“Lucrez de foarte mulţi ani în îngrijirea palitivă. Mulţi dintre pacienţii mei erau dintre aceia care mai aveau foarte puţin de trăit şi care se retrăgeau acasă să moară. Am fost alăturî de ei în ultimele lor 3, până la 12 săptămâni de viaţă.
Oamenii se schimbă şi se dezvoltă foarte mult atunci când se confruntă cu propria mortalitate. Am învăţat astfel să nu subestimez capacitatea oamenilor de schimbare şi dezvoltare. Câteva schimbări sunt însă fenomenale. Fiecare dintre ei au experimentat o varietate de emoţii, cum era de aşteptat, negaţii, frică, furie, remuşcări, din nou negaţii şi în final acceptare. Fiecare pacient şi-a găsit în final pacea şi liniştea interioară înainte de a pleca definitiv.
Când au fost întrebaţi despre regretele pe care le au sau ce ar fi făcut diferit în viaţa lor, răspunsurile au convers către aceleaşi teme:
1. Aş dori să am curajul să trăiesc viaţa aşa cum mi-am dorit eu şi nu viaţa pe care alţii au aşteptat-o de la mine.
Acesta este unul dintre cele mai comune regrete. Când oamenii realizează că viaţa lor este pe sfârşite, se uită în urmă şi descoperă câte vise şi dorinţe personale rămân neîmplinite. Majoritatea oamenilor nu au atins nici măcar jumătate din visele şi dorinţele lor şi vor pleca din această viaţă ştiind foarte bine că a fost numai alegerea lor.
Este foarte important să încerci să îţi împlineşti câteva dintre visele pe care le ai. Pentru că în momentul în care îţi vei pierde sănătatea va fi prea târziu. Sănătatea aduce libertate şi majoritatea realizează acest lucru doar atunci când nu o mai au.
2. Aş fi vrut să nu muncesc atât de mult.
Acest regret vine de la fiecare bărbat pe care l-am asistat. Bărbaţii pierd perioada copilăriei alături de copii şi în compania soţiei. Femeile menţionează şi ele acest regret, deşi majoritatea, fiind din generaţii vârstnice, nu erau pilonii principali de întreţinere ai familiei. Toţi bărbaţii pe care i-am asistat au regretat enorm că au petrecut majoritatea timpului muncind.
Simplificându-şi viaţa şi făcând alegeri conştiente este posibil să realizezi că nu ai nevoie de veniturile curente şi de stilul de viaţă de care crezi că eşti dependent. Oferindu-ţi mai mult spaţiu în propria viaţă, vei deveni mai fericit şi mai deschis către noi oportunităţi, unele care se vor potrivi mai bine cu noul stil de viaţă.
3. Aş fi vrut să am curajul să îmi exprim convingerile.
Mulţi oameni îşi reprimă convingerile pentru a menţine confortul cu ceilalţi. În consecinţă ei se mulţumesc cu o existenţă cuminte, de mijloc, şi nu devin ceea ce ar fi fost capabili să devină. Mulţi dezvoltă boli legate de amărăciunea şi resentimentele pe care le trăiesc.
Nu putem controla reacţiile celorlalţi. Totuşi, chiar dacă oamenii vor reacţiona diferit atunci când ne vom exprima onest convingerile, relaţia se va aşeza pe un nivel corect şi sănătos. Iar dacă acest lucru nu se va întâmpla, cel puţin veţi elimina relaţiile nesănătoase din viaţa voastră. În ambele cazuri sunteţi câştigători.
4. Aş fi vrut să păstrezi legătura cu prietenii.
De multe ori oamenii nu realizează beneficiile pe care prieteniile adevărate şi de lungă durată le au asupra lor decât atunci când este prea târziu. Mulţi dintre ei au devenit atât de prinşi în propriile vieţi încât lasă “prieteniile de aur” să adoarmă cu anii. Sunt atât de multe regrete despre lipsa de timp şi implicare pentru întreţinerea prieteniilor! În ultimele clipe de viaţă toţi simt lipsa prietenilor.
Este deja comun ca toţi cei care au o viaţă agitată şi ocupată să lase prieteniile să adoarmă. Dar când te confrunţi cu finalul vieţii, detaliile materiale ale vieţii nu mai contează. Oamenii doresc să îşi lase în ordine situaţiile financiare, pe cât posibil. Dar nu banii sau statutul social sunt ceea ce-i preocupă cu adevărat. Ei vor să lase lucrurile în ordine pentru cei pe care îi iubesc cu adevărat. De multe ori însă ei sunt prea bolnavi ca să mai îndeplinească şi aceste ultime sarcini. În final totul se rezumă la dragoste şi la relaţii şi este tot ce mai rămâne în ultimele săptămâni de viaţă.
5. Aş fi vrut să îmi permit să fiu mai fericit.
Surprinzător, acest regret este unul comun. Foarte mulţi nu realizează decât la sfârşit că fericirea este o chestiune de alegere personală. Ei au rămas ancoraţi în tabieturi şi obiceiuri învechite. Aşa numitul “confort” al familiarităţii le-a inundat propriile emoţii şi viaţa materială. Frica de schimbare i-a făcut să se prefacă faţă de alţii şi faţă de ei înşişi că sunt fericiţi. Dar în sufletele lor şi-ar fi dorit să râdă mai mult şi să îşi trăiască viaţa cu adevărat.
Când eşti pe patul de moarte, ceea ce cred alţii despre tine este departe de a mai fi o preocupare. Cât de frumos trebuie să fie să poţi să te schimbi şi să fii fericit cu mult înainte de moarte!
Viaţa este o alegere. Este VIAŢA TA. Alege conştient, alege înţelept, alege cinstit. Alege fericirea!”
Autor: Bronnie Ware
racoltapetru6 