REGIM DRASTIC DE SLĂBIRE

MICUL DEJUN: 3 felii de pâine cu unt integral şi marmeladă. Două ouă omletă cu bacon, 1 pahar de lapte, 1 pahar suc de fructe şi o ceaşcă de cafea. Apoi 45 de minute echitaţie!

PRÂNZ: 2 porţii de orice fel de mâncare, la alegere, salată cu mult ulei, cartofi prăjiţi, 2 felii de tort cu ciocolată şi cola sau bere. Apoi o oră şi jumătate de echitaţie!

GUSTARE: îngheţată (4 cupe), 2 prăjituri însiropate, 1/2 kg căpşuni. Apoi 45 minute echitaţie!

CINĂ: 2 pizza cu de toate şi extra topping cu brânză, plus 1 litru de cola. Apoi 2 ore echiaţie.

Acest regim are rezultate spectaculoase!!!

În 20 de zile calul slăbeşte cel puţin 15 kg!

Acum… dacă stăm şi judecăm drept… şi babele sunt de mai multe feluri:

– bisericoase (care au dat-o pe urzici şi pupă toate icoanele)…

– plictisite (care sunt sătule de viaţă, soţ şi nepoţi)…

– obosite (de muncă, boală şi statul la cozile de la doctori), sau (de ce nu?!)

– active (cu 2 joburi, 2 amanţi şi concedii de lux)

În concluzie au şi ele dreptul:

– să bârfească (pe sub broboadă sau pălărie) duminica la biserică

– să croşeteze veste pentru şale cu discopatie lombară şi căciuliţe la nepoţi

– să robotească toată ziulica prin casă cu cârpa de şters praful, Pronto antistatic şi oalele aburind pe foc…

… sau să simtă că acum e din nou PRIMĂVARĂ!!!!!!

– faci mâncare pentru o săptămână, pe care o arunci după două zile;
– încerci să reciclezi ambalajele de la flori, hârtia/pungile de la cadouri şi, bineînţeles, folia de aluminiu;
– stai lângă cele mai mari valize din aeroport;
– ajungi la petreceri cu una-două ore întârziere şi ţi se pare normal să nu fii primul;
– după ce mergi la cineva în vizită, la plecare, mai stai o oră, două în faţa uşii, la poveşti;
– părinţii tăi nu aruncă niciodată nimic, şi dacă reuşeşti să arunci ceva la gunoi, apare în mod misterios înapoi;
– îţi cumperi ce nu-ţi trebuie, cu gândul că poate vreodată îţi va fi de folos;
– ai perdele de dantelă;
– ai faţa de masă din macrame;
– ai covoare care acoperă fiecare centimetru din casa ta;
– ai sau ai avut covoare pe pereţi;
– ai covoare până şi pe balcon, iar pe gresia din bucătărie, nu;
– ai draperii măcar la o uşă din casă;
– mama ta reciclează paharele de plastic, farfuriile din carton, sufertaşele şi pungile de la sanvişuri, spălându-le;
– ai faţa de masă din vinyl pe masa din bucătărie;
– foloseşti sacoşele primite la cumpărături pe post de pungi de gunoi;
– raftul tău din bucătărie este plin de borcane de gem, varietăţi de recipiente de plastic şi sticlă, unele nefolositoare;
– părinţii te strigă cu diminutive, animale când îi enervezi;
– nu poţi pleca în călătorii decât dacă te conduc cel puţin 5 persoane la autobuz, tren sau aeroport;
– suni interurban numai după ora 11 PM;
– părinţii te sună şi te întreabă dacă ai mâncat, chiar dacă e miezul nopţii;
– părinţii tăi nu realizează că tehnologia s-a îmbunătăţit şi atunci când sună din străinătate încă urlă la telefon;
– ai cuverturi uzate pe canapea, doar ca să nu se murdărească tapiseria;
– nu cunoşti mai mult de jumătate din invitaţii de la nunta ta;
– ai văzut pământul din interiorul unui WC din tren, în mers;
– copilul tău poartă căciuliţă şi pulovere în septembrie, deşi sunt 25 de grade afară;
– porţi palton din septembrie până în mai;
– dacă vezi pe cineva în pantaloni scurţi în decembrie zici că e nebun, deşi sunt 20 de grade afară;
– când ai musafiri îi întrebi dacă beau ceva, şi niciodată dacă mănâncă ceva;
– ai maşină de 15.000 de euro, dar stai într-o garsonieră cu chirie;
– ai ultimul tip de smartphone, pe care îl foloseşti doar să dai beep-uri pentru că nu mai ai credit pe cartelă;
– oriunde ai pleca în afara oraşului cu tren, maşină, avion, ai la tine sandwich-uri cu salam/parizel/brânză, chiar dacă toată călătoria durează mai puţin de 2 ore;
– obiectele tale vestimentare au firma imprimată cât mai la vedere şi în culori cât mai stridente;
– când mergi la cumpărături la mall/hipermarket te îmbraci ca la nuntă;
– parchezi pe trecerea de pietoni/staţia de autobuz pe motiv că stai doar 5 minute;
– parchezi pe unde te taie capul şi în orice poziţie, fără să ţii cont dacă ceilalţi mai au loc de tine;
– asculţi toată ziua muzică, dar nu ai nici măcar un CD original cumpărat din magazin;
– pleci o lună în afara ţării şi deja uiţi limba română;
– când mergi noaptea cu maşina aprinzi şi farurile de ceaţă;
– după ce-ai alimentat, ţii maşina la pompe doar de dragul de a bea o cafea;
– când te depăşeşte cineva în trafic, tu accelerezi;
– claxonezi la semafor, chiar dacă e încă roşu. Aşa, preventiv;
– te transformi în animal instinctual cu cât bolidul e mai scump;
– nu strângi niciodată mizeria pe care o face câinele tău pe stradă/parc şi mai şi răzi de cei care o fac;
– mergi pe trotuar cu maşina ca să ajungi în faţa coloanei care aşteaptă la semafor.

P.S.- Dedic această satiră tuturor românilor, dar mai ales celor din diaspora (SUA, Marea Britanie, Franţa, Spania, Italia, Germania, Moldova, Luxemburg ş.a.m.d.), care mă citesc consecvent şi cărora sper să le ofer o cât de mică mângâiere a dorului de ţară şi de limba natală. Vă aştept în continuare şi vă invit să folosiţi posibilitatea de a face un comentariu sau de a da  câte un ,,like”, pentru ca să ştiu care sunt preferinţele voastre.

Cum sunt ajutaţi românii să trăiască mai bine!!!

A fost odată un ţăran român sărac şi cinstit. În sătucul său natal, izolat de lume, se zvonise că undeva departe, peste nouă mări şi nouă ţări, s-ar afla o baroneasă înstărită, cu dărnicie fără seamăn, care s-ar fi numit Uniunea Europeană. Şi zvonul nu era numai zvon, căci văzuse omul prin vecini, ba pe unul, ba pe altul, fălindu-se cu darurile acesteia.

Într-o bună zi şi-a luat toiagul şi a purces la drum. A bătut la poarta palatului şi i s-a deschis. Doamna cea mare l-a primit, l-a poftit să şadă şi, fiindcă era peste măsură de ostenit, l-a îmbiat cu Coca-Cola şi gumă de mestecat. Ţăranul a gustat cu măsură din bucate şi nerăbdădor, şi-a spus păsul:

,,Mărită Doamnă Uniune, am auzit că faci daruri celor nevoiaşi. Eu am acasă pământ bun, ape limpezi, am şi păduri. Iarna însă-i cam lungă la mine în ţinut, aproape patru-cinci luni pe an. Ca să lucrez bine aş avea nevoie de o pereche de încălţări. Sunt desculţ şi mi-e frig. Doar atât îţi cer”.

Doamna Uniune Europeană l-a măsurat din cap până-n picioare şi a rămas cu privirea pironită la degetele acestuia, vineţii, înfrigurate, bătătorite şi prăfuite de drum. Apoi a glăsuit:

,,Omule, eşti desculţ şi eu te înţeleg… Dar, tot ce-ţi pot oferi este o bască. Una nouă şi de calitate europeană – Armani. Ţine de frig, de ploaie.”

Omul a luat basca, a oftat dezamăgit, a mulţumit şi a făcut calea-ntoarsă zicând:

,,Totuşi e doamnă bună. Putea să nu-mi dea nimic”.

A trecut iarna şi din gerurile sale cumplite, omul a ieşit destul de bine, doar cu un deget degerat. Apoi vara a purces iar pe lungul drum al Doamnei Uniuni, spunându-i păsul vechi:

,,Sunt desculţ. O pereche de încălţări mi-ar prinde tare bine”.

Doamna l-a privit cu înţelegere, l-a ospătat cu Coca-Cola, oferindu-i iar o bască nouă-nouţă.

,,Dacă-i degeaba, merita s-o iau”, îşi spune la întoarcere ţăranul cel sărac.

A mai trecut o iarnă cu chiu cu vai şi în afara altui deget de la picior, degerat şi amputat de doctor, omul n-a avut de suferit. A urmat primăvara, vara, iar toamna ţăranul şi-a amintit de Doamna cea darnică, pornind iar spre ea, să-şi încerce norocul. Dinaintea acesteia şi-a băut cu poftă paharul de Coca-Cola, ba a mai cerut unul, căci începuse să-i placă, dar de întors s-a întors tot cu o bască.

Totuşi nu s-a dat bătut. An de an a străbătut calea plin de speranţă, primind cu politeţe ştiutul dar. Până într-o iarnă, când zăpezile şi gerurile au fost mai amarnice ca niciodată, picioarele i-au degerat şi doctorul a trebuit să i le amputeze.

Purtat pe braţe de vecini, omul a bătut la poarta Doamnei Uniune care, iute, şi-a dat seama de trebuinţe, făcându-i cadou un cărucior de invalid, cu rotile, nou şi strălucitor, având douăzeci şi una de viteze şi telecomandă.

Omul a mulţumit şi întorcându-se în satul său cu maşinăria cea arătoasă a stârnit mari invidii. De aici i s-a tras un necaz: într-o noapte a fost călcat de hoţi. Aceştia nu găsiseră mare lucru, dar plecaseră acasă cu saci întregi de băşti. Oameni cu frica lui Dumnezeu, îi lăsaseră, totuşi, căruciorul. În prag de iarnă, ţăranul s-a pomenit astfel fără nicio bască.

Aşezat comod în căruciorul său silenţios, a pornit iar cale de nouă munţi şi nouă ţări, s-a înfăţişat Doamnei Uniune şi i-a spus:

,,Mărită Doamnă, m-au călcat hoţii şi acum, la căderea zăpezii, sunt cu capul descoperit. Fii bună şi dă-mi o bască, fiindcă ştiu că ai şi poţi”.

Doamna l-a măsurat din cap până la brâu (acolo unde începea căruţul) şi gânditoare i-a spus:

,,Bade dragă, eu te înţeleg. Dar, tot ce-ţi pot dărui acum este o pereche de încălţări. Apropo, aşa cum te văd, cred că nu poţi munci. Nu-mi vinzi mie pământul dumitale? Cu banii primiţi ai putea să-ţi cumperi cea mai bună bască!”

Rugăciunea unei femei

Doamne, acuma, înainte de a merge la culcare, mă rog cu multă credinţă, să-mi dăruieşti un bărbat frumos, inteligent, puternic, drăgăstos şi supus. Să fie compozitor, poet, să aibă mult umor, din acela pe care eu îl înţeleg. Să-i placă familia şi prietenii mei şi nu fotbalul.

Să nu sforăie şi să urineze aşezat, fără să stropească prin baie. Să nu mă facă să aştept atunci când spune că mă va suna. Să ajungă la timp acasă, fără să miroasă a săpun necunoscut.

Să ştiu mereu unde este, mai puţin când îmi cumpără flori şi cadouri, sau să-mi facă serenade. Să-mi dea 3 ore să mă aranjez atunci când spune că vom ieşi, să leşine de emoţie atunci când mă vede, să danseze mai bine decât Fred Astaire.

Să aibă un serviciu foarte bine remunerat. Să fie generos şi când cheltuiesc banii să nu se supere. Să ştie să gătească şi să-i placă să ajute la treburile casei. Să-i placă să rămână ore întregi ascultându-mă. Să gândească înainte de a vorbi şi să spună adevărul, numai adevărul şi nimic altceva decât adevărul.

Să-mi tragă scaunul când mă aşez la masă, să-mi deschidă portiera la maşină şi să ştie să-mi facă masaj pe spate. Să mă vadă slabă mereu, mereu. Să înţeleagă durerile mele de cap şi să-mi aducă micul dejun la pat.

Dă-mi Doamne un bărbat fidel, drăgăstos, care să mă iubească cu respect şi cu pasiune, numai pentru mine şi nu pentru mărimea sânilor mei. Să nu aibă ochi pentru nici o altă femeie şi să-mi spună mereu ce frumoasă mă vede şi ce noroc a avut să mă întâlnească.

Te rog Doamne, dă-mi bărbatul care mă va iubi până la moarte! AMIN.

Rugăciunea unui bărbat

Doamne, te rog, dăruieşte-mi o blondă, surdo-mută şi nimfomană şi să fie fiica unui distribuitor naţional de bere. AMIN.

Reţetă de condus un popor – Gâsca lui Stalin

După ce Rusia bolşevică a devenit, cu ajutorul puterilor occidentale, stăpână pe jumătate din ţările Europei, Stalin – atotputernicul lider comunist – a convocat la Kremlin pe toţi şefii statelor răsăritene, pentru un instructaj asupra metodelor de conducere a popoarelor. Drept material didactic, fiecare participant trebuia să aducă o gâscă.

Imediat, noii conducători au procurat câte o gâscă, au pus-o la îngrăşat şi au făcut o colivie pe măsura situaţiei şi imaginaţiei lor. La data stabilită s-au adunat în sala mare a Kremlinului toţi cei invitaţi şi gâştele lor.

Cu vreun sfert de oră întărziere a apărut pe uşa care ducea la tribună şi Stalin, însoţit de o gâscă slăbănoagă, fără nici un fel de colivie şi care era tot timpul cu gâtul întins la buzunarul de unde îi dădea din când în când câte un grăunte.

După ce s-au ridicat toţi în picioare şi s-au gratulat reciproc, Stalin le-a cerut să deschidă coliviile şi să dea drumul la gâşte. Acestea, când s-au simţit libere au plecat care încotro, neluând seama de stăpânii lor. Singură gâsca lui Stalin a rămas credincioasă şi atentă la buzunarul din care primea din când în când câte un grăunte. În această situaţie Stalin a tras concluzia:

– Vedeţi ce se întâmplă dacă le-aţi dat de mâncare pe săturate! , nu vă recunosc. Gâsca mea, ţinută cu câteva grăunţe să nu moară de foame, este cea mai credincioasă fiinţă. La fel trebuie să vă purtaţi cu popoarele dacă vreţi să fie credincioase şi să nu vă creeze probleme.

Poliţia simplifică procedurile: şoferii din Vaslui vor avea alcoolemia trecută în permisul auto.

Suflatul în fiolă va fi curând doar o amintire pentru şoferii vasluieni, anunţă reprezentanţii Poliţiei din judeţ. Potrivit acestora, noile permise auto vor conţine, în premieră, o rubrică în care va fi inscripţionată alcoolemia posesorului la data obţinerii actului, măsura putând fi extinsă şi asupra altor zone din estul ţării dacă se va dovedi eficientă.

,,Mai multe studii au ajuns la concluzia că, spre deosebire de şoferii obişnuiţi, cei vasluieni tind să aibă mereu aceeaşi cantitate de alcool în sânge”, susţine purtătorul de cuvânt al IPJ. ,,De aceea e mult mai simplu să îl supunem pe şofer etilotestului o singură dată, în cadrul examenului auto. Ulterior, ori de câte ori persoana în cauză este oprită de echipajele noastre, îi vom putea afla alcoolemia doar verificându-i permisul.”

,,Mi se pare o măsură de bun simţ”, spune Ghiocel Asimionesei, automobilist din Huşi. ,,Dacă tot m-au tras pe dreapta, e mai cinstit să le arăt carnetul şi să mă amendeze direct. Nu ca până acum, când mă puneau să fac tot felul de trăznăi ca să calculeze cât alcool am în sânge. De parcă n-ar şti tot oraşul că am 2 la mie încă de când mă jucam cu butelcuţa în nisip.”

Un călător a fost dat jos din autobuz pentru că nu şi-a făcut cruce în dreptul bisericii

Pasagerii autobuzului 102 din Capitală au sancţionat ieri neglijenţa unui tânăr care nu şi-a făcut cruce când vehiculul a trecut pe lângă un lăcaş de cult. Sub privirile ameninţătoare ale mai multor cetăţeni în vârstă, studentul a fost forţat să coboare şi să-şi continue drumul pe jos.

,,Acesta susţine că şi-ar fi făcut cruce cu limba în cerul gurii deoarece avea mâinile ocupate, dar nu ne puteam asuma riscul”, a afirmat un călător. ,,Nu e nevoie să te ţii de bară când te cruceşti, te sprijină îngerii să nu cazi!” a adăugat o pensionară vădit afectată.

Şoferul autobuzului a declarat că susţine gestul pasagerilor: ,,L-am văzut în oglindă nefăcând nimic şi am pus imediat frână. Păi eu mi-am agăţat la icoane în cabină de abia mai văd, ca să fim toţi feriţi de accidente, şi el nici o amărâtă de cruce nu e în stare să-şi facă? Din cauza oamenilor ca el vreau să emigrez.”

Inexplicabil! Un locuitor din Harghita s-a trezit într-o dimineaţă vorbind româneşte

Întâmplare halucinantă în municipiul Odorheiul Secuiesc (jud. Harghita)! Un localnic s-a trezit ieri dimineaţă vorbind perfect în română, limbă pe care în mod normal nu ar fi avut niciun motiv să o cunoască. ,,Când ne-am trezit şi mi-a spus Bună dimineaţa într-o română perfectă vă jur că am început să urlu”, povesteşte soţia lui. ,,Nici nu ştiam bine în ce limbă vorbeşte, am întrebat un abslovent de Litere şi ne-a zis că e o limbă veche, dispărută de veacuri de pe aceste meleaguri. Ca să ne putem înţelege cât de cât cu el a trebuit să chemăm tocmai de la Braşov pe cineva care vorbeşte limba asta.”

Bărbatul din Harghita spune că nu înţelege cum de i s-a întâmplat tocmai lui o asemenea nenorocire. ,,Familia mea e aici de sute de ani şi neam de neamul meu nu a vorbit româna”, zice el. ,,Acum, că a căzut blestemul ăsta pe mine, nu mă mai înţeleg cu nimeni în tot judeţul ăsta. Nu pricep ce scrie pe stradă, nu pot cere o pâine. Mă simt străin în ţara mea, vă jur”, a declarat omul, plângând, într-o română impecabilă.

Un cioban din munţii Apuseni, singurul român care nu a văzut filmele din seria ,,Singur acasă”.

După ani de căutări, cercetătorii susţin că l-ar fi găsit pe ultimul român în viaţă care nu a văzut niciun film din seria ,,Singur acasă”. Informaţiile preliminare arată că ar fi vorba despre un oier în vârstă de 82 de ani, locuitor al unui sat izolat din munţii Apuseni. Acesta declară că şi-ar fi petrecut Crăciunul la stână în fiecare an, departe de televizor, şi nu a văzut nici măcar secvenţe din filmele cu Macaulay Culkin, deşi recunoaşte că a auzit de ele.

,,Ce să fac, dacă merg cu oile la iernat?”, se întreabă ciobanul. ,,Când mă întâlneam cu oamenii mei prin sat, la birt, râdeam şi eu când se vorbea de ,,Singur acasă”, să nu afle ăştia că nu l-am văzut. Acum ştiu toate fazele, dar mi-ar plăcea să le şi văd într-o bună zi. Poate la anul, dacă mai apuc, las oile în plata domnului şi stau acasă, la TV”.

,,E un caz incredibil”, susţine Decebal Popescu, antropolog. ,,Încă de la a zecea reluare a lui ,,Singur acasă 2″, eram convinşi că nu mai există niciun român care să nu-l fi văzut. Cât despre ,,Singur acasă 1″, şi pustnicii îl ştiu pe de rost. După ce îi documentăm povestea, îi vom trimite toată seria pe DVD, e inadmisibil să existe asemenea cazuri în secolul 21.

Scandal! Patriarhul Daniel îl va afurisi pe Mugur Isărescu

După ce a declarat unor jurnalişti că Banca Naţională a României a practicat politici monetare neortodoxe, Mugur Isărescu s-a trezit atacat din toate părţile de oficiali ai BOR, printre care şi Patriarhul Daniel. Surse din anturajul managerului ortodox ne-au declarat, în exclusivitate, că acesta pregăteşte o slujbă publică de afurisire a guvernatorului BNR.

Din câte se pare, şeful BOR a considerat că declaraţia lui Isărescu este inadmisibilă într-o ţară preponderent ortodoxă ca România şi că asemenea vorbe l-ar putea chiar mânia pe Dumnezeu. De asemenea, el a adăugat că, dacă am fi avut politici ortodoxe şi nu catolice, protestante sau sataniste, mai mult ca sigur că nu am fi intrat în nicio criză sau recesiune. El plănuieşte ca în această duminică să ţină o slujbă specială, care va fi difuzată în exclusivitate la Trinitas TV, în care să-l afurisească pe guvernatorul BNR.

Isărescu ar putea totuşi scăpa de anatemizare dacă se va conforma condiţiei Patriarhului, aceea de a înlocui imaginile cu personalităţi istorice de pe bancnote cu unele cu feţe bisericeşti, precum Arsenie Papacioc sau Ioan Gură de Aur, pentru a ne asigura că politica noastră monetară va fi ortodoxă.

Traian Băsescu este un om care-şi citeşte imediat adversarii. Deşi nu pare, preşedintele a mai citit şi altceva. Erau însă alte vremuri, când numărul elevilor care luau Bacalaureatul era mai mare decât numărul reformelor Învăţământului. Iată mai jos ce a înţeles preşedintele Traian Băsescu din Literatura Română!

CRONICARI: Unii dintre ei buni, lăudau faptele de vitejie ale lui Vodă. Dar, la scara istoriei, niciunul nu se va ridica la înălţimea unor Culcer, Pora sau Sabina Fati.

Cantemir: A întreţinut relaţii suspect de amicale cu ruşii în loc să meargă pe mâna Statelor Unite. Şi-a pierdut timpul descriind Moldova, în loc s-o modernizeze.

Ion Budai-Deleanu: Ţiganiada. Împuţită lectură.

Alecu Russo: Cică a făcut Cîntarea României… Ciudat, eu ştiam că a făcut-o tovarăşul Nicolae Ceauşescu, cînd am participat şi noi la faza judeţeană cu ansamblul de muzicuţe de pe vapor.

Paşoptiştii: Nu-i ştiu, dom’le, eu m-am născut în ’51.

ALECSANDRI: I-a scris scrisori lui Ion Ghica, de care n-am auzit în viaţa mea.

Ion Ghica: I-a răspuns la scrisori lui Alecsandri.

Maiorescu: Îl felicit pentru eseul său Beţia de cuvinte. Pe asta n-am încercat-o.

EMINESCU: Subţirel cu Luceafărul. Eu am scris, într-o noapte pe punte, Luceafărul, mai scurtă şi mai la obiect: ,,Am fost odată-n Costineşti / Mai rău ca niciodată / M-am încurcat cu nişte peşti / Şi am făcut-o lată”. Pe la mijloc nu mai ştiu cum era, că mi s-a rupt filmul, dar se sfîrşea cam aşa:

,,Trăind în birtul vostru strîmt / Cu bere veţi petrece / Ci eu la Cotroceni consum / Doar whisky mult şi rece”.

Creangă: Capră cu trei iezi. Cam pervers!

Caragiale: Mare actor! Păcat că a murit la cutremurul din ’77.

Barbu Ştefănescu Delavrancea: Un pesedist. Dacă nu era pila lui Marian Oprişan de la Vrancea, nu intra el în Istoria Literaturii.

George Coşbuc: Ca o părere personală: Iarna pe uliţă nu-i ca vara.

Topîrceanu: Minor… Balada unui greier mic. Dacă tot n-ai un licurici, măcar iei un greier mai mare.

Octavian Goga: Îi place lu’ fii-mea, de nevastă-sa. Are toate albumele cu Lady Goga, pe care o aşteptăm în concert la Bucureşti.

Mateiu Caragiale: Săracu’… A rămas orfan după cutremurul din ’77.

Camil Petrescu: Ăsta-i o cîrpă de om. Cu Patul. Cu Noaptea. Un bărbat adevărat se culcă dimineaţa pe podea. Sau pe preş la intrare, dacă nenorocita iar nu-i deschide.

Hortensia Papadat Bengescu: Pentru fiţoşi. Ce-i aia Concert din muzica de Bach? Dacă vrei să fii alături de poporul tău, bagi manele, frate!

Liviu Rebreanu: Mi-a dat o idee. Am vorbit cu partenerii de la UDMR: ei pun pădurea, eu vin cu spînzuraţii.

Mihail Sadoveanu: Cel mai mult mi-a plăcut Hanul Ancuţei, dar s-a stricat. Acum nu mai e non-stop.

Bacovia: Eu nu mă duc azi acasă. Bună idee.

Ion Barbu: Era şi matematician. Uite, dom’le, pe vremea aia intelectualii nu se sfiau să aibă două servicii ca să se descurce!

Minulescu: Fără el, Iris nu era nimic. Respect maxim pentru faza cu ficatul.

Lucian Blaga: Eu nu strivesc Corolla de minuni a lumii… Aşa îţi trebuie dacă-ţi cumperi Toyota. Mie mi se rupe, merg cu Loganul.

Tudor Arghezi: Un poet profund. ,,Zdreanţă” e cu patru clase peste ,,Căţeluş cu părul creţ”.

Eugen Lovinescu: Un bagabont. Nu suport criticii. Criticele da, da’ să fie blînde şi cu ţîţe mari.

Mihail Sebastian: Bine le-a făcut Antonescu. (De reţinut: să nu exprim în public această părere personală).

George Călinescu: Băga-mi-aş! Dacă ştiam că sînt toate rezumatele în istoria groasă a lui, nu mai răsfoiam atîtea cărţi.

Traian Băsescu: Un poet de o rară modestie…

Compunere liberă despre FEMEIE a elevului Gigel din clasa a VII-a

Femeia este o fiinţă, pe care Dumnezeu a lăsat-o pe pământ după chipul şi asemănarea lui, deşi toţi o preferă după chipul şi asemănarea lui Pamela Anderson. De fapt şi femeia este tot un fel de Dumnezeu, căci pe pământ e atotputernică. Nimic nu se face fără ea: nici politică (vezi madam Thatcher), nici vâlvă (vezi Mrs. Hillary Clinton), nici miliarde (vezi madam Rotschild), nici copii (vezi mama).

Femeile sunt de două feluri: tinere şi foarte tinere. Cele mai în vârstă intră în categoria “femei bine”. “Femeile bine” sunt acelea care au împlinit 50 de ani şi de fapt merg pe 39. Oricum, la femei nu are importanţă vârsta, ci cosmeticele, fiindcă fiecare produs cosmetic acoperă 2-5 ani. Aşa că, dacă o femeie foloseşte 20 de cosmetice, poţi să spui despre ea că nici nu s-a născut încă, deşi primeşte deja pensie.

Femeia este subiectul celor mai multe cântece de dragoste, de aceea dragostea este întotdeauna un cântec. Tata spunea că fără femei nu se poate trăi, iar cu femei este imposibil de trăit. Cea mai mare calitate a femeii este zestrea. Cel mai mare defect al femeii este maică-sa. Dar, aşa cum inventatorii au inventat avionul fără pilot, revolverul fără zgomot, tot aşa se încearcă o altă invenţie: zestrea fără nevastă şi soţ fără soacră. Cred că cel care va pune la punct aceste două mari invenţii va primi Premiul Nobel pentru Pace.

Femeile se pot împărţi, după cum spune unchiul Costel, în alte trei categorii: femeile care au suflet şi sunt stimate, cele care au caracter şi sunt admirate şi cele care au “nu-ştiu-ce” şi sunt căutate. Eu nu ştiu de ce sunt căutate, că doar nimeni nu se joacă cu ele de-a v-aţi ascunselea, ci de-a v-aţi găsitelea. Unchiul Costel îi şoptea lui tata despre una: ,,Ce mi-am căutat, mi-am găsit, iar acum mi-e frică să nu-mi găsească ceva medical”.

Femeia este de genul feminin, deşi unele poartă pantaloni, după cum unii bărbaţi sunt de genul masculin şi poartă şorţ de bucătărie. Femeia, spune legenda, s-a născut dintr-o coastă. De aceea se pricepe atât de bine să mişte şoldurile. Prima femeie care a păcătuit a fost Eva. A doua femeie au fost toate celelalte.

Cică Eva a păcătuit când a muşcat din măr. E posibil să fie adevărat, fiindcă într-o seară, când mama era plecată de acasă, l-am auzit pe tata, care era cu o vecină în salon, strigându-i: ,,Ho, nebuno, nu mă muşca!” Probabil că pe întuneric l-a confundat pe tata cu un măr. Într-adevăr, când a ieşit el din cameră, avea urme de muşcătură pe gât, exact acolo unde este mărul lui Adam. Pe urmă, ca în Biblie, tata i-a şoptit vecinei: ,,Acum pleacă repede, că vine acasă şarpele şi s-a zis cu noi!”

Eu l-am întrebat: ,,Despre ce şarpe vorbeşti, că acasă nu trebuie să vină decât mama?!”

Enervat, tata mi-a plesnit două palme, de m-am văzut cu toţi sfinţii, aşa cum scrie la Biblie. Când s-a înapoiat mama, i-am cerut să-mi explice legenda. În loc să-mi explice mie, i-a explicat lui tata, după care l-a gonit din Rai şi abia după două luni s-a întors.

Atâta ştiu despre femei. Pentru rest am să mă uit pe gaura cheii.

Cât se poate de adevărat!!! Râzi… dar parcă-ţi vine să şi plângi…

19 motive să rămâi în România

1) Pentru că din România poţi să pleci, totuşi, oricând. Nu te ţine nimeni cu forţa;

2) Pentru că aici ceilalţi sunt gata să împartă cu tine tot ce au: manelele din maşină, gripa din autobuz şi nevasta din casă;

3) Pentru că aici marinarul a ajuns preşedinte. Îţi dai seama unde poţi să ajungi ca pompier sau mecanic auto?

4) Pentru că doar în România sunt mai multe Jeep-uri decât milionari şi mai mulţi milionari decât firme;

5) Pentru că doar aici ni se pare firesc să primim fără să oferim ceva în schimb;

6) Pentru că România este singura ţară în care numai dacă priveşti la cei care muncesc, primeşti un spor de spectator numit “indemnizaţie de conducere”;

7) Pentru că doar aici te poţi bucura în orice clipă de ospitalitatea proverbială a poporului român. De pildă, în trafic toată lumea vrea să-ţi cunoască mama şi să-ţi iubească copiii, morţii şi sfinţii;

8) Pentru că suntem singurul neam la care “hoţule” este o vorbă de alint;

9) Pentru că doar aici putem vorbi urât de unguri, bulgari, evrei, olteni şi să fim consideraţi haioşi în acelaşi timp;

10) Pentru că avem cea mai bună şaormă, chiar dacă arabii sunt minoritari;

11) Pentru că aici cineva se poate numi Simona Senzual, fără să fie neapărat actriţă porno;

12) Pentru că avem mai multe Silicon Valley, dar nu între două dealuri din California, ci între doi sâni din Dorobanţi;

13) Pentru că aici poţi să devii şofer, fără să dai vreun examen;

14) Pentru că numai în România se poate organiza campionatul mondial de 3000 km slalom printre obstacole (căruţe, gropi, câini morţi de foame, beţivi morţi de beţi);

15) Pentru că pe meleagurile româneşti zăpada este considerată sfântă, numai pentru că a picat din cer. Odată aşezată pe şosea, o lună de zile nu o mai atinge nimeni;

16) Pentru că în România se iau pauze înainte de a începe munca;

17) Pentru că românii sunt foarte ataşaţi de noţiunea de politeţe. Atât de ataşaţi, încât, de pildă, le este foarte greu să dea de la ei un simplu “bună ziua”;

18) Pentru că doar aici parfumul se cumpără după nume, nu după miros;

19) Pentru că atunci când toate locurile din iad vor fi ocupate, România va deveni destinaţia de rezervă. Cei care rămân aici vor fi scutiţi de cheltuielile de transport.