Iubirea din curcubeu

Posted on by racoltapetru6

Pe o mare fără valuri
Și un cer fără de nori,
Nu se nasc iubiri cu lauri
Care să îți dea fiori.

Între un băiat și-o fată
Supuși de timiditate,
Dragostea nu se arată,
Ci se-ascunde în citate.

Când aștepți un prinț aparte,
Iar acesta-i lângă tine,
Privește-l mai de departe,
Să-l percepi cum se cuvine.

După frământări interne
Și uragane demente,
Un curcubeu se așterne
Ca un pod de sentimente.

Din acele culori crește
O iubire oportună,
Care nu se risipește
Nici la cea mai grea furtună.

Al treilea vestitor

Posted on by racoltapetru6

”A venit primăvara!”,
Ne-a anunțat timid un ghiocel,
În timp ce se încovoia să iasă de sub stratul de zăpadă,
Noi l-am privit cu bucurie, dar și neîncredere,
Pentru că frigul ne făcea să tremurăm ca o piftie.

”A venit primăvara!”
Au strigat și păsările migratoare,
În călătoria de întoarcere spre locul de cuibărit,
Le priveam zborul curajos și riscant,
Temându-ne ca ninsoarea să nu le frângă aripile.

”A venit primăvara!”
A anunțat și soarele,
În timp ce strălucea fără dinții fioroși;
Doar atunci am ieșit cutezători afară,
Lăsând în urmă hainele groase
Și purtând în mâini boboci de flori.
De data aceasta, cu adevărat a venit primăvara!

Mireasa din vis

Posted on by racoltapetru6

Te-am visat a nu știu câta oară,
Cum erai mireasă la o nuntă,
Se-auzea un cântec de vioară,
Însă tu aveai inima frântă.

Purtai rochia cea mai frumoasă,
Ți se potrivea ca o mănușă,
Te-admira o lume numeroasă,
Însă tu priveai doar către ușă.

Cred că pe mire-l așteptai, vibrând,
Nimeni n-ar fi lipsit cât încă-i viu,
Îndată m-a străfulgerat un gând:
Poate sunt eu acela, dar nu știu.

Îmi răscoleam fiece buzunar
Să caut un inel ce-adeverea
Că eu sunt elementul lacunar,
Iar tu mireasa ce mi se-oferea.

Atuncea m-am trezit îngrijorat,
Obsedat de-aceeași întrebare,
Și-am căutat răspuns elaborat
La o talentată ghicitoare.

M-a convins că îmi ești hărăzită
Mai trebuie să-ți spun cât te iubesc,
Nunta noastră va fi împlinită,
Când voi fi pregătit să te găsesc.

Ți-am ales rochia mult visată
Și port inelele-n buzunăraș,
Să le-ncerce fiecare fată
Care se mărită-n acest oraș.

Deși chipul nu ți-l rețin de mult,
Iar lumea din jur e nemiloasă,
Totuși previziunea mi-o ascult:
Că tu ești a mea Cenușăreasă.

Primăvara în refugiu

Posted on by racoltapetru6

Soarele a cerut azil de refugiat,
Venea de la vecinii noștri din nord,
Avea razele îmbâcsite de fumul bombelor
Și simțea nevoia de o glie pașnică.

Vântul a trecut granița purtând antifoane în urechi,
Era pe cale să asurzească din cauza exploziilor,
Tocmai el, care șuiera pe diverse tonuri,
Trebuia tratat pentru a-și recăpăta auzul.

Au fugit de ruși și ploile de primăvară,
Dezorientate de ploaia de gloanțe necontenită,
Simțeau nevoia să-și regleze debitul
Și să cadă pe un pământ nemăcinat.

Primăvara a fost nevoită să-și schimbe hotarele,
Retrăgându-se din fața unei orori de neînțeles
Și aducându-și cu ea forțele de primenire,
Pentru a recupera din pierderile suferite.

Mesaj către Eva

Posted on by racoltapetru6

Tu ai crezut că nu vei mai avea bun trai,
Căci ți-ai călcat un jurământ fundamental,
Cu toate c-ai fost izgonită dintr-un rai,
Eu ți-am iertat pe loc păcatul capital.

Vreau să fii Eva mea, iar eu al tău Adam,
Te-ncredințez că sunt la fel de păcătos,
Trecut prin paradisuri ce le invadam
Și alungat cu titlul de necredincios.

Ne-așteaptă alte edenuri de vizitat,
În care să greșim cum suntem condamnați,
Prin moduri diferite și nelimitat,
Căci ne e dat să fim întruna renegați.

Am fost goniți din primul nostru Paradis,
Deși nu mai știi cine ești, eu cine sunt,
Găsi-vom împreună ceea ce ni-i scris
Și-om face o echipă bună pe Pământ.

La mulți ani femeilor care ne încântă și ne suportă!

Semnale din interior

Posted on by racoltapetru6

Când vezi că vine muntele la tine,
Chiar dacă numele tău nu e Mahomed,
Și nici alunecare de teren nu pare,
Să știi că în sufletul tău a înverzit un arbore,
Iar pădurea vrea să-l integreze în ea.

Când simți că râul iese din matcă să te cuprindă,
Deși nu sunt motive de inundație,
Înseamnă că ți-a perceput frământările
Și dorește să le spele de gândurile mâloase.

Când adierile din jur devin mai insistente,
Fără să fie alte semne de furtună,
E posibil ca vântul să-ți bată din interior,
Pentru a-ți înteți doruri ce dau să se stingă.

Când vezi dealul coborând spre casa ta,
Nu întotdeauna e alunecare de teren,
Poate e invitația lui de a-l urca,
Pentru a-i obloji coastele rănite.

Când simți că se cutremură pământul,
Dar seismografele rămân nepăsătoare,
E modul în care planeta îți transmite
Zbuciumul nedepistat de aparate.

Cu iubirea la partaj

Posted on by racoltapetru6

La geneza relației noastre am contribuit amândoi,
Inimile ni s-au transformat într-un duet neobosit,
Din iubiri am făcut un aluat care creștea neîncetat,
Având în compoziție privirile noastre, în loc de drojdie,
Cuvintele ni s-au transformat în semințe de emoții euforice,
Mâinile ne-au devenit ramuri ocrotitoare,
Iar degetele petale de flori cu care ne mângâiam.

Dar s-a dovedit că n-am fost buni arhitecți,
Construind o uniune pe pământ nisipos,
Căreia furtuna i-a dărâmat zidurile
Și ne-a fisurat definitiv încrederea,
Iar această lovitură a dus la despărțire,
Cu un partaj din care n-aș vrea să suferi.

Mai bine îți las ție inimile unite,
Altfel s-ar fisura și ar sângera la separare,
În schimb iau eu tot dorul
Și amintirile zilelor în care ne veneram.
Ia cu tine și sufletul contopit
Și lasă-mi loc pentru un altar
De rugăciune și penitență;
Primesc în custodie și vina eșecului,
Doar tu să rămâi cu conștiința împăcată
Și să te știu zburând ca o pasăre eliberată.

Muze

Posted on by racoltapetru6

E trist poetul, iar din astă stare,
Transpusă-n versuri cu-n tumult aparte,
Găsi-vom sentimente similare,
De nu de-a-ntregul, cel puțin în parte.

Poetul iubește fără-ncetare,
Din focul hărăzit fără de milă,
El va rămâne cu doruri amare,
Tânjind după mult visata idilă.

Singur va fi-ntotdeauna poetul,
Doar cu gânduri ce-i vin în aversă,
Și prin ele căutându-și versetul
Ce înlătură orice controversă.

Tristețea, singurătatea, iubirea,
Sunt muzele ce-i promit zi și noapte
Că doar scriind va găsi fericirea,
Iar el crede-n dulcile lor șoapte.

Pe gaura cheii

Posted on by racoltapetru6

Îți amintești cât eram de entuziasmați
Când priveam viața pe gaura cheii?
O percepeam ca pe un basm care ne așteaptă
Și ne înghesuiam să-i descoperim promisiunile.

A venit vremea ca ușa să ni se deschidă,
Iar noi am simțit că ne întâmpină cu răcoare,
Credeam că e doar un val trecător
Și am pășit înainte cu încredere.

Dar au venit alte vânturi, menite să ne descurajeze,
Chiar și furtuni care ne cutremurau,
Viața nu mai avea culorile dinainte,
Iar noi înaintam tot mai obosiți.

Ne întoarcem adesea la ușa acum închisă
Și priveam cu jind pe gaura cheii,
De data asta spre trecutul liniștit,
Către care nu există drum de revenire.

Peste 100 de imagini gratuite cu Keyhole și Gaura Cheii

Urare de Crăciun

Posted on by racoltapetru6

Ziua de Crăciun ni-i dată
Mereu în aceeași dată
Și-aduce lumină mare
Pentru-aceia cu răbdare,
Care-au așteptat cuminte
Să vină zilele sfinte.
Iar în prag de sărbătoare,
E bună câte-o urare,
Mai ales dacă ea vine
Din inimă pentru tine.
Să ai o seară de Ajun
Cu tot ce-i sănătos și bun,
În jurul tău să se-adune
Doar oameni cu gânduri bune
Și de-acuma înainte
Cinstea să te reprezinte,
Să fii boier când dăruiești
Și mulțumit de-orice primești,
Să fii domn prin comportare,
Și nu doar prin prezentare,
Crăciunul să îți dea, frate,
Multă generozitate,
Hărăzită să te țină
Și-n anul ce o să vină!