toate etichetările și ne ia prin surprindere. Auzim adesea expresii ca: „părea un om liniștit și cumsecade”, „cine s-ar fi gândit că e în stare de așa ceva?” sau „nu pot să cred că el a făcut-o!” Omul poate să arate într-un fel, să se comporte bine în mijlocul oamenilor, dar în spatele măștii nu putem să știm ce se ascunde. Nimănui nu-i este scris în frunte cuvântul „Escroc” sau „Criminal”, dar oricare dintre cei cu o figură zâmbitoare și plăcută, cu un comportament amabil și civilizat, poate să aibă un caracter înșelător. Nici măcar un psiholog cu experiență, după multe ședințe cu pacientul, nu poate prevedea cu siguranță de ce este în stare acesta. S-au văzut numeroase cazuri în care au fost evaluați militari sau polițiști declarați perfect sănătoși mintal, dar care ulterior s-au sinucis sau au ucis cu cruzime. Mintea umană e încă o necunoscută și poate fi imprevizibilă, mai ales când suferă un șoc emotiv.

Auzim adesea pe unii părinți cum își caracterizează copiii, dar de multe ori aprecierile lor sunt departe de realitate. Nu își cunosc cu adevărat odraslele, pentru că nu-și pot forma o părere obiectivă, dar și pentru că acestea poartă o mască ce nu lasă să fie cunoscute în intimitate. Mai multe știu colegii și prietenii decât știe mama și tata. Iar, când un adevăr dureros iese la iveală, părintele se arată oripilat sau nici nu vrea să creadă. Și cum ne-am cunoaște bine vecinii, prietenii sau copiii, când de multe ori nu ne cunoaștem nici pe noi? Adesea suntem surprinși de ceea ce spunem sau facem. Avem o mască interioară pe care nu reușim întotdeauna să o îndepărtăm complet și în spatele căreia se pot ascunde sentimente și impulsuri pe care nu le bănuiam. De aceea, cunoașterea unui caracter, a unei persoane, ar trebui să înceapă cu noi. Să ne analizăm obiectiv și să vedem ce putem face pentru a nu avea surprize neplăcute. Abia apoi să încercăm să-i apreciem pe cei din jurul nostru. Dar nici atunci să nu le punem etichete definitive. Pentru că fiecare persoană are multe calități sau defecte pe care nu le putem sesiza nici după ani de zile. Oricât de buni „psihologi” ne-am considera noi.

 

LUCRURI CARE VOR DISPĂREA SAU SE VOR SCHIMBA RADICAL

Deși astăzi suntem încă obișnuiți cu ele, mai curând sau mai târziu ele vor fi altfel! Este bine să ne adaptăm de acum, să acceptăm ideea că ele sunt în curs de dispariție / schimbare – poate nu la fel de repede în toate regiunile lumii…

1. Oficiile poștale. Trebuie să fim pregătiți pentru o lume fără oficii poștale. În majoritatea țărilor, serviciile poștale clasice (susținute de stat) sunt atât de adânc împotmolite în probleme financiare încât nu de întrevăd modalități ca ele să fie susținute pe termen lung. Firmele private, de genul „Fedex” și ”UPS”, asigură transportul și distribuirea coletelor pe plan național și mondial, cu un profit uriaș, având fiecare câteva sute de mii de salariați. Ele se vor dezvolta și ramifica, utilizând cele mai moderne mijloace de difuzare. Deocamdată poșta „de stat” are încă, în majoritatea statelor, un statut protejat. Prin lege, este garantată și responsabilă pentru comunicația poștală. Bonul de trimitere/primire are valoare legală de dovadă, și dacă trimiterea se pierde pe drum, poșta poate fi trasă legal la răspundere.

1. Cecul. Țări avansate, ca de exemplu Marea Britanie, se pregătesc deja să desființeze cecurile (ca formă de plată) în următorii câțiva ani. Aceasta din cauza costurilor mari ale procesării cecurilor. Ele vor fi înlocuite în întregime de carduri din plastic și de tranzacții online.

3. Ziarele. Sub forma tipărită, tirajul ziarelor este într-o scădere dramatică. Deja câteva cotidiene mari au renunțat la versiunea tipărită. Tendința este tot mai marcantă. Tânăra generație pur și simplu nu citește ziarul – ei preferă (dacă mai citesc vreun ziar) versiunea online. Acum, editorii de ziare și reviste caută o alianță cu Apple Amazon și cu companiile majore de telefonie mobilă pentru a dezvolta un model de abonamente cu plată care să le salveze profiturile.

4. Cartea. Am discutat cu cineva care mi-a declarat că nu va renunța niciodată la cartea tipărită, la senzația de a ține cartea în mână și de a-i răsfoi paginile. Așa credeam și eu până când am accesat niște librării online (librării virtuale) unde  am văzut că poți citi gratuit chiar un capitol întreg de previzualizare înainte de a cumpăra. Iar prețul era sub jumătate din cel al unei cărți tipărite! Și, culmea, m-am obișnuit foarte repede cu „e-book”-ul sau „rama digitală” și practic am uitat că nu mai țin în mână o carte, ci un „gadget”…

5. Telefonul fix. Deși la acest capitol părerile sunt încă împărțite, multă lume a ajuns la concluzia că poate renunța la telefonul fix, păstrând numai unul sau două telefoane mobile. Excepție vor face, poate, familiile numeroase care efectuează zilnic un număr mare de convorbiri locale. Însă mulți păstrează telefonul fix doar din obișnuință…

6. Muzica. Este un capitol mai complicat și mai  neclar al schimbărilor. Se spune că „industria muzicii” se află în mijlocul unui proces de moarte lentă, impregnat de descărcări ilegale, de lăcomia și corupția mediilor implicate, de dificultatea muzicii inovative în a ajunge la ascultătorii care o așteaptă. Marile „mărci” ( labels) și firmele de radio se „auto-distrug”; aproape jumătate din ce se cumpără azi reprezintă „bucăți de catalog”, deja cunoscute de marele public. Mai multe pot fi aflate din cartea „Appetite for Self-Destruction” de Steve Knopper și documentarul video „Before the Music Dies”.

7. Televiziunea. Și televiziunea trece prin transformări dramatice. Rețelele de TV prin cablu au venituri tot mai mici, clienții se împuținează fiindcă mulți preferă să privească TV-ul și filmele direct de pe computere. Pe de altă parte, companiile de televiziune – pentru a rămâne profitabile – își scad cheltuielile, în dauna calității programelor difuzate și crescând până la limite greu de suportat cantitatea de publicitate. Răspunsul se pare că vine tot de la continentul american. Așa cum în urmă cu o jumătate de secol americanii au lansat televiziunea prin cablu, acum tot ei propun înlocuirea (sau suplimentarea) ei cu ceea ce s-ar putea denumi „televiziune la comandă”. Exemplul tipic este „Netflix”. Cum funcționează? Un abonament de $10… 15 lunar are două componente: (a) DVD-uri – care se transmit prin poștă – și (b) livrare de programe / filme – prin vizionare directă („sreaming”). Totul fără reclame, fără „rating”, la calitate maximă. Clientul are nevoie doar de un DVD-player pentru componenta (a) și de un PC cu Windows instalat pentru componenta (b). Clientul cere ceea ce dorește, costul celor mai multe comenzi este inclus în abonament (suplimentar, contra cost, se pot comanda jocuri, programe speciale etc.). Sună bine, nu?

8. Proprietatea (posesia). Ideea de proprietate va suferi și ea modificări. Astăzi suntem obișnuiți să fim posesorii unui PC cu hard-drive-ul lui pe care avem stocate documente, imagini, muzică, filme etc. Ele se află în proprietatea fiecăruia dintre noi, pot fi accesate folosind un software adecvat și copiate, stocate pe medii ca CD-uri, DVD-uri, HDD-uri sau memorii externe. Suntem „proprietarii” lor. Dar ce ne propune Apple, Microsoft și Google? Sunt în curs de finalizare ultimele „cloud services” (nu am găsit un termen potrivit în limba română). Asta înseamnă că sistemul dvs. de operare va fi organic legat de internet. Dacă dați un clic pe o icoană, se va deschide ceva din „norul” internetului. Iar dacă veți salva un fișier, acesta va fi stocat tot în acest „nor”. Desigur, veți plăti un abonament lunar furnizorului de „cloud”. În această lume virtuală, avantajul va fi că veți putea accesa cărțile sau muzica dvs. de pe orice calculator, laptop sau dispozitiv mobil, oriunde v-ați afla. Aceasta este partea „bună” a lucrurilor. Dar, pe de altă parte, întrebarea firească este: cât de stabil va fi acest întreg edificiu? Dacă, la un moment dat, totul va dispărea? Scepticii vor prefera să se deplaseze până la raftul cu albume foto, la biblioteca unde își păstrează cărțile sau să insereze în calculator CD-ul dorit… În concluzie, cloud-ul își are rostul lui, dar și limitele lui. Probabil nu va înlocui complet niciodată „proprietatea” și „„controlul” pe care le oferă un suport de informație local. În final, o mică remarcă: calculatoarele „mainframe” de acum 30-40 de ani mergeau într-un fel pe aceeași idee, că utilizatorul nu are nevoie de un „terminal” care să-i dea acces la resursele și „inteligența” unui „server” mamut central. Cât de bine a rezistat modelul acela s-a văzut odată ce au apărut primele calculatoare personale…

9. Intimitatea. Iată un concept în curs de dispariție! Se înmulțesc camerele de luat vederi pe străzi, în magazine, în clădiri și chiar încorporate în calculatorul, laptop-ul sau mobilul dvs. Ca rezultat, veți putea fi sigur că 24 de ore din 24 „ei” (adică cei interesați, cei care vă urmăresc) vor ști cine sunteți, unde vă aflați și ce faceți. Vor fi ajutați în mod decisiv de sistemul GPS și de programul „Google Street View”. Una din consecințele benefice (sau cel puțin inofensive) ar fi că „ei” vă vor putea construi un „profil” cât mai fidel, care să reflecte obiceiurile dvs. și astfel să vă ofere produse / servicii conforme acestui profil. În ce privește alte consecințe posibile, puteți să le imaginați și singuri…

Pentru încheiere, aș putea menționa că singurul lucru care nu poate fi schimbat sunt „Amintirile” dvs. Dar aici își va spune cuvântul „Alzheimer”!

Băncile au făcut profituri de sute de milioane de euro în 2013, dintr-o întorsătură de condei

Trecerea la sistemul internațional de raportare financiară (IFRS) a fost pretextul așteptat de bănci ca să își ascundă mai bine, cu costuri minime, scheletele din dulap. * Instituțiile de credit au „eliberat” 2,3 miliarde euro blocați ca provizioane pentru credite neperformante. * Banii vor ieși din țară, către băncile mamă, au explicat analiștii consultați de ZIUAnews

Sistemul bancar stă pe un butoi de pulbere: piața imobiliară. O structură fragilă, care susține credite de 40 de miliarde de euro. Aceasta nu este o noutate nici pentru guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, nici pentru bancheri și nici pentru populație. Noutatea este că, în subsolul eșafodajului financiar, la nivelul executărilor silite, adevărata valoare a „activelor toxice” ale băncilor începe să iasă la iveală. Analiștii consultați de ZIUAnews au explicat care este „magia” contabilă care ține afacerile băncilor din România în picioare pe un teren deosebit de accidentat: clientul.

Valoarea imobilelor executate silit, depreciată cu 75%

Pe 27 septembrie, orele 14.00, la sediul executorului judecătoresc Samoilă Liliana va avea loc vânzarea la licitație a unei garsoniere din București, pentru un credit de 37.656 de euro încheiat cu Banca Comercială Română (BCR). Până acum, nimic deosebit. Însă prețul de pornire este de 10.875 de euro, reprezentând 75% din valoarea de circulație a imobilului, conform raportului de evaluare al expertului. La prima licitație nu s-a prezentat nimeni. Pe 26 septembrie , orele 13.30, de această dată la sediul executorului judecătoresc Andrei Eugen, va avea loc o altă licitație pentru recuperarea sumei de 250.000 de euro, conform unui credit acordat de BCR. Este vorba de o vilă modernă din Otopeni, cu regim de înălțime P+2, evaluată la 399.000 de lei (90.000 de euro). Prețul de pornire: 299.000 de lei (circa 67.000 de euro), licitația fiind la al doilea termen. Pe 25 septembrie, ora 11, Biroul executorilor judecătorești Asociația Lex, anunță executarea garanției ipotecare pentru un credit de 355.000 de euro acordat de Banca Transilvania. Proprietatea scoasă la licitație este un apartament de patru camere din București, zona Parc Bazilescu, evaluat acum la 237.000 de euro. Licitația pornește de la 177.000 de euro, pentru că la primul anunț nu s-au găsit investitori interesați. Sunt doar câteva exemple din „fișele” executărilor silite care se găsesc la Registrul Executărilor Silite.

Clienții băncilor, „disciplinați ” cu forța

Realitatea de la firul ierbii este contrazisă, însă, de contabilitatea optimistă a băncilor. Aceasta a trecut printr-o operație estetică odată cu trecerea la IFRS. Noul sistem „permite scoaterea în afara bilanțului a unor credite stabilite de bancă pe baza rațiunilor economice: costuri, probabilitate de recuperare etc. Acum trebuie să le păstrezi în bilanț, provizionate, până la epuizarea căilor legale de recuperare, chiar dacă știi că probabilitatea de recuperare este zero. Trecerea la IFRS ar ajuta la <curățarea> bilanțurilor de credite neperformante și costuri inutile”, a declarat Vladimir Kalinov, vicepreședintele executiv al Raiffeisen Bank, responsabil cu divizia de Risc. Este divizia cel mai greu încercată dintr-o bancă: clienții dau semne de oboseală, iar nivelul creditelor neperformante a ajuns la 20% în întreg sistemul bancar, cel mai mare procent din UE după Grecia și Irlanda.

Labirintul cifrelor și minotaurul profitului

Noile criterii de raportare contabilă au adus profituri substanțiale băncilor. BRD a raportat un profit de 14 milioane de euro (cu 58% mai mare decât în primul semestru din 2012), la fel și Banca Transilvania (41 milioane de euro). Însă de departe, profitul-record a fost înregistrat de BCR, cea mai mare bancă de pe plan local, însă și prima la categoria credite neperformante (29% din portofoliu, adică circa 3,33 miliarde de euro). Astfel, BCR a reușit ca după mai multe trimestre de pierderi istorice să raporteze în primul semestru un profit de 556,7 milioane lei (126,8 milioane euro), după ce, în perioada similară din 2012, a avut o pierdere de 548,5 milioane lei (124,9 milioane euro). „Prima jumătate a anului ne-a confirmat faptul că scăderea costurilor de risc este calea către profitabilitate”, a declarat Bernd Mittermair, Chief Financiar Officer al BCR. Profitul a ieșit la iveală după ce BNR și FMI au convenit să nu impoziteze profiturile rezultate din trecerea la IFRS.

Ilie Șerbănescu: „Băncile au avut profituri, dar nu le-au raportat ca atare”

„Provizionând după standardele IFRS, băncile au degajat resurse. Aceste resurse vor lua calea străinătății. Băncile au avut profituri anterior, la fel și BCR. Nu le-au raportat ca profituri. Asta e altceva. Dacă rambursează banii la băncile mamă apare că nu mai au profituri. Domnul Isărescu știe toate acestea. Bine. Și nu numai că le acoperă, le și legitimează”, ne-a declarat analistul economic Ilie Serbănescu. Contabilitatea băncilor rămâne o ecuație cu multe necunoscute pentru analiști. „Nu pot spune cu certitudine ce se va întâmpla în contabilitatea băncilor, pentru că nu sunt la curent cu chestiunile de nuanțe, în special în cazul trecerii de la o formă de raportare contabilă la alta. Cert este că BCR-ul a raportat pierderi pe anul trecut, deși banii erau OK, bine mersi și asta pentru că și-a construit provizioane cu bani care puteau să dispară cu totul sau să nu dispară. Evident, nu au dispărut cu totul… o parte sigur, le-au șters, le-au scos din bilanț pentru că asta este… credite neperformante și așa mai departe”, e explicat analistul Lucian Davidescu.

Radu Golban: „este o formă de iobăgie a creditelor”

„Așa cum e posibil să manipulezi cifrele privind șomajul prin schimbarea modului de calcul, la fel e posibil să modifici situațiile contabile ale băncilor din schimbarea formelor de calcul”, a spus Radu Golban – economistul care a descoperit datoria Germaniei către România. „În România primul lucru care asigură și în viitor un profit acestor bănci, în ciuda creditelor neperformante, în ciuda activelor toxice, este faptul că nu există falimentul personal. Acest punct este piesa de rezistență a situației. Alte țări europene au o astfel de legislație. În România datornicul poate fi urmărit oricând. Este o formă de iobăgie a creditelor”, a adăugat Golban. Devalorizarea garanțiilor imobiliare nu afectează deocamdată profiturile băncilor, pentru că, adaugă economistul, riscul e un sac pe care îl duci în spate. „Cu cât îl duci mai mult și cu cât poți onora angajamentele, sacul acela crește tot mai mult. Riscul crește tot mai mult. Și cu riscul crește și dobânda pentru finanțarea acestui risc. Dacă ne uităm, de pildă, la falimentele de stat – cum a fost cazul Argentinei sau cel al Rusiei – când țara intră în incapacitate de plată ea poate obține pe piața internațională credite mult mai ieftine. De ce? Pentru că aceste credite nu mai sunt afectate de un risc din trecut.

Paradoxal, rău platnicii pun umărul la profitul băncii

A avut loc un reset. Și atunci dobânda e mult mai mică decât ultima dobândă înainte de faliment”, a mai explicat Golban.

Mecanismul care generează profitul băncilor se bazează pe faptul că aceste costuri de risc, chiar în cazul activelor toxice, cresc. Cu cât mai mulți oameni au întârzieri, dar nu pot intra în incapacitate de plată, costurile acestor dobânzi cresc. „Bancherii pot reduce o parte a acestor costuri de risc reevaluând în activele lor imobile. Pot spune că a crescut sau că s-a menținut prețul. Dacă imobilele nu sunt scoase pe piață, ci rămân în portofoliu, ei le pot aduce din condei. Și să arate că nu justifică un cost de risc mai mare”, a adăugat economistul. În acest context, cheia de boltă a profiturilor din sistemul bancar este una singură: „disciplinarea” cu forța a creditorilor epuizați financiar.

Forța este negociată de Fondul Monetar Internațional și inclusă în Planul de reformă a României, pactul Euro Plus, adoptat de Cabinetul Mihai Răzvan Ungureanu în aprilie 2011. Fraza-cheie sună așa: „neadoptarea inițiativelor legislative privind falimentul persoanelor fizice sau de recuperare a creanțelor, care ar putea submina disciplina debitorilor”. Tot în 2011, în urma discuțiilor cu FMI, autoritățile române au fost de acord ca profiturile băncilor rezultate din trecerea la noul sistem de raportare contabilă să nu fie impozitate.

Justiția, pusă la colț de dragul banilor

Anul acesta, autoritățile au blocat legislația de protecție a consumatorului față de clauzele abuzive ale băncilor. „De ce au acceptat autoritățile române să dea curs unor decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție – în procesele privind cauzele abuzive? Pentru ca băncile să nu înregistreze pierderi. Din punctul meu de vedere acest lucru e o mare jignire la adresa justiției. Eu nu știu de ce nu se sesizează DNA. E o amenințare la adresa independenței justiției. Nu sunt bune Curțile de Apel și Tribunalele, ci doar ÎCCJ pentru abuzurile băncilor?”, ne-a declarat analistul economic Ilie Șerbănescu. În scrisoarea pe care Executivul ar urma să o trimită în toamnă către FMI, Guvernul și-ar asuma ca procesele pe clauzele abuzive din contractele de credit să se judece la nivelurile superioare ale instanțelor, iar deciziile instanțelor de anulare sau amendare a acestor clauze nu ar urma să fie retroactive.

după Gilda Popa

 

MOTTO: „Toată lumea se va înțigăni, chiar de vom umbla numai în mașini și vom mânca numai icre negre!” (I.D. Sîrbu, 1956)

Se pare că această profeție a scriitorului I.D. Sîrbu, detaliată în romanul său „Lupul și Catedrala” a început să prindă contur de când cu promovarea cuvântului „rrom” în detrimentul milenarului „țigan”. În toată copilăria mea nu am auzit vorbindu-se decât despre țigani, iar această periculoasă și forțată substituire, cu lungă trimitere, dintre român și rrom, a explodat artificial după 1990. Foarte interesant, căci în tot arealul european nu avem nicăieri cuvântul „rrom” care să-i desemneze pe țigani: în spaniolă avem Gitano;, în italiană, Zingaro; în franceză, Gitane; în sârbo-croată, Ciganin; în slovenă, Cigan; în maghiară, Cigány; în poloneză și rusă, Cygan; în limba turcă,  çengene. Cuvântul românesc Țigan derivă din slavul (a)Ciganinu (Al. Ciorănescu, 2002). Așadar, popoarele Europei au cunoscut simultan povestea unei populații unice, cultural și comportamental.

A existat în istoria noastră o categorie socială mai de plâns decât aceea a robilor țigani. A fost starea de „rumânie” din spațiul muntenesc echivalentă cu iobăgia. Aristocrația liberală de la 1848 a ales să evacueze starea de „rumânie”, care, deși a fost desființată încă din 1748 prin reforma lui Constantin Mavrocordat, mai trebuia alungată și din sufletele oamenilor, ori, codul civil nu era de ajuns. De aceea au ales să numească tânărul stat creat în 1859 România, după o scurtă perioadă de coabitare moldo-valahă. Cu toții deveniseră români, egali prin lege. Astfel, cuvântul „țigan” ar trebui asumat și nu înlocuit cu un periculos subterfugiu lingvistic. Dincolo de aceasta se află ceandalaua ca destin istoric Termenul nu este cuprins în dicționare.

Potrivit unor opinii, țiganii noștri ar fi sosit pe filieră otomană. În timpul campaniilor militare turcești din secolul al XIV-lea și până la asediul Vienei, șatrele erau adevărate accesorii de îngrozire a dușmanului. Stăteau ascunse în spatele trupelor de avangardă și zbierau, băteau în talere de metal, pentru a da senzația unei mulțimi militare fioroase. Turcii i-au folosit astfel în timpul campaniilor lor. Cu regimul fanariot, când acțiunile turcești au încetat, devenind o problemă supraviețuirea militară, aceste populații hinduse au fost aruncate peste Dunăre. (dr. Șerban Milcoveanu, 2005)

Petre Pandrea a căutat și el un răspuns infiltrărilor hinduse în spațiul românesc: „Cum erau pedepsiți infractorii indieni? Prin izgonirea din imperiul indian. Printr-o judecată sumară, pater familias îl declara ceandala pe delicvent”. Cuvântul indian are echivalentul pe românește în „cinghinea”. Acest termen apare ca regionalism învechit și înseamnă „obrăznicătură”. Iar „cinghia” erau numite dansatoarele publice al căror dans din buric era numit adesea „cinghie”. (Constantin-Dobridor, Gh. Bulgăr, 2002)

Cel lovit de ceandala trebuia să părăsească imediat casa. Nu avea voie să rămână în satul sau orașul său și nici în vreun sat sau oraș indian. Pleca în emigrație. I se luau veșmintele și i se dădeau zdrențe. Nu avea voie să poarte podoabe de aur sau argint, ci numai podoabe din fier sau tinichea. Probabil din această interdicție milenară există apetitul țiganilor noștri pentru colanele și inelele de aur masiv, palatele cu turnulețe și multe camere nelocuite.

Desigur se pune adesea problema de ce țiganii altor regiuni europene sunt atît de diferiți de aceia din Valahia? Aceasta se întâmplă pentru că țiganii reprezintă un barometru social foarte fin privind nivelul de civilizație al popoarelor în mijlocul cărora sălășluiesc timp de generații. Ei au preluat, forțat sau prin mimetism, calitățile și defectele popoarelor în mijlocul cărora s-au așezat. Calități și defecte care au accentuat, menținut sau eliminat efectul ceandalei.

Privind spre reversul medaliei, ceandalaua s-a menținut sau nu în funcție de gradul de toleranță al popoarelor care au acceptat-o. Paradoxal, chiar țiganii spanioli sunt uimiți de violența celor din România. Țiganii au un instinct de solidaritate tribală uluitor. (Ștefan Zeletin în eseul „Din Tara măgarilor”)

Regiuneaa Kosovo ne dovedește faptul că teritoriile zise naționale nu sunt ale celor care le revendică, ci ale celor care le stăpânesc demografic. În anul 1994, în zona Olteniei, adică Craiova – Drobeta Turnu Severin – Tg. Jiu, „împărsatul țiganilor a vrut să proclame aici stat independent”. (vezi „Adevărul”, 24 XI 2000, pag. 11)

Cum Europa se confruntă cu un proiect secular nereușit pe măsura așteptărilor sale, privind socializarea comunităților țigănești de pe cuprinsul ei, asocierea dintre „român” și „rrom” ar trebui să ne pună pe gânduri. Revoltele italienilor și a spaniolilor față de violența țiganilor din România certifică teoria ciocnirii civilizațiilor detaliată de Samuel Huntington. Popoarele Europei occidentale nu sunt tolerante cu nesimțirea, murdăria și agresivitatea plăsmuite sub indiferența lui „merge și așa”. Uniunea Europeană ar putea găsi „soluții” împreună cu India, țara de origine a acestor expulzați milenari, nimic altceva decât o extensie culturală și de civilizație, care ar trebui să aibă șansa revenirii la matcă.

Românii nu aveau voie să se căsătorească cu țigănci chiar eliberate din robie. A fost o realitate istorică și socială, care, deși aparține Evului Mediu, a avut o extindere bizară până la mijlocul secolului al XIX-lea! (vezi Pravila lui Matei Basarab din 1642)

Etnia țigănească urbanizată este destul de bine articulată istoric: gust pentru vestimentație, igienă, pe alocuri chiar finețuri intelectuale de nivel mediu pe care arareori le întâlnești printre fii de muncitori care au colonizat Bucureștii în anii puterii populare. Acest progres este mai întâlnit la femei sau adolescente. La aceasta se adaugă o mare abilitate mercantilă, în creștere progresivă începând cu anii puterii populare, când mulți țigani au intrat în structurile statului, pe funcții publice înalte sau medii, chiar dacă nu știau carte. Aveau „origine sănătoasă”. Cam de pe atunci centrul vechi al Bucureștiului a fost golit de realii proprietari și colonizat cu aceia pe care îi vedem azi.

Natura își are secretele și ironiile sale sociale. Țiganii ar fi, în aparență, o seminție de maidan, murdărie și mizerie, dar sunt un organism ce trăiește extraordinar de organic, conform unui instinct de solidaritate tribală. Țiganii sunt un fenomen social unic, excepțional și – ai să râzi – de mare viitor.

I.D. Sîrbu în „Lupul și Catedrala” a descris crepusculul metamorfozărilor de azi, big-bangul unei aculturații din care, noi, românii, am fost certamente induși în eroare: „Ne-am mulțumit să-i izolăm, să-i disprețuim și să-i ignorăm… de departe”. Trișând puțin cifrele reale ale numărului lor la recensăminte și făcându-ne că plouă ori de câte ori mărginașii orașelor ridicau problema țiganilor vecini. Nu știu dacă am dreptate, dar mi se pare că întreg orașul nostru – fost foarte boieresc – (este vorba de Craiova), ca și capitala, de altfel, este clădit pe o destul de intensă baltă de țigănime, prolifică, beată, absentă din istorie, dar prezentă în realitate.

Nu știu dacă se poate vorbi de o creștere explozivă la ei, în orice caz, în timp ce noi, ne chinuim să ne înmulțim măcar în progresie aritmetică, ei, fără nici un efort sau încurajare, se înmulțesc în progresie geometrică. Priveam înfiorat această mulțime și îmi dădeam seama că asist la o fantastică, misterioasă și irațională demonstrație de vitalitate, supraviețuire, instinct tribal. Singura etnie care, în esența ei, nu s-a schimbat nici măcar cu o iotă în ciuda intemperiilor istorice ale ultimului secol, ar fi țiganii. Miracolul lor ne apare cu atât mai evident, cu cât cercetările lor de sociologie, psihologie, patologie a popoarelor, filosofiile abisale ale culturilor, ca și studiile de psihanaliză colectivă, toate, nu fac deccât să scoată în relief trăsătura majoră a țiganilor: ei nu doresc să fie mai mult decât sunt, altceva decât sunt, altfel decât sunt.

Nu au nici un fel de conștiință socială sau politică – chiar dacă întregul lor comportament se bazează pe un fel de mândrie de a fi și a rămâne pe o teribilă încăpățânare de a ignora istoria, revoluțiile, societatea. Nu au nevoie de contractul social, nu vor să știe de acest contract. Poate că această inundație dinspre maidane și mahalale nu este decât o formă de semnalizare, un mod prin care inteligența defensivă a organismului nostru social, încă sănătos și inteligent, ne atrage atenția asupra unor realități pe care le ignorăm și le subapreciem. Și, subapreciate au rămas decenii de-a rândul.

În ultimii 10-15 ani avem în sfârșit specialiști care au drept preocupare lumea țigănească. Avem și catedre de limbă „rromă”, cuvânt care dovedește că românii au pierdut bătălia până și la detaliul lingvistic, căci există tendința ca „român” să fie înlocuit cu „rromân”! „Rrom, la nivel simbolistic, poate semnifica și faptul că, spre deosebire de „rumânul” din vechime, sclav-șerb pe moșia boierului nu-i totuna cu „r”-ul adăugat, literă care înnobilează și separă. Adolescenții vechiului regat vorbesc deja cu accent pe vocală, lucru care dovedește semnificația practică a victoriei literei „r” suplimentare și în limba uzuală. Preocupările culturale ale tinerelor generații sunt atașate, chiar și afectiv, de gustul asiatic al muzicii, iar de ceva timp chiar și versuri coerente și reușite stilistic sunt armonizate pe melodii făcute pe calapod hindus. Nu știu exact cum stau lucrurile prin Ardeal, dar vechiul regat este în metamorfoză culturală și demografică.

Social, s-a revenit la simbol, la ierarhia tribală, unde obiectul de prestigiu trebuie să fie strălucitor pentru a impune prestanță și a legitima puterea ca în imperiul lui Timur Lenk. Obiectele de prestigiu sunt făcute din metal nobil (vezi ghiulurile, colanele, lanțurile pe care le poartă agresiv chiar și românii cu bani), fie se singularizează prin unicitate (cea mai tare mașină, cea mai mega-vilă etc.). În condițiile în care aculturația a trecut de bariera sensibilă a unui posibil eșec, considerăm că nu ar mai fi necesară existența SISROM-ului, căci obiectivele sale oricum vor fi atinse în cel mult două decenii. Poporul român a fost (h)indus în eroare de istorie!

Rromii au fost, sunt și vor fi întotdeauna țigani. Ce ne mai țigănim atâta? Nu este destul cât tragem de pe urma lor? Atunci mai bine, dacă tot nu reușesc cei care ne conduc să tragă vreo concluzie, propun să ne numim DACI. Poate așa vom avea o coloană vertebrală. (D.C.)

după Adrian Majuru

… Orice se întâmplă în viață este spre binele nostru, așa că încetează să-ți mai faci griji pentru viitor!

După evenimentele de la 11 septembrie, o firmă a invitat membrii rămași ai altor firme afectate de atentate să împartă spațiul de birouri rămas disponibil. La una din întâlnirile de dimineață, șeful serviciului de securitate a spus poveștile acelor oameni rămași în viață… și motivele lor au fost toate lucruri MICI:

– directorul firmei a supraviețuit în ziua aceea fiindcă fiul lui începuse grădinița;

– un altul a rămas în viață fiindcă ieșise să cumpere gogoși;

– o femeie a întârziat la serviciu fiindcă nu sunase ceasul deșteptător;

– un altul a pierdut autobuzul;

– altul și-a murdărit hainele cu mâncare la micul dejun și a trebuit să se schimbe;

– altuia nu i-a pornit mașina;

– unul s-a întors să răspundă la telefon;

– copilul altuia nu a fost gata la timp pentru a fi dus la școală;

– altul nu a găsit un taxi;

Exemplul care i-a uimit pe toți a fost al unui om care se încălțase cu o pereche de pantofi noi în dimineața aceea. Pe drumul spre serviciu, l-au ros pantofii și s-a oprit la farmacie să cumpere leucoplast. De aceea este în viață astăzi. Acum, când mă înțepenesc în trafic, pierd un lift, mă întorc din drum să răspund la telefon… adică atunci când au loc toate acele lucruri mărunte care mă enervează, mă gândesc că probabil acela este locul în care Dumnezeu vrea ca eu să mă aflu în acel moment…

Data viitoare, cînd dimineața ta pare că începe prost, când copiii se îmbracă prea încet, nu găsești cheile mașinii, prinzi toate semafoarele pe roșu, nu te simți supărat sau frustrat. Dumnezeu este la datorie – datoria de a veghea asupra ta.

de la Lucia (SUA), cu urări de bine

Soarta femeilor din Afganistan

Toată lumea gândea că în urma răsturnării regimului taliban, femeile afgane s-au eliberat în sfârşit de burka şi ar putea să ducă o viaţă normală şi în libertate. Dar lucrurile nu s-au schimbat, în realitate s-a schimbat un regim fundamentalist cu altul: Alianţa de Nord, la fel de brutali şi misogini ca talibanii. Femeile afgane continuă să trăiască fără drepturi într-o ţară care, în ochii comunităţii internaţionale, contează ca un guvern “democratic”. Alianţa de Nord şi talibanii au aceeaşi mentalitate. Continuă violul femeilor, arestările şi asasinatele. 60% din căsătoriile afgane sunt aranjate. Multe femei optează pentru sinucidere, automutilându-se, pentru a scăpa de infernul din viaţa lor. Unele din ele au fost salvate din flăcări. Altele s-au automutilat, iar pe altele, soţii lor au încercat să le ardă de vii, pentru că… i-au contrazis.

Restricţiile pentru femei

Femeile nu pot să studieze şi nici să muncească. Nu pot să iasă singure pe stradă nici să facă zgomot când merg. Nu pot fi tratate de medici bărbaţi, nu pot apărea la fereastră, nu pot folosi tocuri înalte. Trebuie să poarte obligatoriu burka, un fel giulgiu portabil, care să le acopere de la cap până la picioare şi care le face respiraţia dificilă. Sunt flagelate şi insultate în public dacă nu folosesc burka sau dacă li se văd gleznele. De asemenea, dacă ies neacompaniate de un bărbat din familia ei. Li se interzice să folosească cosmeticele (dacă sunt surprinse cu unghiile colorate, li se amputează degetele). Li se interzice să râdă zgomotos (parcă ar avea vreun motiv să o facă). Li se interzice să vorbească cu vreun bărbat care să nu fie cel care o acompaniază.

Este interzis femeilor să asiste la reuniuni publice. Este interzis, de asemenea, să practice sporturi. Interzis să se urce într-un taxi fără compania mahramului (acompaniatorul din familie). Interzis să se urce pe bicicletă. Interzis să spele rufele la râu sau în locuri publice. Interzis să folosească băile publice. Interzis să iasă în balcoanele casei lor. Li se interzice să poarte pantaloni, chiar dacă sunt sub burka. Interzis să poarte culori vii în vestimentaţie. Interzis să facă poze. Interzis să asculte muzică şi să se uite la televizor (valabil şi pentru femei şi pentru bărbaţi). Femeile surprinse în adulter sunt îngropate de vii. Astea sunt doar câteva din regulile guvernului fundamentalist pentru femei. Şi pentru bărbaţi sunt reguli, dar nu sunt atâtea şi nici atât de stricte.

O ţară săracă şi bolnavă

În Afganistan nu există bănici şi nici mijloace de comunicare moderne. Ţara este aproape în totalitate în ruină. În arbori atârnă televizoare distruse şi benzi de film, ca dovezi ale “înfrângerii păcatelor”. În fiecare vineri se celebrează execuţiile şi mutilările publice pe stadioane de sport, la care sunt obligaţi să asiste copiii. 80% din populaţie suferă de tulburări mentale. Mii de copii între 9 şi 12 ani muncesc 12 ore pe zi în fabrici, pentru a ajuta la supravieţuirea familiilor lor. Femeile văduve şi cele care au pierdut bărbaţii din familia lor în război, mor de foame, dar nu le este permis să muncească, nici să iasă singure. Unele se aventurează să iasă la cerşit, dar cu riscul să fie ciomăgite şi chiar asasinate.

De câte ori ne văităm că trebuie să mergem să studiem sau să muncim… sau că trebuie să mergem la piaţă… sau pentru că ni s-a rupt un toc… sau pentru că ni s-a descusut fusta… sau pentru că rujul este mai deschis sau mai închis… sau pentru că “nu ai nimic ce să vezi” la televizor, etc, etc,… Femeile afgane nu au nici măcar acces la nimic din toate astea! Nu este un motiv suficient să mulţumim lui Dumnezeu în fiecare zi pentru libertatea noastră şi multe altele în plus?

sursa: Asociaţia Revoluţionară a Femeilor din Afganistan (RAWA)

“Vineri seara am oprit la o benzinărie ca să alimentez scuterul (folosesc rar în perioada asta “decapotabila” căci cu motoreta e mai simplă viaţa în oraş). Pun eu 3 litri fără plumb şi intru să plătesc. În faţa mea, o doamnă. Achită. Scot şi eu banii din buzunar şi n-apuc să-i întind că în incintă pătrunde val-vârtej un cocalar la vreo 40 de ani. Tricou Adidas, bermude Adidas, papuci Adidas, şapcă Adidas, creier Adidas.
– Cine p…a mea şi-a lăsat motoreta aia la pompă, că a încurcat tot acolo?!
– Eu. Dar de ce am încurcat?! (Mă recunoaşte, dar după 3 secunde de pauză se decide să nu lase garda).
– Păi de ce-ai lăsat-o acolo?!
– Păi, unde s-o las? Dacă eram cu maşina, unde o lăsam până achitam benzina?!
Benzinarul, intervine şi el:
– Cu ce a încurcat domnule?! Plăteşte şi pleacă.
– Păi ce p…a mea băăăăă!!! Am ajuns să stau ca prostu’ după o motoretă?!
Eu zic:
– Păi, cine vă pune? Staţi ca deşteptu’…
– Mă iei la mişto?! Ce p…a mea!!!
Ies afară. Maşina ghertoiului, un BMW X6, era parcată la 3 milimetri de scuter. Zice:
– Poate mi-o zgârii.
Nu i-am zgâriat-o. Am plecat şi m-am oprit după 20 de metri. Am tras pe dreapta şi am plâns protejat de cască.
DA! Recunosc! Am plâns! Am plâns pentru că mi-am imaginat ce s-ar fi întâmplat dacă aş fi fost un român obişnuit şi nu “vedeta” de la televizor. M-ar fi omorât? Am plâns pentru că ăştia vor ajunge atât de mulţi încât ne vor îngropa. Am plâns pentru că pe ăla nu-l va întreba nimeni din ce bani şi-a luat BMW-ul. Am plâns de ciudă că ne vor strivi visele. Am plâns pentru frate-meu care are neşansa de a creşte lângă ei. Am plâns pentru că am ajuns la decizia de a nu avea copii vreodată, căci nu vreau să trăiască în lumea ăstora. Căci lumea va fi a lor! Nu vă minţiţi! Nu vă amăgiţi! Va fi lumea lui Salam şi a lui Guţă! Lumea cămătarilor, şmenarilor, maneliştilor, cocalarilor, burtoşilor, nesimţiţilor. Pentru că nevestele şi gacicile ăstora sunt mereu gravide! Pentru că fiecare au câte 4-5 copii.
Apoi m-am revoltat! Şi m-am gândit ce mult mi-aş dori să am pistol legal, cu permis, şi de câte ori se întâmplă să dau peste un animal ca ăsta să trec pe lângă el şi să-l înjur în şoaptă de mamă. El va lua foc şi mă va lovi. Eu scot pistolul şi poc! Direct în cap! Legitimă apărare. Cât despre faptul că ăştia fac copii, cu regret vă spun că uşor-uşor devin extremist în cel mai dur sens al termenului…
Dragi cocalar, mârlani, mitocani, manelişti,
Aţi câştigat. Voi şi ai voştri v-aţi fu…t nevestele, amantele sau prietenele prost (căci numai prost puteţi, conform aceluiaşi coeficient de “inteligenţă&quot) şi iată că sămânţa voastră mizerabilă dă rod. Ne acaparaţi. Aţi reuşit să vă “educaţi” progeniturile hidoase în spiritul kitch-ului, mitocăniei, nesimţirii, manelismului infect… Felicitări! România e pe cale să devină a voastră. Dar, atâta timp cât încă mai putem şi noi respira, vorbi, privi, daţi-ne voie să râdem de voi. Daţi-ne voie să vă ironizăm. Nu vă fie teamă. Sunteţi pe drumul cel bun şi-n curând veţi ajunge atâţ de puternici încât să-i luaţi pe ăştia ca mine şi să-i daţi la lei. Până atunci însă…
1. Cojile de seminţe scuipate pe asfalt sau beton nu dau rod. Nu încolţesc! Vă jur! Ştiu că voi n-aţi prea mers pe la şcoală, dar credeţi-mă pe cuvânt că am făcut biologie în liceu. N-o să crească niciodată floare sau bostan din ciment. Aşa că folosiţi un cornet.
2. Dacă folosiţi cornet (puţin probabil) vă implorăm să rupeţi foi din Manele “almanahe” magazin, că Marin Preda şi Eminescu n-au nicio vină.
3. Tricolul mulat se poartă pe un corp perfect. Ştiu că în lumea voastră perfect înseamnă atât mers la sală şi înghiţit steroizi cu pumnu’ ca ghiolbanu’, cât şi burta de bere şi ceafa plină de slană. Noi însă ne facem datoria.
4. Nu ne deranjează că ascultaţi manele (unde carte nu e, nici cultură muzicală nu e) atâta timp cât “ascultaţi” nu se transformă în “ascultăm”. Orice aparat de redat muzică are un buton pe care scrie volum…
5. Ştiu că banii sunt singurul vostru Dumnezeu şi dacă ai bani eşti “de valoare”, dar există nişte “chestii” pe care noi le plătim şi ele se numesc impozite de stat. Ştiu că un manelist de-al vostru i-a făcut “prinţesei lui” înmormântare de 50 de mii de euro, fără să-l întrebe cineva despre provenienţa banilor, dar dacă reprezentanţii voştri conduc finanţele, poliţia şi justiţia din România, puneţi-ne şi nouă o vorbă bună…
Mulţumim anticipat. Şi am văzut că mulţi sunt alături de voi când, prin lege, se încearcă să fiţi puşi să plătiţi impozite sau să vă declaraţi averile. Mai bine ieşiţi în stradă pentru “România săracă”. Săraca de ea!
6. Vă rugăm mult să nu mai filmaţi videoclipuri la operă. V-am dat televiziunile şi presa, lăsaţi-ne la schimb opera şi teatrele!
7. “De puta madre” înseamnă “piz.da mătii”. Ne bucurăm că majoritatea purtaţi tricouri cu această sintagmă. Înseamnă că mesajul nostru a răzbătut până la voi.
8. Ne arătăm realmente îngrijoraţi de această cumplită molimă care a cuprins întreaga comunitate cocalărească şi anume foto fobia. Ştim că medicii nu sunt de-ai voştri că, nah, au făcut şcoală multă ai dracu’ tocilari, dar puteţi apela cu încredere. Probabil e îngrozitor să fii nevoit să porţi ochelarii de soare şi-n baie…
9. Suntem încântaţi că aţi învăţat să folosiţi programe gen “Photo shop”. Nimic nu e mai frumos decât să vezi o minune cârlionţată, în rochie de leopard şi 5 kile de aur pe prima pagină din “The sun”. Şi suntem încântaţi că în pozele de Hi5 vă încurajaţi de steluţe, brizbrizuri…
10. Faptul că reuşiţi să manevraţi câte 3 telefoane mobile în acelaşi timp este o calitate demnă mai degrabă de un h.omo decât de un h.omo sapiens. Deci, iată că teoria lui Darwin se susţine…
11. Pantofii cu botul ridicat semnifică ceva religios? Sau e chestie de potenţă, temporară şi ea ca tinereţea.
12. Tunning-ul cu evacuare zgomotoasă şi parasolar cu mesaj nu e foarte indicat. Ştim că trebuie şi cocalarul sărac să aibă o ocupaţie, dar…
13. Apreciem faptul că mergeţi toţi pe scutere fără cască! Ne daţi speranţe…
… Dar, vă atragem atenţia că atunci când pe un motor, o motoretă, o bicicletă sau pe un scuter se află un el şi o ea, “dintre care” el are cască şi ea nu, asta se traduce prin: “Mori, fă, în morţii mă-tii!”. Mă rog… Asta nu le deranjează pe femeile din România întrucât atitudinea reprezintă o normalitate în relaţia dintre sexe în ţara noastră.
14. Am eu şi familia mea toate motivele să fim “snobi”, cum ni se spune, să preferăm prieteni şi societatea de străini, unde suntem primiţi şi apreciaţi la valoarea noastră şi nu după sumele de bani ascunse în beci sau valoarea maşinii strecurată din Germania.
Ar mai fi multe de spus, dar dacă ai parcurs această “scrisoare” înseamnă că deja ai citit de două ori mai mult decât toată familia ta în întreaga ei existenţă. Nu vreau să te obosesc.
Ne-aţi furat ţara şi pentru asta nu vă iert.
Ne vedem la mall”

Publicat de Ion Coja în Textele altorape 15.03.2013

Jaful OMV Petrom denunţat public de un ofiţer de contrainformaţii economice

Data publicării: 14.03.2013 00:38:00

“Sunt col. (r) prof. univ. dr. ing. Marian Rizea. Cei mai mulţi dintre destinatarii acestui mesaj mă cunoaşteţi, cu bunele şi mai puţin bunele lucruri pe care le-am făcut în cei 25 de ani ca ofiţer de informaţii şi contrainformaţii economice. Sunt inginer petrolist şi mi-am dat doctoratul în 2001, după mai bine de 5 ani de cercetări în care, sub coordonarea distinsului prof. univ. dr. ing. George Iordache de la UPG Ploieşti, am studiat, în schelele Tg. Ocna, Ocnele Mari, Ocna Mureş, etc. exploatarea zăcămintelor de sare, prin dizolvare cu ajutorul sondelor, cu o teză în premieră naţională”.

Grupul petrolier OMV Petrom, care a obţinut anul trecut un profit de aproape un miliard de euro, este cel mai mare contribuabil la bugetul de stat, plătind taxe şi impozite în valoare de 8 miliarde de lei, în 2012. În total, primii zece contribuabili la bugetul de stat au plătit aproximativ 30 de miliarde de lei, în 2012, reprezentând 15 procente din buget, relatează Digi24. Pe al doilea loc se află producătorul de ţigări British American Tobacco (5,6 miliarde de lei) şi Rompetrol Rafinărie (4,6 miliarde de lei), urmată de petrotel-Lukoil Ploieşti. Iată clasamentul:

1. OMV Petrom: 8 miliarde de lei

2. British American Tobacco Trading: 5,6 miliarde de lei

3. Rompetrol Rafinare: 4,6 miliarde de lei

4. Petrotel-Lukoil: 2,2 miliarde de lei

Întrebare: ESTE POSIBIL CA DIFERENŢA DINTRE PROFITUL OMV PETROM ŞI O COMPANIE DE ŢIGĂRI SĂ FIE DE DOAR 2,4 MILIARDE LEI? SĂ ÎNŢELEG CĂ FUMĂM DE APROAPE CÂT CONSUMĂM PRODUSE ENERGETICE?

GUVERNANŢILOR, DACĂ AŢI TRECUT PE LA ŞCOALĂ ŞI NU AŢI CHIULIT LA ORELE DE ARITMETICĂ, UITAŢI-VĂ ÎN OGLINDĂ, PRIVIŢI-VĂ ÎN OCHI ŞI DAŢI-VĂ UN RĂSPUNS CARE SĂ NU VĂ CRAPE OBRAZUL!

Acum 2-3 ani, la o conferinţă pe tema energiei, la Hilton, după ce reprezentantul OMV prezenta realizările de excepţie ale grupului OMV-Petrom, m-am ridicat în picioare (deşi apauzele celor din sală nu se terminaseră) şi am făcut următoarele precizări:

1. Înainte de privatizare, producţia de ţiţei extras era de cca. 6 milioane de tone/an. În 1976, România înregistrase 14,2 milioane tone şi 33,4 miliarde Nmc (normali metri cubi) gaze naturale.

2. În anul în care se discută problema, 2010, OMV, care se laudă cu investiţii de miliarde şi aport de tehnologie, producea 4 milioane tone de ţiţei! (Din sală, cineva – o voce feminină – a strigat ,,4,7 milioane tone!”)

3. Corect, am spus, aşa să fie… Dar dacă în ţară, în România, nu prelucraţi decât cel mult 1,8 milioane tone ţiţei, la rafinăria Brazi (ARPECHIMUL fiind închis), ce faceţi cu restul producţiei? Unde o stocaţi? Sau o duceţi în Austria pe barje, încălcând normele internaţionale în materie vamală… Sau nu o declaraţi, să nu plătiţi acea infimă redevenţă de 4% (în lume, redevenţa este de 16-22%)! Liniştea şi stupoarea celor de faţă, inclusiv a unor înalte feţe oficiale guvernamentale şi consilieri de rang înalt, au fost întrerupte de un zgomotos ropot de aplauze.

4. Din grupul OMV-Petro, cineva a întrebat “pe ce mă bazez” (replica celebră din MOROMEŢII) şi am realizat că este un român, o coadă de topor… Calm, deşi mi se ridicase sângele la cap, i-am răspuns că sunt ofiţer de informaţii (înainte şi după “loviluţie”), petrolist practicant on/offshore, am avut atribuţii în sectorul energetic peste 15 ani, profesor în informaţii strategice şi riscuri energetice şi pasiunea mea este aceea de a face bilanţuri energetice, sectoriale, pe care le public semestrial, la sesiunile de comunicări ştiinţifice cu participare internaţională… (Cât petrol se extrage, cât se raportează, cât se prelucrează, cât se vinde la pompă, dar şi produsele auxiliare…)

Aplauzele au continuat, spre deznădejdea celor de la OMV-Petrom! După şedinţă, am fost abordat de reprezentanţii Grupului şi mi-au propus să le devin partener în echipă… Mi-au spus că citiseră cartea publicată la Editura ANI Bucureşti “PETROL, DEZVOLTARE ŞI (IN) SECURITATE”. Am cerut (conform uzanţelor, fiind ofiţer în activitate) timp de gândire (spre a mă consulta cu şefii). Nici nu vă puteţi închipui ce şuturi verbale şi morale am primit, a doua zi, de la un şef tembel, ajuns ulterior, general la apelul bocancilor: Că nu am fost orientat, că nu am pic de bun simţ faţă de cei care aduc nu ştiu cât la bugetul de stat. L-am ascultat şi, în final, în cea mai sănătoasă atitudine de copil trăit la ţară (în câmpia Buzăului şi munţii Zarandului), instruit şi educat la şcolile înalte din bariera Bucureşti (zona Mimiu Ploieşti – liceul de petro-chimie, Universitatea de petrol şi gaze) l-am băgat în p… a mă-sii, pe româneşte, şi i-am spus că-l aştept să ieşim la pensie, să-i pot trage una în botul lui de nemernic.

La câteva zile, un alt mare şef, un om deosebit, care mă aprobă scrâşnind din dinţi, m-a sfătuit să fiu mai blând… După câteva săptămâni, ajuns aproape la câteva luni de vârsta biologică a trecerii în rezervă şi a peste 25 de ani de militărie, scârbit şi informat că ni se vor micşora salariile şi, evident, cuantumul soldelor compensatorii şi pensiile, m-am pensionat! DE atunci, sunt liniştit personal, dar nu împăcat cu soarta! Sper ca, într-o zi, trădătorii de neam şi ţară, să dea socoteală în faţa neamului românesc, pentru încălcarea art. 136, “Proprietatea”, alin. (3) din Constituţia României!

Iar cei ce simt şi gândesc româneşte, să le fie judecători!!! Doamne, ocroteşte România, Europa şi întreaga lume!

Cu mare amărăciune,

Prof. univ. dr. ing. Marian RIZEA

Ploieşti, România, 27.02.2013

PUNCTE DE VEDERE

“La sfârşitul acestei luni, la Hamburg, se vor anunţa finaliştii unui proiect care ar putea transforma complet salina de la Slănic Prahova. Mai exact, aici ar putea începe în 2014 construcţia centrului de cercetare cosmică (?!).

La finalizarea amenajărilor, în 214, în salina românească s-ar putea desfăşura experimente care vor să desluşească originea şi evoluţia Universului, inclusiv teoria Big Bangului. Celelalte ţări participante sunt: Anglia, Franţa, Spania, Italia, Polonia, Finlanda.

“Ştirea” nu este corectă. Nu se cercetează crearea Universului, ci informaţia corectă este că se fac testări radioactive . Poate nu ştiţi că salina Prahova are cea mai pură sare şi se ştie că pietrele şi cristalele anihilează radiaţiile. Dacă prostimea ar fi corect informată v-aţi da seama ce ni se pregăteşte.

Este atât de uşor să fim prostiţi! Luaţi aminte şi la proiectul Roşia Montana… De ce oare Salina Prahova nu rămâne o simplă salină unde oamenii se pot vindeca de anumite boli?

Simplu: pentru că Iluminaţii au nevoie de proşti care să moară, de cretini bolnavi pentru a înflori industria farmaceutică şi de roboţi, care să voteze aşa ca dumneavoastră domnule robot…”