PUNCTE DE VEDERE

Secretul bine păzit al americanilor

În doar trei ani, între 1969 şi 1972, 12 oameni, toţi americani, au pus piciorul pe Lună. De atunci, timp de 38 de ani, nici un pământean nu a mai ajuns acolo. Motivul? Simplu: ni s-a interzis să ne vizităm satelitul. Îi “deranjăm” pe cei care sunt acolo de foarte multă vreme şi le încurcăm planurile pe care le desfăşoară cu noi, cu planeta noastră, cu sistemul nostru solar. Chiar sunt fiinţe acolo?

Astronomul rus Evgheni Arsiukin şi matematicianul ufolog Vladimir Ajaja, în filmul documentar difuzat pe canalul rusesc de televiziune RTR, susţin acest lucru cu toată fermitatea, aducând în sprijinul afirmaţiei lor dovezi concrete. Cotidianul Pravda a publicat şi el o serie de destăinuiri şi fotografii despre clădirile aflate pe partea nevăzută a Lunii, despre entităţile extraterestre care sunt acolo şi despre maşinile lor ciudate, enigmaticele OZN-uri, care ne dau atâta bătaie de cap. Dar există aşa ceva acolo sau sunt doar fabulaţii? Americanii care au ajuns pe Lună spun ceva în acest sens? Au văzut ei ceva, atunci când au ajuns acolo?

În mod bizar, filmele făcute pe Lună de unele echipaje au dispărut din arhive, ca şi cum am vorbi despre nişte banale înregistrări video făcute undeva, aiurea. Treptat însă, anumite lucruri, ţinute secret timp de trei-patru decenii, au început să transpire. Pe timpul misiunii Apollo 11, de la 20 iulie 1969, în legăturile radio dintre Neil Armstrong, Buzz Aldrin şi Centrul de Control au fost două minute de tăcere, justificate iniţial de NASA prin apariţia unei supraîncălziri a aparaturii, apoi prin faptul că pulsul lui Armstrong ajunsese la 140 de bătăi pe minut, fapt pentru care “i s-a transmis o frază codificată”.

După 40 de ani, s-a aflat că totuşi, în cele două minute, între Lună şi Pământ s-au purtat discuţii aprinse. Lui Neil i-a crescut, într-adevăr, pulsul brusc, deoarece a văzut ceva ce i-a tăiat respiraţia şi l-a făcut să strige la colegul său. Iată o parte a convorbirilor:

ARMSTRONG: Ce a fost asta? Ce dracu a fost asta? Asta e tot ce vreau să ştiu!

CONTROLUL MISIUNII: Ce se întâmplă acolo? (întreruperi, paraziţi) Apollo 11, mă auzi? Ce se întâmplă?

APOLLO 11: Chestiile alea sunt imense, domnule! Enorme. Oh, Doamne! Nu-mi vine să cred! Repet, mai sunt şi alte nave spaţiale aici, aliniate pe marginea cealaltă a craterului! Ei sunt pe Lună şi ne privesc acum!

ARMSTRONG & ALDRIN: Astea sunt lucruri gigantice. Nu, nu, nu este o iluzie optică. Nimeni nu crede asta!

HUSTON: Ce, ce, ce? Ce naiba se întâmplă? Ce s-a întâmplat cu voi?

ARMNSTRONG & ALDRIN: Ei sunt aici, sub suprafaţă.

HUSTON: Ce e acolo? (paraziţi, emisie întreruptă, interferenţe) Controlul cheamă Apollo 11.

ARMSTRONG & ALDRIN: Am văzut nişte vizitatori. Ei au fost aici pentru un timp, observând instrumentele.

HUSTON: Neclar! Repetaţi ultima informaţie!

ARMSTRONG & ALDRIN: Spun că aici sunt şi alte nave spaţiale. Sunt aliniate pe marginea cealaltă a craterului!

HUSTON: Repetaţi, repetaţi comunicarea!

ARMSTRONG & ALDRIN: Am conectat transmisia automată. Îmi tremură mâinile şi nu mai pot face nimic. Încercăm să filmăm. Dar, dacă aceste camere nu vor înregistra nimic, cine ne va crede?

HUSTON: Aţi înregistrat ceva pe film?

ARMSTRONG & ALDRIN: Nu avem niciun film la noi. Am făcut trei fotografii. Farfuriile zburătoare sau ce-or fi ne-au stricat filmul.

HUSTON: Aici controlul. Unde sunteţi acum? Ce-i cu gălăgia asta despre OZN-uri? Terminat.

ARMSTRONG & ALDRIN: Au aterizat aici. Sunt aici şi ne privesc. Se uită la noi.

HUSTON: Oglinzile, oglinzile le-aţi instalat?

ARMSTRONG & ALDRIN: Da, sunt puse unde trebuie. Dar oricine a venit cu navele alea spaţiale, cu siguranţă mâine poate veni să ni le demonteze. Terminat!

Să mai spunem, în final, că această discuţie a fost recepţionată atât de ruşi, care urmăreau îndeaproape misiunea, cât şi de diverşi radioamatori de pe glob şi că, într-un interviu, Armstrong a declarat că, înainte de plecare, au fost avertizaţi că pe Lună vor întâlni ceva.

 

PUNCTE DE VEDERE

J. F Kennedy a fost împuşcat din cauza extratereştrilor!?

,,Cetăţeni ai Pământului, nu suntem singuri”

Cu aceste cuvinte dramatice, preşedintele american John F. Kennedy intenţiona să informeze întreaga lume că guvernul american avea contacte cu extratereştrii. Dar, înainte ca el să ţină acest discurs, pe 22 noiembrie 1963, a fost doborât de câteva gloanţe ucigaşe.

Cel puţin aşa pretinde, la Universitatea Cambridge, profesorul cercetător istoric Lawrence Merrick, autorul bestsellerului “Killing the Messsenger: The Death of JFK”. El susţine că JFK a fost asasinat pentru a fi împiedicat să dezvăluie date despre extratereştri. ,,Se pare că anumiţi indivizi din guvern, hotărâţi să păstreze secretul în privinţa farfuriilor zburătoare capturate, au decis să-l reducă la tăcere pe preşedinte”, mai susţine profesorul Merrik, care îşi bazează afirmaţiile asupra nerostitului discurs al lui JFK pe o notiţă a acestuia. Se pare că preşedintele i-ar fi înmânat documentul guvernatorului Texasului, John Connaly, chiar în maşina în care a fost omorât. John Connaly a trăit tot timpul cu spaima în suflet după acel eveniment. A depozitat documentul pătat de sânge într-un seif şi a dispus ca acesta să nu fie deschis decât după moartea sa, care s-a produs în 1993.

Nu după mult timp, documentul cu discursul preşedintelui american a ajuns în mâinile profesorului Merrik. Pentru a spulbera orice îndoială în privinţa notiţelor, 5 grafologi au autentificat scrisul ca fiind al lui Kennedy. Cercetările au mai scos la iveală faptul că, chiar cu o zi înainte de a se deplasa la Dallas, JFK s-a întâlnit cu predecesorul său, Dwight D. Eisenhower, pentru a se sfătui dacă să dea publicităţii datele sale despre existenţa extratereştrilor. Se pare că cei care au ordonat asasinarea lui JFK au considerat că discursul va crea panică. Iată ce conţinea discursul preşedintelui:

,,Dragii mei concetăţeni, oameni din toată lumea, astăzi intrăm într-o nouă eră. Copilăria umanităţii ia sfârşit şi se prefigurează o altă vârstă! O călătorie plină de provocări. Cetăţeni ai Pământului, nu suntem singuri. Dumnezeu, în infinitatea Sa înţelepciune, a populat Universul şi cu alte fiinţe la fel de inteligente ca şi noi. În 1954, forţele noastre militare au recuperat din deşertul din New Mexico rămăşiţele unei nave necunoscute. Cercetătorii au spus că vehiculul venea din spaţiu. De atunci, guvernul nostru a luat contact cu creatorii acelei nave extraterestre. Cu toate că ceea ce vă spun pare terifiant şi de domeniul fantasticului, vă asigur, ca preşedinte, că nu aveţi de ce să vă temeţi. Ei au promis să ajute naţia noastră şi să învingă inamicii umanităţii – tirania, sărăcia, bolile şi războaiele. Deci, ne sunt prieteni, nu duşmani; împreună cu ei vom putea crea o nouă lume. Dar, nu vă pot promite că nu se vor face şi paşi greşiţi pe acest drum. Cred însă că suntem stăpâni pe destinul Planetei noastre şi ne îndreptăm spre un viitor glorios, în următoarele zile, săptămâni şi luni vom învăţa multe despre aceşti vizitatori, de ce sunt aici şi de ce v-am ascuns prezenţa lor atâta timp. Vă cer să priviţi viitorul nu cu timiditate, ci cu curaj, pentru că putem trăi în pace şi prosperitate. Dumnezeu să vă binecuvânteze!”

 

PUNCTE DE VEDERE

Manual de transformare a unei ţări fără datorii într-o colonie disciplinată şi fericită

Se pare că reţeta folosită e următoarea:

1. Aranjezi imediat după o lovitură de stat (pe care fraierii o s-o numească multă vreme revoluţie) să vină la conducere nişte fraieri pofticioşi, care prntru un tablou în plus şi-un cont în Elveţia sunt dispuşi s-o vândă şi pe mă-sa crăcănată deja.

2. Le spui proştilor că industria lor chimică e de căcat, că sunt înapoiaţi rău şi le promiţi două bax-uri de Bonibon dacă te lasă s-o manageriezi tu, faci privatizare Mebo până le piere cheful de întreprinzător.

3. Le iei băncile şi apoi le instruieşti să le dea fraierilor credite căcălău cu buletinul pentru orice: apartamente, maşini (produse tot de tine, în vest), smartfoane, cizmuliţe de vară, alte acareturi la Mall. Le dai cât de mult pot ei hali căcat monden din reviste gen Click şi Libertatea, emisiuni “care te râzi” cu Capatos, Acces din rect şi “Fraierii are talent dacă şi câinii are talent”. Aici nu trebuie să precupeţeşti vreun efort, că dacă fraierii n-au ce comenta la muncă, s-ar putea, ai dreacului, să se apuce de făcut ceva şi asta nu e bine.

4. Le spui fraierilor că s-ar putea să-i atace nepoţii lui Gingis Han, că trebuie musai să intre într-o alianţă armată, le iei armata din ţară, să nu cumva să o folosească vreunu’, Doamne-fereşte, la păzit infrastructura feroviară şi combinatele de furat, şi de evaziunea fiscală cu produse petroliere, şi-o trimiţi cică la instruire cât mai departe, la unde a înţărcat mutu (nu fotbalistul) iapa, prin Afganistan, să-l apere pe dracu’ de tac’su. În prealabil le desfiinţezi şi diviziile de geniu, alea cu care fraierii au construit Transfăgărăşanul, să nu-i încurce cumva pe cei de la Lena Construciones, în cele 24 de luni cât se screm să construiască un amărât de pasaj.

5. După ce le-ai făcut fraierilor burta mare de chipsuri, bere şi Orice-Cola şi-ai obişnuit piţipoancele fraierilor că nu mai poa’ să trăiască dacă părul lor “n-are volum”, începi să racolezi forţa de muncă şi-o aduci la tine în ţară unde-o plăteşti cum se cuvine, şi din ăia de high-tech dar şi căpşunari. Asta din două motive, ca să scazi presiunea şomajului de pe umerii guvernanţilor, să nu care cumva să le dea prin gând să facă locuri de muncă şi ca să fii sigur că fraierii, dacă vor să deschidă iar vreo uzină, să lucreze doar cu pensionarii, ăia care se încăpăţânează să mai trăiască după toate reformele în sănătate sau cu puştanii care au terminat bacalaureatul şi care nu ştiu nici să schimbe vreo siguranţă, însă manevrează la perfecţiune smarfonu’.

6. Ignori complet (ba chiar le dai şi două peste bot) specialiştii care încearcă să-i lămurească pe conducătorii fraierilor că avem o groază de rezerve pe care toţi se fac că nu le văd ( vezi articolul pe http://www.cotidianul.ro/excelentei-sale-victor-ponta-prim-ministru-al-guvernului-romaniei-213386/ ).

7. Pune-i pe reprezentanţii fraierilor să semneze înţelegeri europene că trebuie musai să se transforme în paradisul energiei verzi, pune-i să ridice morişti de vânt peste tot şi să le plătească toate investiţiile astea în timp ce termocentralele şi hidrocentralele lor se duc pulii pe suflet ( vezi articolul pe http://www.ro/afacerea-eolienilor-este-finantata-de-romani-prin-factura-de-curent-213421 ).

8. Dacă le-a mai rămas fraierilor cumva vreo urmă din industria chimică, de-alde OltChim cumva, bag-o în faliment, ca să fii sigur că ţara asta nu mai are nevoie de gaze naturale decât puţin, pentru brichetele fumătorilor şi cât să se încălzească fraierii iarna.

9. Te faci că faci nişte prospecţiuni (aiurea, tu ştiai de mult ce-i acolo prin Marea Neagră) şi afli că poţi scoate de acolo gaze naturale de n-are ce să facă toată România cu ele.

10. Prosteşti pe proşti zicându-le că le pune Dumnezeu mâna în cap şi-o să treacă pe la ei o mare conductă, Nabucco, care ar urma să-i aprovizioneze cu gaz natural ieftin (la ce dracu’ le-o mai fi trebuind, nu ştiu).

11. Liberalizezi preţul la gaze pe piaţa internă (că industrie care să mai profite de chestia asta nu mai există) pentru ca nu cumva să guiţe vreun fraier atunci când o să le dai gazele pe piaţa externă la ce preţ vrei tu.

12. Ce să vezi, când începe Exxon să scoată gazu’ din Marea Neagră, ţop, o să fie pe-aproape şi-o conductă să-l trimită în afară, că în România el mai e la fel de util românului precum îi este mortului util un abonament la sala de forţă. Şi iacătă ce frumos devine România exportatoare de gaze naturale, alea pe care Putin le dădea cam scump vesticilor, care o să le ia acum mai ieftin de la nişte fraieri!

Noi am ajuns de abia pe la punctul 8,9…

PUNCTE DE VEDERE

Aceasta este o analiză neprofesionistă care de fapt este o OBSERVAŢIE de o viaţă a unuia care a văzut multe, a trăit printre oameni mulţi şi diferiţi şi, vorba unui român, vecin de-al meu, care zicea: “nici ţiganul nu e om, nici salcâmul nu e POM” – şi eu zic, de ce? Iar el zice:

Peste 90% din conducerea Partidului Comunist din România – în perioada anilor 50-60 – era formată din alogeni: unguri, evrei, ţigani.

Ion Iliescu – mama sa originală, Maria Cioabă, l-a părăsit de mic, a fost crescut de o româncă din Rozavlea. Maria Cioabă a fost bucătăreasa lui Ana Pauker, iar Ion Iliescu, prin mama sa, este văr de-al doilea cu fostul împărat al ţiganilor, Cioabă al III-lea.

Adrian Năstase – fost ministru de externe, fost premier, bunica sa din Tărtăşeşti este tuciurie – în fapt jumătate din comună este ţigănească.

Florin Georgescu – fost ministru de finanţe, ţigan.

Văcăroiu – fost premier, ţigan din Ismail, sudul Basarabiei, actualmente în Ucraina.

Adrian Severin – fost ministru de externe, ţigan evreu.

Andrei Pleşu – fost ministru al Culturii, al Externelor, consilier prezidenţial – ţigan evreu din Brăila.

Marean Vanghelie – şef PSD Bucureşti, ţigan evreu.

Petre Roman – fost premier, ministru de externe – evreu ţiganizat.

Mădălin Voicu – fost parlamentar PSD.

Niţă Voicu – fost şef al Poliţiei, ţigan.

Adrian Sârbu – fost şef de cabinet al lui Petre Roman, şef al PRO TV – ţigan evreu.

Dan Ioan Popescu – fost ministru al Industriilor, PSD, PC – ţigan.

Berceanu – fost ministru al Industriilor, al Transporturilor – ţigan evreu.

Dan Voiculescu – Crscent, Grivco, Antene, fost parlamentar – ţigan.

Mircea Dinescu – fost şef al Uniunii Scriitorilor, multimilionar – ţigan.

Sorin Ovidiu Vântu – ţigan, mama florăreasă, tatăl necunoscut.

Dinu Patriciu (numele real Dan Costache) – ţigan cu nume de împrumut.

…şi tot aşa

Politica Partidului Comunist de promovare a ţiganilor şi a minorităţilor în general are o explicaţie: manualul NKVD/KGB, utilizat de partidele comuniste din blocul sovietic. Între instrucţiunile acestei cărţi de căpătâi a bolşevicilor se găsesc explicaţii amănunţite cu privire la modalităţile de control a “băştinaşilor” din ţările ocupate de sovietici. Utilizarea minorităţilor, motivată de ura pe majoritate, reprezintă o metodologie standard. Peste 90% din conducerea Partidului Comunist din România, în perioada anilor 50-60, era formată din alogeni: unguri, evrei, ţigani.

http://www.onlinesport.ro/forum/archive/index.php/t-149309.htlm

Alexandru Iliescu, băiatul cel mare al lui Vasili, s-a căsătorit în 1929 cu Maricica, o ţigancă bulgăroaică, din neamul căldărarilor, analfabetă care vorbea prost româneşte şi care este adevărata mamă a lui Ilici. Maricica era fata lelei Stoica, ţigancă din Oltenia, venită din Bulgaria, ce locuia pe o stradă paralelă cu I.H. Rădulescu. Nu se ştie cine a fost tatăl ei.

În 1940, Alexandru Iliescu s-a căsătorit cu Mariţa, ţigancă din Maramureş, sora bună a mamei lui Ion Cioabă din Sibiu, bulibaşa ţiganilor, cu care a avut doi băieţi, fraţii vitregi ai lui Ilici (Mircea şi Crişan – veri primari ai lui Cioabă. Unul a fost ataşat militar al României la Moscova, iar celălalt director adjunct al IRSOP.

http://www.jurnalul.ro/stire-tigan-in-loc-de-rom-/propunere-jurnalul-national-tigan-in-loc-de-rom-145427.htlm

Dar cum s-a ajuns ca în loc de “ţigan” să fie folosit termenul “rom”? S-a întâmplat după decembrie ’89. Într-o postare pe site-ul personal, senatorul de Ilfov Iulian Urban povesteşte că 1993 a fost anul când în Consiliul Europei s-a votat pentru folosirea termenului de “romi” în loc de “ţigani”, România având atunci doar statutul de ţară invitată. “Pentru că de acolo s-a pornit cu toată această schimbare, nemaifiind folosită denumirea de <ţigan>. Era delegaţia noastră acolo, ministru de Externe era domnul Meleşcanu şi în preşedintele de atunci al Adunării Parlamentare Europene, spaniolul Martinez, am avut un foarte mare prieten al României, care ne-a ajutat foarte mult să fim acceptaţi ca membri deplini. Domnul Meleşcanu faţă de domnul Martinez a ridicat problema şi a spus că pentru noi este o situaţie neplăcută, este un disconfort: rom – România. Ţineţi cont de faptul că în 1993 romii nu deveniseră sperietoarea Europei şi nu erau asociaţi cu naţiunea română! Reprezentanţii noştri la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei au spus că, prin modificarea denumirii din <ţigan> se va înţelege că România este de fapt ţara ţiganilor. Ulterior, chiar acelaşi domn Martinez a declarat că este îngrozit de infracţiunile românilor din Italia, el confundându-i pe români cu romii”, spune Urban.

http://fr.wikipedia.org/wiki/Roms#Le terme Rom

http://ro.wikipedia.org/wiki/Rom#Origine

după TRANAV WORLDWIDE

 

 

Oamenii muncesc în general prea mult pentru a mai putea fi ei înşişi. Munca este un blestem. Iar omul a făcut din acest blestem o voluptate. A munci din toate forţele numai pentru muncă, a găsi o bucurie într-un efort care nu duce decât la realizări irelevante, a concepe că te poţi realiza numai printr-o muncă obiectivă şi neîncetată, iată ceea ce este revoltător şi ininteligibil.

Munca susţinută şi neîncetată tâmpeşte, trivializează şi impersonalizează. Ea deplasează centrul de preocupare şi interes din zona subiectivă într-o zonă obiectivă a lucrurilor, într-un plan fad de obiectivitate. Omul nu se mai interesează atunci de destinul său personal, de educaţia lui lăuntrică, de intensitatea unor fosforescenţe interne şi de realizarea unei prezenţe iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca adevărată, care ar fi o activitate de continuă transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de ieşire din centrul fiinţei. Este caracteristic că în lumea modernă munca indică o activitate exclusiv exterioară. De aceea, prin ea omul nu se realizează, ci realizează…

Faptul că fiecare om trebuie să aibă o carieră, să intre într-o formă de viaţă care aproape niciodată nu-i convine, este expresia acestei tendinţe de imbecilizare prin muncă.

Să munceşti pentru ca să trăieşti, iată o fatalitate care la om e mai dureroasă decât la animal. Căci la acesta activitatea este atât de organică, încât el n-o separă de existenţa sa proprie, pe când omul îşi dă seama de plusul considerabil pe care-l adaugă fiinţei sale complexul de forme al muncii. În frenezia muncii, la om se manifestă una din tendinţele lui de a iubi răul, când acesta este fatal şi frecvent. Şi în muncă omul a uitat de el însuşi. Dar n-a uitat ajungând la naivitatea simplă şi dulce, ci la o exteriorizare vecină cu imbecilitatea.

Prin muncă a devenit din subiect obiect, adică un animal, cu defectul de a fi mai puţin sălbatic. În loc ca omul să tindă la o prezenţă strălucitoare în lume, la o existenţă solară şi sclipitoare, în loc să trăiască pentru el însuşi – nu în sens de egoism, ci de creştere interioară – a ajuns un rob păcătos şi impotent al realităţii din afară.

Ideea din spatele citatului este că munca în exces diminuează personalitatea umană, cu cât munceşti mai mult, cu atât te transformi mai mult într-un automat, robot. Ţi se diminuează sau chiar dispare timpul să-ţi pui întrebări, să gândeşti, timpul destinat contemplaţiei, artei, amicilor, persoanei iubite, adică exact ceea ce ne defineşte ca oameni.

Viaţa ţi se petrece într-o rutină obositoare (de la a da cu sapa, până la aduna cifrele într-un cabinet de contabil şi chiar până la a preda aceeaşi materie, ani de-a rândul, elevilor de aceeaşi vârstă), pe care când o termini, nu mai poţi face altceva decât să dormi, pentru a o putea lua de la cap a doua zi…

Munca în exces dezumanizează şi de aceea e imperativ să vedem munca cel mult ca pe un rău necesar, ce trebuie evitat sau scurtat ori de câte ori avem ocazia, dacă vrem să ne păstrăm integritatea fizică şi sănătatea mintală.

În consecinţă, repet că cei care umblă după plăceri scumpe, chiar dacă au, uneori, un mic plus de satisfacţie dintr-o mâncare luată la un restaurant de lux, faţă de cea luată la cantină, sunt per total în pierdere, dacă au făcut nesăbuinţa să muncească pentru a avea banii pentru respectiva distracţie.

Emil Cioran

DREPTUL LA REPLICĂ

Suntem recunoscători că Transilvania aparţine României

Îmi pare rău, dar oricine care crede că maghiarii din Transilvania au de gând să voteze în masă la alegerile din Ungaria greşeşte profund. Respingem MASIV modul de gândire din Ungaria şi ne bucurăm că ardelenii revin MASIV în România. Ne-am săturat de certurile permanente, de defăimarea românilor, de lipsa de suflet, de aderarea maladivă la anumite reguli, de deşertificarea relaţiilor umane, de lipsa totală a creştinismului. De toate acestea NU avem nevoie în Ardeal. Şi nu vrem să fim în conflict nici cu românii.

Până acum, necunoscând situaţia de la voi, din Ungaria, ne gândeam “uite, ce am pierdut, Ungaria este raiul pe pământ, etc.” Dar acum, după ce am aflat ce se întâmplă la voi, am început să fim fericiţi că Ardealul aparţine României, fiindcă altfel aţi fi făcut şi aici ce aţi făcut în ţara voastră, unde este considerat ungur numai cel care îi urăşte pe ceilalţi, care îi detestă pe ţigani şi pe evrei. Păi, cu aşa ceva noi NU avem nimic în comun. Unei asemenea mentalităţi noi îi punem stavilă la graniţa de vest a României. Dacă aţi fi trăit şi în România, ţară pe care sunteţi în stare să o dispreţuiţi atât de mult, după mine ar trebui să vă fie ruşine. Desigur, onoare puţinelor excepţii…

Eu sunt unguroaică, chiar dacă vă surprinde. Cunoscuţii mei din Partium merg în Ungaria doar ca vizitatori, dar nu trăiesc acolo. Eu am trăit. Patru ani acolo şi 37 de ani în România. Sunt unguroaică, dar pentru mine ungurimea din ţara-mamă este complet străină.

Vă spun vouă ce este ungurimea, sau cel puţin cea văzută din Borsod. Urlete la concertele Kárpátia şi răgete de beţivi, moarte jidanilor împuţiţi! Încrederea în teoriile conspiraţioniste şi convingerea că tot ce există mai important în lume a fost inventat de unguri. Ponegrirea altor popoare, de la francezi la români şi de la ruşi la negri. Ridiculizarea ţiganilor, în glumă dar şi în serios. Afirmaţia că limba maghiară este divină. Credinţa în tot felul de tâmpenii, ca aceea că evreii vor o patrie nouă în Ungaria pentru proviziile ei de apă (notez că judeţele Békés şi Hajdú importă apă din România pentru că apa de acolo este nepotabilă.

Adică, vorbim aceeaşi limbă dar nu suntem aceeaşi naţiune. Între noi sunt deosebiri atât de mari încât, după euforia începutului, ungurul din Ardeal priveşte cu groază în jurul său, încă tremurând din cauza şocului cultural, înjosirilor şi gândurilor neabordabile. Dumnezeule, unde am ajuns…

Atunci când stăm de vorbă cu voi, la început totul pare în ordine, dar după aceea începeţi să spuneţi nişte lucruri incredibile. În clipa aceea, ne dăm seama că ne-am înşelat amarnic şi că noi nu putem gândi ca voi.

Societatea maghiară este în declin. În degradare accentuată. Oamenii nu se mai căsătoresc, nu fac copii. Deşi ei nu recunosc asta, dar totuşi aşa trăiesc. Mişcarea “Jobbik” (partid politic radical naţionalist, al 3-lea din Ungaria, considerat de unii ca fascist, rasist, antisemit – n.n.) devine tot mai popular, tocmai fiindcă declară nişte “adevăruri” pe care oamenii nu le spun, dar le gândesc. Lumea este plină acolo de organizaţii paramilitare, portaluri fasciste, care îi intoxică în masă pe oameni.

Este exact ceea ce nouă nu ne trebuie. Asta nu e adevărata lume maghiară, ci înfumurarea arogantă a unei populaţii în scădere. Dacă acest proces nu încetează, Ungaria se va auto-falimenta. Un popor care nu este în stare să-şi recunoască greşelile şi în permanenţă îi arată cu degetul pe ceilalţi, îşi pierde posibilitatea de vindecare. Vindecarea începe cu pocăinţă, nu cu aroganţă. Ardealul nu va urma această cale.

Potrivit rezultatelor parţiale, USL-ul a câştigat alegerile cu aproximativ 60% din voturile exprimate. E un scor bun, deşii ei se lăudau cu un procent estimativ de 75-80%. De fapt ar trebui să fie foarte mulţumiţi, ţinând cont de faptul că populaţia are o aversiune justificată faţă de politicieni. Dovadă incontestabilă e faptul că majoritatea nu s-a “deranjat” să voteze pe cineva care se distinge prin promisiuni. Nu putem pune vina pe vreme, aşa cu am făcut-o astă vară la referendumul pentru suspendarea preşedintelui: atunci, cică, din cauza căldurii, acum, că au fost drumuri blocate. Astea sunt excepţii şi s-a dovedit că în zone neafectate de zăpezi, precum cele din Satu Mare sau Maramureş, prezenţa la vot a fost mult sub medie.

Şi totuşi, de ce nu merge lumea la vot?

Cred că e o întrebare retorică. Cum să meargă la vot atunci când vede ce se întâmplă pe scena politică? Cine ar alege un parlamentar precum Gigi Becali, un fost securist ca Dan Voiculescu, un furăcios precum Victor Ponta, un ahtiat ca şi Crin Antonescu sau partidul unui “jucător” precum Traian Băsescu? Ori pe ARD-ul creat ca un substitut al PDL-ului?

Populaţia majoritară e convinsă că nimeni nu ne reprezintă interesele şi realitatea o dovedeşte de 23 de ani. Procentul de infractori e de zece ori mai mare între parlamentari decât între  oamenii de rând. DNA-ul tot cere ridicarea imunităţii parlamentare a multor diplomaţi şi doar rar se aprobă. Toţi sunt o apă şi-un pământ! Sau: corb la corb nu-şi scoate ochii!

Presa internaţională a catalogat precedarea alegerilor ca “o campanie murdară” şi chiar nevasta primului ministru, Dana Sârbu, a spus că i-a lăsat un gust amar. De vină sunt amândouă taberele, care se întreceau în jigniri reciproce: Ponta pentru a-l satisface pe Antonescu, iar Băsescu pentru a-şi hrănii propriul orgoliu. Trebuie să fii împins din spate de un interes concret: un primar care te impulsionează, o bere cu mici (mascate sub nişte forme legale), sau chiar o brichetă oferită, că tot e ceva, decât nimicul ce va reieşii din promisiunile fiecăruia.

Să nu intrăm în panică, totuşi. Noi, cei “proşti, dar mulţi”, putem să  schimbăm această situaţie ce ne aduce oprobiul Uniunii Europene. Dacă nu prin vot, măcar prin atitudinea nonviolentă, dar elocventă a intelectualităţii necorupte şi a oamenilor de afaceri cu bun simţ. Eu cred că de acolo se va începe civilizarea aleşilor noştri şi, ulterior, schimbarea specimenelor ce ocupă scaune atât de importante.

Românul votează din inerţie, mereu pentru schimbare, fără să ia în calcul pe cine pune în loc. Ar fi timpul ca să analizăm, măcar puţin, înainte de a investi pe cineva să ne reprezinte. Poate în următorii patru ani ne vom maturiza şi noi, alegătorii, şi vom găsi pe cineva mai competent pentru a pune o ştampilă. Poate că ne vom sătura de circul din parlament şi vom opta pentru un organ legislativ real. Sunt mulţi de “poate”, dar ar trebui să meargă mână în mână.

Toţi parlamentarii sunt oameni cu bani, care au afaceri prospere. Cheltuiesc mai mult pentru a fi aleşi, decât vor câştiga legal în următorii patru ani, doar pentru (aşa cum susţin) a ajuta naţia întru prosperitate. Eu cred că ar trebui să renunţe la remunerare şi la pensia generată de aceasta, dacă tot o fac din mărinimie. Dar ipocrizia e mare şi nimic nu e ceea ce pare!

Ieri am fost puternici, dar nici de azi nu trebuie să fim slabi. Avem dreptul la opinie şi putem să ne-o manifestăm pe diverse căi. Nu o să răbdăm prostia să fie la putere! Nu o să acceptăm minciuna, chiar dacă e emisă de pe un scaun de parlamentar! Nu o să trecem cu vederea nelegiuirile, chiar dacă e apărată de o imunitate atât de râvnită! Încă mai avem putere! Trebuie doar să ştim cum o folosim.

Cu tot devotamentul: Petrică.

Un călugăr tibetan dă un nou sens Apocalipsei

Un călugăr lama de la mănăstirea Gyandrek, de lângă Kailas, cunoscut drept Oracolul Shambalei, a făcut o declaraţie uluitoare, pe care a trimis-o cercetătorilor de la NASA. El spune că, pe 21 decembrie 2012, Pământul, împreună cu sistemul solar, va trece prin aşa-zisa “zonă zero” a galacticii, transmite Earth- chronicles.ru.

Potrivit tibetanului, pe 21.12.2012, la ora 6.00 conform meridianului Greenwich, întreg Pământul va fi cuprins complet de întuneric. Nu va mai fi lumină sau energie, iar căile de comunicare vor fi total inutilizabile.

“Aceasta este starea spaţiului în care se stinge şi nu poate fi distribuită nici un fel de energie, în care obiectele nu posedă câmpuri electromagnetice. Acest fapt nu trebuie să ne sperie, nici măcar să ne neliniştească”, a averizat călugărul. Întunericul va fi însoţit de fulgere masive din spaţiu, de fascicule de lumini iluzorii şi va dura aproximativ trei-patru zile. Apoi, lumina soarelui va apărea din nou.

“Animalele vor presimţi sosirea întunericului cosmic şi se vor ascunde în vizuini. Oamenii din oraşe nu vor simţi acest lucru şi se va crea panică, mulţi dintre ei îşi vor pierde minţile. Aproximativ 10% din populaţia umană ar putea pieri”, a estimat lama tibetană.

Oracolul Shambalei a dat şi câteva recomandări pentru locuitorii Pământului:

1. Trebuie să vă pregătiţi pentru această schimbare de cicluri, să finalizaţi toate afacerile din 2012, să nu începeţi altele noi, achitaţi datoriile.

2. Pe 20.12.2012 luaţi-vă copiii, toate documentele, bani şi ieşiţi din oraş în mijlocul naturii. Pregătiţi rezerve de produse alimentare pentru două luni, pentru că reţelele de energie electrică vor fi restabilite după o lungă perioadă de timp.

3. Trebuie să aveţi în casă rezerve de apă, lemne pentru sobă şi lumânări pentru iluminat. Este necesar să aveţi sobă în casă, pentru că, din 21.12.2012, energia nu va mai trece prin firele electrice.

4. Comunicaţiile şi televiziunile se vor afla în colaps general. În timpul “zilelor întunericului” trebuie să astupaţi geamurile cu materiale întunecate, să nu priviţi prin ele, să nu ieşiţi afară. Dacă veţi avea nevoie să ieşiţi, nu mergeţi prea departe, vă puteţi pierde, pentru că nu vă veţi vedea nici propriile mâini.

5. După apariţia luminii nu vă grăbiţi să vă întoarceţi în oraş, mai bine să rămâneţi în natură o perioadă sigură.

Ieşirea deplină a Pământului din zona zero, potrivit tibetanului, se prevede a avea loc pe 7 februarie 2013. Atunci va avea loc restaurarea parţială a energiei electrice, a circulaţiei rutiere. Până la sfârşitul lui martie, procesul de recuperare va fi complet.

Sfârşitul lumii va modifica radical concepţia despre lume a oamenilor, consideră Oracolul Shambalei.

Aceasta va deveni mai spirituală. În ţările dezvoltate vor înflori diverse învăţături spirituale, ştiinţifice şi sisteme alternative de dezvoltare a individului şi a sănătăţii. “Acest lucru va fi cel mai important impuls spre un progres al omenirii, pentru o lungă perioadă de timp”, a concluzionat călugărul.

Multe enigme legate de la catrastofa de la Cernobâl, din 26 aprilie 1986, au rămas încă şi astăzi neexplicate. Profesorul Georges Lochak, preşedinte al Fundaţiei Louis de Broglie, fundaţie franceză pentru cercetarea fundamentală în domeniul fizicii, aduce în discuţie unele dintre acestea.

Capacul gigantic al unui reactor, având 2000 de tone, a fost ejectat. Profesorul Georges Lochak spune: “Prietenul meu, cercetătorul rus Urutskoeiv, mi-a mărturisit că nu ştie ce forţă a propulsat capacul reactorului Elena – care cântărea aproape 200 de tone – şi care a căzut alături de reactor.” Nu există nicio explicaţie rezonabilă în această privinţă, iar cei care pretind că ar şti despre ce este vorba, mint. Ipotezele vehiculate în presa ştiinţifică afirmă că incidentul s-ar fi datorat creşterii presiunii vaporilor din reactor. Dar această explicaţie este prostească! Dacă presiunea vaporilor ar fi fost suficient de mare pentru a ridica un capac de o asemenea greutate, cu siguranţă ea ar fi determinat şi explozia pereţilor reactorului, iar aşa ceva nu s-a petrecut. Pereţii reactorului nu au fost nici măcar deformaţi.”

O diferenţă temporală enigmatică

Profesorul Georges Lochak: “Toată lumea s-a pus de acord asupra afirmaţiei că explozia din sala de maşini a precedat-o pe cea a reactorului. Însă în ceea ce priveşte aprecierea intervalului de timp dintre cele două explozii, s-a înregistrat un fapt inexplicabil. Toţi cei care se găseau la faţa locului au estimat că acest interval a fost de ordinul a trei secunde. Totuşi, exploziile au putut fi auzite la mulţi kilometri depărtare de jur împrejur, iar martorii aflaţi la distanţă au afirmat că intervalul dintre ele a fost de aproximativ treizeci de secunde. Este o diferenţă mult prea mare între aceste aprecieri, pentru a o pune pe seama impreciziei subiective fireşti. Ne putem înşela cu două-trei secunde, dar nu cu treizeci!”

90% din combustibilul nuclear a dispărut, 10 tone de aluminiu au fost găsite în apropierea reactorului. Profesorul George Lochak afirmă în continuare: “O altă enigmă: măsurând magma răcită din jurul bazei reactorului, grupul condus de Urutskoiev a estimat că după explozie nu a mai rămas decât 10-20% din combustibilul nuclear. Ce s-a petrecut deci cu cea mai mare parte din cantitatea de combustibil? Aceasta nu a putut fi disipată de norul de la Cernobâl. În acelaşi timp ştim, chiar dacă aceasta nu s-a dezvăluit niciodată publicului larg, că au avut loc tot felul de transmutaţii în interiorul reactorului în momentul accidentului. De exemplu, s-au găsit în jurul reactorului zece tone de aluminiu, metal care nu are nimic de a face cu construcţia unui reactor…”

OZN-uri deasupra centralei de la Cernobâl

Explozia centralei nucleare de la Cernobâl din fosta Uniune Sovietică a provocat o emisie de câteva tone de materii radioactive în emisferă. Însă această explozie de mari proporţii nu a fost, din fericire, decât una termică. Nu a avut loc o explozie nucleară. Reactorul distrus conţinea 180 de tone de uraniu îmbogăţit. Dacă s-ar fi produs o explozie nucleară, consecinţele ar fi fost mult mai cumplite. Numeroase teorii au căutat să explice această desfăşurare norocoasă a evenimentului. Una dintre acestea vorbeşte că ar fi existat un ajutor venit din partea unui OZN. În momentul în care s-a declanşat catastrofa, martorii au putut vedea un obiect misterios planând deasupra celui de-al patrulea reactor al centralei nucleare. Sute de persoane au văzut acel obiect care a staţionat în acea arie un anumit interval de timp. Iată ce ne spune Mikail Varitsky: “Împreună cu alte persoane din echipa mea, am mers la locul exploziei noaptea. Am văzut un glob de foc cu diametrul de 6-8 metri care se mişca lent pe cer. Când a ajuns la aproximativ 300 de metri de cel de-al patrulea reactor, două raza de lumină purpurie s-au îndreptat spre acesta. Totul a durat aproximativ trei minute. Apoi, luminile ce porneau din acest obiect s-au stins şi acesta a zburat în direcţia nord-vest.”

După aceasta, nivelul reactoarelor a scăzut la un sfert, fapt care, probabil, a făcut să fie evitată explozia nucleară. Şi după aceste evenimente, în zonă au fost observate în repetate rânduri obiecte zburătoare neobişnuite, care au putut fi chiar fotografiate. Mărturiile, venite din partea unor oameni a căror credibilitate nu poate fi pusă la îndoială, vin să confirme interesul acordat de civilizaţiile extraterestre fenomenelor care au avut loc la Cernobâl. La ora actuală există certitudinea unei intervenţii extraterestre ce a fost realizată pentru a atenua în mare parte natura acestei catastrofe.

Aşa cum am amintit mai sus, deocamdată nu există nicio explicaţie plauzibilă pe care ştiinţa contemporană să ne-o ofere pentru a înţelege cum a fost posibilă ejectarea unui capac de 2000 de tone, fără deteriorarea pereţilor reactorului. Ar putea fi însă vorba de o forţă antigravitaţională necunoscută oamenilor de ştiinţă. Această forţă misterioasă s-a manifestat în ansamblul spaţiu-timp din apropierea exploziilor, influenţând curgerea timpului local, fapt care ar putea explica modul diferit în care a fost perceput timpul în interiorul şi în exteriorul centralei – s-a înregistrat o diferenţă temporală de aproximativ 27 de secunde. În plus, dispariţia a 90% din combustibil şi descoperirea a 10 tone de aluminiu inofensiv nu pot fi atribuite unei banale întâmplări. Şi în acest caz tentativele ştiinţei de a explica fenomenele nu sunt convingătoare. Însă e clar că acolo s-a produs o transmutaţie controlată de a bloca orice posibilitate de explozie nucleară. În plus, mărturiile cu privire la razele de lumină purpurie orientată de un OZN către reactorul 4 sunt asociate cu fotografii care confirmă fără echivoc acest lucru.

De-a lungul timpului, mai mulţi membri ai armatei americane ce se ocupau de rachete balistice nucleare au declarat că mai multe ogive nucleare au fost neutralizate de către OZN-uri. Ar fi foarte posibil că în anumite cazuri, încărcăturile de uraniu să fi fost transmutate şi în locul lor să se fi găsit doar reziduuri de aluminiu. Însă armatele Statelor Unite, ca de altfel şi cele ruse, franceze şi israeliene nu au făcut niciodată declaraţii publice în legătură cu acest subiect.

Activitate OZN ieşită din comun deasupra centralei de la Fukushima

Explozia de la centrala din Fukushima este fără nici o îndoială, cel mai mare accident nuclear de pe planetă, contaminând, teoretic, întreaga Japonie şi punând în pericol, într-o măsură mai mare sau mai mică, viaţa din emisfera nordică. S-a estimat că nocivitatea acestei catastrofe nucleare este de 30 de ori mai mare decât cea de la Cernobâl. Niciodată o cantitate atât de mare de combustibil nuclear (uraniu, plutoniu, mox) nu s-a găsit fără control, în aer liber.

Am vorbit mai sus despre fenomenul de transmutaţie ce a avut loc în interiorul reactorului de la Cernobâl. Ştim că transmutarea uraniului în aluminiu este posibilă, dar ştim noi oare să provocăm acest fenomen? Ne îndoim de acest fapt, în caz contrar sistemele de securitate bazate pe acest tip de transmutaţie ar echipa toate centralele nucleare terestre. Fără a avea vreo explicaţie ştiinţifică viabilă şi pe baza intervenţiei fotografice, chiar filmate, a OZN-urilor la Cernobâl, ideea că acest fenomen inedit de transmutaţie este strâns legat de intervenţia extraterestră, este demnă de luat în considerare. Ca urmare a acestei intervenţii, poluarea ce a survenit în urma accidentului nuclear de la Cernobâl a fost de zece ori mai mică. În acest fel ne putem face o idee despre amploarea distrugerilor ce ar fi avut loc dacă nu s-ar fi produs transmutarea combustibilului nuclear.

Cunoscând aceste aspecte şi ţinând cont de tonele de combustibil nuclear ce se aflau în Japonia, accidentul de la Fukushima ar fi trebuit să fie de 300 de ori mai grav decât cel de la Cernobâl. Dar nu a fost aşa. În numărul 53 al revistei Sortir du Nucleaire, care militează pentru renunţarea la tehnologiile nucleare şi adoptarea unei noi politici energetice, se menţionează că la Fukushima s-a emis de zece ori mai puţin cesiu 137 decât la Cernobâl şi de o sută de ori mai puţin stronţiu 90. Emisia de iod 131 de la Fukushima a fost de asemenea inferioară celei de la Cernobâl. Luând în consideraţie masele de combustibil, numărul de reactoare afectate, bazinele cu uraniu de la Fukushima, aceste cifre sunt de neînţeles. Este absurd să punem în discuţie probitatea revistei antinucleare care a furnizat aceste cifre. Şi atunci care este explicaţia?

Nici dispoziţiile inadecvate date de compania de energie electrică locală (TEPCO), nici măsurile luate de guvernul japonez nu au putut avea un asemenea impact. Este vorba de ceva cu totul diferit. Nu am fi departe de realitate dacă am afirma că 99% din efectele nocive de la Fukushima au fost şi continuă să fie stopate. În plus, activitatea OZN de deasupra Fukushimei este extraordinar de intensă. Toate acestea converg către concluzia că aceste fenomene nu se petrec la întâmplare, ci că ele sunt dovada unei intervenţii masive asupra zonei sinistrate şi a împrejurimilor.

Agenţia Reuters, proprietate a familiei Rotschild, afirma pe 6 aprilie 2012, că nucleul reactorului 4 ar fi intrat în fuziune şi că ar fi traversat soclul reactorului. Este ceea ce se numeşte sindromul chinezesc. Aceasta este consecinţa cea mai gravă a fuziunii unui reactor nuclear, în care elementele implicate în combustie străpung barierele ce le înconjoară şi se scurg în pământ. Ţinând însă cont de nivelul contaminării înregistrat, informaţia transmisă de Reuters, deşi poate să pară logică şi coerentă, nu poate fi adevărată! În realitate ea ascunde fenomene ce scapă sordizilor mondialişti “iluminaţi”. Nu putem să nu remarcăm încă o dată că agenţiile de presă de acest gen au rolul de a înfricoşa populaţia şi de a o menţine în ignoranţă, căci cine reuşeşte să inspire teama, controlează oamenii. În realitate nu poate fi vorba decât de un cu totul alt scenariu.

O creştere bruscă a temperaturii nucleului se poate datora unui fenomen de transmutaţie similar celui de la Cernobâl. Aceasta nu indică o scurgere în pământ scăpată de sub control a combustibilului aflat în fuziune, ci un fenomen controlat de transmutare. Pentru a stopa fuziunea nucleară, este foarte probabil să regăsim în acest reactor o anumită cantitate de aluminiu, rol al unei transmutări cu rol protector. O altă posibilitate ar fi realizarea unei fuziuni controlate, asistată de mijloace tehnologice extraterestre. În acest caz, fie că reactorul ar fi găurit sau nu, nu s-ar înregistra efecte negative. Ceea ce s-ar scurge în pământ ar deveni inert, vitrificat. Toate acestea implică un control asupra transmutării moxului (fluid nuclear), a uraniului şi a plutoniului, ceea ce depăşeşte posibilităţile tehnologice actuale ale omenirii.

Este lesne de înţeles de ce TEPCO, cei câţiva membri ai guvernului japonez şi clanul Rotschild nu vor difuza o asemenea informaţie, chiar dacă sunt la curent cu ceea ce s-a petrecut. Aceasta ar implica recunoaşterea existenţei unei civilizaţii extraterestre care a intervenit pentru a repara distrugerile provocate de nebunia consorţiului transnaţional.

Totuşi, analiza incidentelor de la Fukushima nu se pot opri aici, toate acestea neputând explica faptul că 99% din efectele negative ale exploziei au fost stopate, fiind limitate la zona de amplasare a centralei, la atmosferă şi la oceanul Pacific. Având în vedere consecinţele nefaste reduse ca amploare, ne putem gândi că a avut loc şi o curăţire a oceanului şi a atmosferei prin transmutarea radionuclidelor. Dar cum s-a petrecut aceasta?

Misterul va continua să existe atâta timp cât informaţiile şi explicaţiile ce ne sunt oferite poartă cenzura sinistrei elite planetare a iluminaţilor. Astfel, chiar dacă o treime din suprafaţa sa a fost puternic afectată de poluarea radioactivă, Japonia este salvată. În continuare, forţa colectivă, disciplina şi spiritul civic al poporului japonez vor face ceea ce este necesar pentru a redresa o ţară care părea condamnată pentru mult timp de acum înainte.

La Fukushima a fost observat un dublu fenomen ufologic: a fost semnalată şi prezenţa aparatelor ASTRA TR-3B şi a altor sisteme antigravitaţionale produse de forţele Noii Ordini Mondiale. Acestea au sosit pentru a încerca să oprească intervenţia civilizaţiei extraterestre ce urmărea să repare stricăciunile produse. Totuşi, în ciuda cercetărilor ce au avut loc în ultimii 70 de ani, tehnologia consorţiului internaţional de care am amintit a rămas cu mult în urmă. Pe scurt, aceştia nu au de ales decât să asiste neputincioşi la ce se petrece, nedispunând de cele necesare pentru a bloca astfel de intervenţii venite din cosmos. Desigur, putem afirma că este vorba de un amestec în evoluţia noastră. Dar el are loc doar în caz de riscuri majore. Strategiile şi tehnologiile folosite de aceşti binefăcători necunoscuţi depăşesc de departe tot ceea ce Noua Ordine Mondială a reuşit să pună în aplicare cu ajutorul “exo-zbirilor” săi.

După toate aparenţele, o inteligenţă necunoscută şi o înţelepciune cosmică ancestrală par a supraveghea şi controla sistemul nostru solar. Oare nu ar trebui să numim Providenţă această bunăvoinţă venind din ceruri?

În concluzie, toate aceste informaţii întăresc ipoteza că forţe dotate cu înţelepciune şi tehnologii extrem de avansate veghează asupra noastră, intervenind atunci când există riscuri majore pentru omenire şi pentru planeta Pământ.