Gherțoiul de bloc (Apartamentus Ruralus)

Animal sociabil pe scara așa zisei evoluții, Gherțoiul de Bloc ține cu tot dinadinsul să interacționeze zilnic cu semenii săi. De câte ori are ocazia, acest specimen mereu spărgător de semințe, blochează ghena cu propriul gunoi, face focul și grătarul în văzul tuturor pe ritmuri de manele sau își repară și spală mașina în fața intrării blocului, în compania animalului preferat – petul de bere. Prin aceste ritualuri, Gherțoiul de Bloc ține morțiș să-și marcheze teritoriul, ajutat adesea de femela lui, femelă care atunci când gătește ceva are grijă să știe toată scara. Și pentru ca spectacolul zoologic să fie complet, Gherțoiul de Bloc își scoate câinele la plimbare în fiecare zi, având grijă să umple trotuarul cu cât mai multe semne distinctive.

Cocalarul de Trafic (Musculo Cocalarus)

Deseori confundat cu „Melteanul-care-face-biluțe-la-stop”, Cocalarul de Trafic se evidențiază prin agresivitatea sa excesivă, hormonii prost întrebuințați și gesturile sale ample cu unul din degetele membrelor sale superioare. Claxonează permanent, depășește mereu rândul de mașini ce stau la stop, merge pe linia de tramvai, blochează intersecțiile, eliberează excesiv de multă salivă pe geamul deschis al mașinii sale furate din Germania, vorbește la mobil cât poate de tare și – normal – ascultă la volum maxim manele. Are permanent cel puțin un geam deschis. Deseori este confundat cu „Mârlanul de Dorobanți”, dar, de dragul științei, noi și cercetătorii noștri am preferat să îl prezentăm separat.

Mârlanul de Dorobanți (Dorobantio Ostentativus)

Îl recunoști ușor după mașina ostentativă, de obicei mare și albă, ceafa groasă de meltean sau după maioul cu sclipici etalat pe Radu Beller, la o cafea cu o femeie din specia „Pițipoanca de Companie”, pe care o deține… Mușchii lucrați grețos de atent, cele trei rânduri de chei de pe masă, cele două mobile bătute în diamante, lăsate cât mai la vedere sunt numai câteva din semnele ce îți arată că ai avut ghinionul să dai peste un asemenea specimen. Spre deosebire de ruda sa nu foarte îndepărtată, „Bădăranul de cinematograf”, Mârlanul de Dorobanți nu posedă curiozitatea necesară vizionării unei întregi ore de film.

Bădăranul de cinematograf (Pelicula Bipedo Retardus)

Posesor al unui IQ deloc ridicat, acest exemplar umblă în haită, însoțit de cele mai multe ori de câte o femelă platinată, eventual botoxată. Indiferent de filmul rulat, va avea întotdeauna de sorbit zgomotos din pahar sau de făcut câte un comentariu interesant pentru cei din specia lui, enunțat cu voce tare. Se instigă reciproc, prin hârjoneli și țipete ce definesc specia: „Pensionarii, cu fața la perete!”, „Bine băăăăăh!” sau „Arde-o, frate!!!”. Poate fi considerat pe drept cuvânt fratele mai mic al „Țăranului de mall”, mărturie stând telefonul lăsat mereu deschis, la care răspunde din când în când cu „Băă, sunt la film și nu pot să vorbesc, băăă! Te sun eu, băăă!”, el fiind, în mod evident, un personaj foarte important.

Țăranul de mall
(Mallus Homo Retardus)

Îl recunoști ușor după maneaua care îl anunță că este apelat pe telefonul mobil, după lanțul gros ce îi cuprinde grumazul, după gelul din cap și perciunii îngustați până la ridicol sau după tricoul fake, cumpărat din En Gross, pe care este scris greșit numele unui brand celebru. Rudă foarte apropiată cu „Bădăranul de cinematograf”, „Țăranul de mall” își părăsește adăpostul îndeosebi seara, mai ales sâmbăta și duminica, cu întreaga familie, pentru a se recrea, unde altundeva, decât la mall. Mascul-Alfa de felul lui, vorbește tare, gesticulează mult, cele două beri băute acasă fiind mai mult decât suficiente pentru a îl face remarcat.

Pițipoanca de companie (Siliconatus Felina)

Poate cea mai răspândită specie din fauna urbană, Pițipoanca de companie se distinge ușor în peisaj, numele vorbind de la sine despre apucăturile speciei. Superficială, stridentă și opulentă, ea se va afișa întotdeauna în dreapta unui „Mârlan de Dorobanți” sau a unui „Țăran de mall”. Ființe nocturne, de tip club, poartă de-a lungul zilei, indiferent de condițiile atmosferice, ochelari de soare mari și negri pentru protecția ochilor. Aflate pemanent în căutarea hranei, au în dotare genți mari și scumpe, de marcă evidentă, necesare depozitării acesteia. Sunt ființe comunicative, telefoanele mobile devenind de-a lungul vremii o prelungire firească a urechii. Le place să apară la televizor, unde să vorbească despre orice. Visul lor este ca măcar o dată în viață o cunoscută revistă de poze să le publice fotografia și să le laude pentru prețurile exagerate ale veșmintelor și accesoriilor. Apelativul „Hai fată!” este, de departe, cel mai utilizat în comunicarea verbală.

Mitocanul de birou (Multinationalus Mitocanus)

Versatil, mereu furișându-se pe după copiatoare, acesta este cel mai puțin văzut specimen din regnul mitocanilor. Foarte rar este prins câte un exemplar rătăcit, și, chiar și acesta scapă basma curată, fiind un mitoman de excepție. Cutiile goale de pizza lăsate pe masa din bucătăria firmei, farfuriile, tacâmurile și cănile de cafea nespălate, urmele din WC-ul companiei, dârele de transpirație de pe holuri și scrumierele pline din sălile de conferință sunt semne care atestă că „Mitocanul de birou” a trecut pe acolo.

Indolenta de Magazin (Shopus Indolentus)

Mereu plictisită, Indolenta de Magazin este soră bună cu Indolenta de Ghișeu, o diferență fiind că, în acest caz, puterea care îi vine de la o casă de marcat sau de la un raft plin cu produse de care tu ai nevoie. În cazul în care nu mănâncă și nu îți vorbește cu gura plină, Indolenta de Magazin poartă discuții interesante cu o colegă sau vorbește la telefonul mobil, asta doar ca să nu te servească. Dacă ai și ghinionul să fii la mall, iar ea să fie și mai tânără decât tine, te va tutui din primul moment. Ca trăsătură particulară, specia aceasta nu are niciodată rest, așa că vei avea mereu în buzunar câte ceva de ronțăit. Nu încercați să o înțelegeți. Comportamentul anumitor specii ține pur și simplu de misterele faunei urbane.

Țopârlanul de Transport în Comun (Troleus Puturosus)

Specie des întâlnită în autobus, troleibuz și metrou, Țopârlanul de Transport în Comun se distinge prin mirosul puternic de transpirație pe care-l răspândește peste tot. Plecat la vânătoare de locuri libere, acesta se îmbrâncește de fiecare dată la intrare, împinge și își face loc cu coatele, iar după ce se așează, nu cedează niciodată locul femeilor sau semenilor mai în vărstă, pe care se face că nu-i vede. În general pipăie femelele din imediata vecinătate, el fiind mereu în călduri. Ascultă adesea manele pe mobil, iar atunci când trebuie să coboare, Țopârlanul de Transport în Comun rămâne la fel de agresiv, dând din toate membrele, în toate părțile. Așa că, practic, este imposibil să te ferești de el.

Bătrânelul de Discotecă (Pedofilus Libidinosus)

Asemenea „Mârlanului de Dorobanți”, Pedofilus Libidinosus își petrece întreaga zi odihnindu-se în cafenelele din zona fierbinte „Dorobanți – Radu Beller”. Îl recunoști ușor, el având mari probleme cu glandele salivare ori de câte ori întâlnește o femelă mai tânără, care ar putea să-i fie nepoată. Bătrânelul de Discotecă vânează mai mult noaptea, în cluburi întunecoase, cu nume de bambus, pentru a fi ferit de ochii semenilor săi. Plin de bani, își permite să se îmbrace aproape modern, ba chiar tinerește, crezând că în felul acesta își va păcăli prada. Ciudat, dar de cele mai multe ori șiretlicul chiar reușește cu „Pițipoanca de Companie” – specie prezentată de noi într-un episod anterior – care îl iubește dezinteresat, câtă vreme are nevoie. Fire nestatornică, o consumă însă repede, căci timpul nu stă pe loc, iar el știe asta prea bine.

Mogâldanul de pază (Badigardus Retardus)

Deși creierul său este mult mai mic decât sfertul bicepsului, Mogâldanul de Pază este des întâlnit la intrarea oricărui club, având puterea de a nu te lăsa să intri. Mereu agresiv, pus pe scandal, Mogâldanul de Pază va găsi mereu un motiv să te îmbrâncească, să te jignească, să te facă să te simți că tu chiar n-ai ce căuta în locul ăla. Ciudat, intuiția lui funcționează bine. O discuție civilizată este exclusă, Mogâldanul de Pază neavând prea multe cuvinte în vocabular. Fără a mira pe nimeni, se aseamănă în comportament cu Ciumele de Pază, umila sa rudă din parcări, de care-l desparte cel mult un costum de haine.

Ghiolbanul de Galerie (Huliganus Oligofreneticus)

Rasă extrem de violentă, umblând mereu în haită, Ghiolbanul de Galerie este foarte atașat de fenomenul fotbalistic. Indiferent dacă echipa sa pierde sau câștigă, este bine să-l eviți, comportamentul său fiind extrem de agresiv: sparge sticle și semințe, își lasă saliva peste tot, urlă și înjură. Cantitatea de alcool suportată de sângele său este una cu adevărat impresionantă. Lipsit de viață personală, interesul Ghiolbanului de Galerie va fi mereu redus la scandal, la cum să mai agreseze vreo haită rivală sau, de ce nu, vreun cameraman de la vreo televiziune interesată de aceste instincte de turmă. Dacă se poate, este bine să eviți orice contact cu această specie.

Sursa: WWW.ELIBERADO.RO/ANTIMITOCANIE

Dezordinea de pe birouri, mirosul de țigară emanat de haine și mâncăruri cu arome pronunțate se numără printre lucrurile pe care le destestă la colegii lor persoanele care lucrează într-un birou, potrivit dailymail.co.uk.

Mâncărurile consumate la birou și mirosul de țigară se numără printre motivele pentru care unii oameni ar putea să devină neplăcuți în ochii colegilor, potrivit unui studiu comandat de brandul de produse de lux Nicoccino.

În timp ce majoritatea bărbaților nu suportă dezordinea de pe birouri, cele mai multe femei urăsc cel mai tare mâncărurile cu miros pronunțat, potrivit rezultatelor acestui studiu. Pe al doilea loc pe lista de „păcate” în ochii femeilor se află persoanele care întârzie la serviciu, în timp ce pe locul secund în lista bărbaților se află mirosul puternic de parfum/aftershave.

Potrivit rezultatelor acestui studiu, la care au participat 1.000 de persoane, 74% dintre bărbați nu suportă colegii care nu se spală, iar 47% dintre ei găsesc enervant un coleg care vorbește prea tare la telefon. De asemenea, 76% dintre femei și 63% dintre bărbați sunt deranjați de mirosul de țigări emanat de hainele colegilor.

Topul obiceiurilor pe care femeile le găsesc deranjante este completat, în ordine, de pauzele de țigară dese (locul al treilea), igiena proastă, lipsa de organizare, dezordinea de pe birouri, omiterea returnării produselor de papetărie împrumutate, vorbitul la telefon, pauza de prânz prelungită, ținutele nepotrivite.

În ceea ce privește topul bărbaților, acesta este completat de vorbitul tare la telefon (locul al treilea), întârzieri, pauza de prânz prelungită, mâncărurile cu miros pronunțat, pauzele de țigară dese, colegii care vorbesc prea mult, lipsa de organizare, lipsa de politețe.

În ciuda acestor obiceiuri supărătoare, doar 44% dintre respondenți aleg să-și facă cunoscute nemulțumirile, pentru că nu vor să „distrugă dinamica grupului”.

SURSA: Mail Online

Karl Pillemer, profesor la Universitatea Cornell, a strâns în ultimii ani sfaturi despre secretul relațiilor fericite, în urma a 700 de interviuri cu persoane în vârstă.

Astfel, el a făcut o sinteză din aceste „sfaturi bătrânești” și a observat 4 semne de alarmă care apar în relații și care ar trebui să atragă atenția oricui. Aceste semne sunt de obicei observate ușor, dar multe persoane speră că partenerul se va schimba sau că aceste detalii nu contează prea mult, ceea ce este o mare greșeală, crede Karl.

1. Orice formă de violență din partea partenerului. Deși este o problemă evidentă care arată că relația nu merge cum ar trebui, multe persoane decid să se căsătorească, deși partenerul a fost agresiv cu ele la începutul relației. Partenerul agresiv nu se va schimba și chiar dacă își va cere iertare după fiecare act de violență și va promite că nu va mai face asta, problema se va repeta. După căsătorie violența nu dispare, dimpotrivă, devine mai intensă.

2. Reacții furioase la începutul relației. Partenerul care se înfurie repede, aparent fără un motiv serios, ar trebui evitat, spune Karl. Este vorba de crizele de furie exagerată, care nu se explică printr-o situație reală, așa cum se întâmplă deseori cu persoanele care au un temperament coleric. Deseori, la începutul unei relații partenerii agresivi se pot controla și crizele de furie nu sunt îndreptate direct spre celălalt. Este important să fim atenți la comportamentul partenerului în situații dificile, frustrante, ca să vedem cum reacționează.

3 Lipsa de onestitate. Micile minciuni aparent nevinovate se pot transforma în timp în secrete adevărate, care vor distruge relația. Faptul că partenerii se obișnuiesc să nu fie sinceri între ei este semnul că relația nu are viitor.

4. Sarcasmul și ironia. Acest comportament, care este în aparență doar pentru distracție, poate afecta grav relația și umilește persoana ironizată. Poate deveni o formă de hărțuire, nu este nimic amuzant sau o dovadă că partenerul are simțul umorului.

Sursa: Huffington Post

S-a întâmplat în Singapore:

Un militar, cu mână de fier, și-a asumat conducerea țării. După șase luni, din circa 500 mii de deținuți, au mai rămas doar 50. Toți ceilalți (criminali recunoscuți) au fost împușcați. Toți oamenii publici corupți (politicieni, polițiști, judecători, magistrați, etc.) au fost împușcați. (Existau mii de probe penale contra lor). Toți funcționarii dovediți că au fost hoți au fost îm-puș-cați sau au fugit repede din țară. Multitudinea de drogați care rămâneau dormind pe stradă, au fugit disperați în Malaezia, să scape de împușcare sau de munca forțată.

Un mesaj la radio și televiziune aviza că țara avea un cancer, care trebuia ex-tir-pat: era considerat un cancer pentru națiune. După ce a curățat țara, reorganizând sistemul politic, legal și penal, acest militar a convocat alegeri directe, libere și a candidat personal la președenție. A câștigat cu 100% din voturi!

Astăzi, Singapore este una din țările cu cel mai sigur trai decent. Este una din cele mai dezvoltate și este mult mai sigură decât Statele Unite, Anglia și Israel, la un loc…! Deja în avion, foaia de îmbarcare are un anunț „MOARTE” cu litere mari și roșii și explicația că este pedeapsa pentru posesia de droguri. Orice drog, orice cantitate transportată, cel care a fost detectat cu acestea, să fie împușcat sau condamnat la închisoare pe viață cu munca silnică.

Un surfist brazilian a încercat să intre în Singapore cu o planșă de surf plină cu cocaină. Bineînțeles că își dorea propria moarte. Mama tânărului traficant a apărut la TV cerând lui Lula să intervină pentru fiul ei; nu a servit la nimic. Nici mama, nici Lula, nici protestele nu au reușit ca Legea să nu se împlinească.

La hoteluri, „Ghidul orașului” are o pagină care explică, că poliția din Singapore garantează integritatea fizică a oricărei femei, timp de 24 de ore din zi (asta pentru că în vechiul Singapore, fără legi și ordine, femeile care ieșeau singure erau violate și/sau asasinate). (Guma de mestecat era interzisă în Singapore, pentru simplul fapt că, aruncată pe jos, murdărea trotuarul). Distribuirea de gumă de mestecat, nicio șansă. Numai în magazine și nu se dau persoanelor: trebuie să fie așezate în vase sau suporturi și cei interesați le iau cu voie. Aruncate pe jos… motiv de amendă foarte mare.

Anul trecut, secretara unui prieten, care lucra peste program, la întoarcerea acasă a fost urmată de un echipaj de poliție. Când a ajuns acasă și a semnalizat că intră în edificiu, i s-a cerut să se oprească. Unul din polițiști s-a apropiat atunci de geamul mașinii și îi spuse:

– Doamnă, așa cum știți, suntem în campania de civilizare a traficului, amendând infractorii și premiind pe cei care conduc corect. Și dumneavoastră, doamnă, pe tot drumul până aici nu ați făcut nicio infracțiune. FELICITĂRI! Aveți aici un cec de 100 dolari singaporezi (echivalent cu 80 dolari US) și vă cerem să semnați de primire, vă rog…

Ți se pare o mână prea dură? NU. Drepturile umane reale sunt pentru cetățenii onești și muncitori, care aduc riguros aportul lor statului, care trăiesc în Pace, respectuos și solidar cu semenii lor.

Sursa: blogul dragos88

Un intreprinzător român cere statului documente justificative pentru a-și plăti taxele și impozitele

Cătălin-Teodor Dogaru, Specialist în project management, acreditat PhD, MBA, PMP, protestează într-un mod inedit împotriva taxelor și impozitelor pe care le au de plătit cei din mediul privat. Acest protest este redactat sub forma unei declarații pe proprie răspundere și îl redăm integral:

Declarație pe proprie răspundere:

În atenția domnului Prim-Ministru – Victor Ponta și a domnului Ministru de Finanțe – Daniel Chițoiu

Domnilor Miniștri,

Subsemnatul Cătălin-Teodor Dogaru vă informează că, începând cu data de 1 decembrie 2013, pentru a plăti în continuare taxele și impozitele aferente (CAS, cota unică etc. etc.) trebuie să primesc de la dumneavoastră următoarele documente:

A. O singură dată:

A. 1: Carte de identitate – copie (aduceți, vă rog și originalul, pentru a confrunta)

A. 2: Documentele de investitură în funcția de Prim-Ministru, respectiv Ministru de Finanțe (incluzând ordinul semnat de președintele Statului) – copie legalizată

A. 3: Proiectul de buget în varianta finală pe anii 2012 și 2013 în care se va menționa clar traseul banilor încasați din taxele și impozitele plătite de mine – copie legalizată

B. Lunar:

B. 1: Extras de cont pentru conturile în care ajung banii încasați ( Trezorerie, Minister, Casa de Asigurări și toate celelalte instituții care beneficiază din plin de acești bani!) din luna anterioară

B. 2: Documente justificative pentru cheltuielile din banii publici pe luna anterioară

După analiza acestor documente, veți primi, cu un decalaj de minim 2 luni, taxele aferente venitului meu. Programul meu de lucru este: – de luni până vineri, de la ora 07:00, la 08:00 sau de la ora 20:00, la ora 21:30

N.B.: Nu mă interesează cum vă descurcați în acele 2 luni în care eu – și mi-aș dori și toți ceilalți salariați de la privat – nu plătim taxele. Așa cum nici fetița mea nu a beneficiat de alocație timp de 4 luni. În plus, vă sfătuiesc să aduceți și alte documente justificative (chiar dacă nu sunt menționate) pentru că – la fel ca în ograda dumneavoastră (la stat) – vor fi tot felul de cerințe nemenționate/nespecificate pentru a obține o (amărâtă de) semnătură. În cazul în care nu veți oferi toate cele solicitate, plata taxelor se va suspenda până la soluționarea acestor cerințe.Vă anunț, pe această cale, că în lunile următoare voi iniția (împreună cu colegii mei de suferință – plătitori de taxe) un program de testare a tuturor angajaților bugetari, în special din instituțiile financiare (Administrații financiare etc.). Vom testa eficiența, pregătirea profesională, conduita profesională și multe alte caracteristici de care (probabil) mulți nu au auzit. Vă vom ține la curent.

Vă mulțumesc, Cătălin-Teodor Dogaru

Dacă vrei să ajungi cineva în viață și nu ai proptele bune din naștere, trebuie să înveți o meserie foarte utilă și des întâlnită în societatea noastră. Poate că la început ți se va părea ceva dizgrațios și nedemn de o persoană ca tine, cu idealuri atât de înalte. Dar ce poți să faci, dacă părinții tăi nu sunt șefi de partid, directori la vreo întreprindere importantă sau milionari? E nevoie să pornești de jos și să ai răbdare până ești băgat în seamă de cei pe care trebuie să-i periezi. Ei, da! Aceasta e meseria cea mai apreciată de cei care au ajuns sau sunt pe cale să ajungă într-o postură de conducător. Iar orgoliul lor este atât de mare și murdar încât trebuie mereu periat de cei din jur.

E o ocupație care este plătită foarte bine și care include sporul de rușine, ore suplimentare, spor de stres, de nocivitate, de fidelitate, precum și alte adaosuri, în funcție de dărnicia și influența persoanei sau persoanelor pe care le pupi în cur. Să nu te sperii de această expresie. Pentru că, oricum, celor care dau cu peria li se mai spune și pupincuriști. Păi, de ce crezi că ți se acordă sporul de rușine? Bucură-te că ai mereu de muncă și nu ești nu vei fi niciodată în pericol de a deveni șomer. Iar lumina de la capătul tunelului va fi din ce în ce mai aproape și mai strălucitoare pentru tine. În cele din urmă, cu puțin noroc, va ajunge să te orbească. Acesta e momentul pe care l-ai așteptat de atâta vreme și din care vei avea parte și tu de lingăii tăi. Că de la atâta periat și pupat în fund te-ai umplut de mizerii morale, pe care speri să ți le perieze cei care au devenit subordonații tăi.

Ne place să ne lăudăm cu orice, să fim periați de oricine și nu-i suportăm pe cei care vin cu critici. Chiar dacă nu recunoaștem acest lucru. Cel mai bun exemplu o dau persoanele publice: „vedete”, „oameni de afaceri”, dar mai ales politicieni. Fiecare dintre ei se laudă cu realizări, dar niciunul nu recunoaște vreo greșeală. Și fiecare spune că acceptă criticile juste, dar nicio critică nu este dreaptă pentru ei, ci atac la persoană, defăimare sau minciună sfruntată. Toți susțin democrația, dar numai ceea ce cred ei că e democratic. Fiecare se crede centrul universului și ceilalți sunt doar niște sateliți care ar trebui să-l completeze. Nu trebuie să ne mirăm, pentru că lauda face parte din trăsăturile societății noastre. Iar prin negare, întârziem ameliorarea acestei boli.

Tuturor ne place să fim lăudați. Unora mai mult decât altora. De aici ajungem să ne supraestimăm, iar asta ne face să nu mai acceptăm criticile venite pe bună dreptate. Adevărul e că o critică la locul ei face mult mai mult decât o laudă, chiar meritată. A nu se confunda cu încurajarea, care e cu totul altceva. Suntem bucuroși când o postare de-a noastră e apreciată, dar dacă ni se atrage atenția la unele greșeli sau comentariul nu ne convine, mulți nu răspund sau chiar îl elimină. Cică nu e înțeles sau cel care a comentat e răuvoitor.

Și eu sunt om, sunt român, sunt vanitos și supus multiplelor greșeli. Sunt convins, însă, că sunt involuntare și tendința mea continuă este de a le corecta. De aceea vă rog să mă criticați de oricâte ori va fi nevoie. Promit că n-am să mă supăr și nici nu am să șterg comentariul, așa cum nu am făcut-o niciodată. Nu-mi place să periez pe nimeni și nici să fiu periat. E o meserie pe care ar trebui s-o scoatem în afara legilor morale ale societății. Că e prea nocivă și ne îmbolnăvește pe toți.

Vedem în jurul nostru o luptă continuă pentru existență care ne-a prins și pe noi în vârtejul ei. Unii reușesc să se mențină la limita unei vieți mulțumitoare, chiar dacă veniturile lor nu sunt la un nivel corespunzător, în timp ce alții se afundă în datorii și trăiesc într-un stres continuu. E drept că factorul determinant în atingerea unui confort dorit e un câștig material cât mai mare, care să-ți ofere posibilitatea de a-ți procura tot ceea ce visezi sau ce vezi că au și cei din jur. Pe de altă parte, dacă banii care-ți intră în casă sunt limitați, trebuie să știi cum să-i gospodărești și să-i împarți cu chibzuială pentru a-ți ajunge de la o chenzină la alta. Împrumuturile nu sunt o opțiune, fiindcă te adâncesc tot mai mult în datorii și, implicit în sărăcie.

La fel ca mulți dintre noi, am crescut într-o familie săracă, în care eram cinci guri de hrănit și doar un salariu de muncitor necalificat. Țin minte că în fiecare seară părinții mei scoteau din dulapul vechi o cutie de pantofi în care țineau banii de cheltuială. Era un ritual sfânt pentru mama, care-i număra de câteva ori cu grijă, îi netezea și-i așeza după valoare. Apoi, după o consultare îndelungată cu tata, lua din ei doar atât cât era strict necesar de cheltuială pentru a doua zi. Dar în așa fel ca să nu rămână descoperită pentru perioada de până la cealaltă chenzină. Foarte rar s-a împrumutat de la câte o vecină cu câte 100 de lei, dar numai când se ivea ceva neprevăzut. Și de fiecare dată, la chenzină, primul lucru era să-și achite datoria.

De multe ori a dat bani împrumut. Era o familie înstărită lângă noi care deși aveau trei surse de venituri, nu se ajungeau niciodată cu banii. Când primeau chenzinele – cam deodată – veneau cu plasele încărcate de tot felul de alimente. Nu le consumau pe toate și multe ajungeau la gunoi sau la animale. Dar aveau o plăcere în a cheltui fără să se gândească la ziua de mâine sau poimâine. Prin urmare, după o săptămână nu mai aveau bani nici de pâine sau țigări.

Mama nu ne-a înfometat niciodată. Tăiam un porc pe an, înainte de Crăciun, și trăgeam din el până la iarna cealaltă. Mâncam câte o bucățică de carne în fiecare duminică, iar peste săptămână pâine cu untură, ulei, gem și cât mai multe fructe și legume din grădină. Nu aveam multe găini, dar aproape în fiecare dimineață aducea din cuib câteva ouă. Tata, mama și fratele mai mare mâncau câte un ou întreg, lungit cu făină. Noi, cei mai mici, împărțeam oul în două și adăugam mai multă pâine. Așa am ajuns și noi să prețuim fiecare bănuț și să ne gândim de două ori înainte de a cumpăra ceva. Pentru că, mai ales în ziua de azi, sunt mărfuri și reclame care te îmbie la cheltuială, iar unii nu pot să reziste tentației.

Văd în jurul meu oameni bogați și săraci. Unii nu se plâng de bani și se descurcă mulțumitor cu puținul pe care-l au. Pe aceștia îi vedem primii la plata impozitelor și a taxelor. Ei nu vor să rămână datori, nici la stat, nici la bănci și nici la semeni de-ai lor. Pe de altă parte mai văd oameni cu mașini de lux și haine de firmă cum umblă mereu după împrumuturi pentru că au rămas fără bani de cheltuială. Ei nu vor avea niciodată destui, fiindcă nu știu să-i drămuiască. E și asta o educație, pe care dacă nu o ai, vei avea mereu probleme financiare. Iar aceste probleme te pot face să pierzi tot ce ai realizat în viață. Inclusiv acoperișul de deasupra capului și unitatea familiei.