De ce cred unii oameni în teoria conspirației?

În ultimii ani, tot mai mulți oameni tind să accepte teorii bizare, pe care ei le cred reale, chiar și în lipsa unor dovezi concrete. De la ideea că atentatele de la 11 septembrie de la WTC au fost plănuite de guvernul american, până la teorii privind ascunderea dovezilor despre o invazie extraterestră, teoriile conspirației sunt foarte numeroase.

conspiratie

Un studiu recent, realizat de Joseph E. Uscinski și Jospeph M. Parent de la Universitatea Miami și prezentat în cartea lor, American Conspiracy Theories, arată că persoanele care cred în aceste teorii sunt de toate categoriile sociale. Tendința de a crede în conspirații nu ține de rasă, gen, educație sau orientare politică, deși există anumite diferențe în acest sens.

De exemplu, în Statele Unite, cei care cred în conspirația companiilor mari care vor să producă recolte modificate genetic sunt de obicei cu vederi politice de stânga, în timp ce persoanele care se tem de o conspirație legată de încălzirea climei sunt de dreapta.

Educația are un anumit rol în a reduce această atracție față de conspirație. De exemplu, studiul lui Parent și Uscinski a arătat că 42% dintre cei care au terminat liceul credeau în aceste teorii, în timp ce procentul adepților cu studii superioare era numai de 23%. Cu toate acestea, procesul rămâne destul de ridicat.

Factorii care determină această credință sunt anxietatea și sentimentul de pierdere a controlului. Cercetările au demonstrat că anumite persoane, când sunt supuse unui stres foarte mare, încep să vadă modele inexistente și caută explicații iraționale.

În viața de zi cu zi, stresul apare din cauza nesiguranței locului de muncă sau în urma unor dezastre naturale (cutremure).

O teorie a conspirației cuprinde următoarele idei: este vorba de un grup, care acționează în secret, pentru a uzurpa puterea/a ascunde adevărul, în detrimentul binelui comun.

Sursa: Scientific American

A ierta e sănătos

Un studiu științific explică de ce este bine pentru sănătate să ierți și să uiți

O vorbă veche spune că a greși e omenește, dar a ierta este divin. Acum, o cercetare efectuată în SUA arată că iertarea persoanelor care ne-au provocat o neplăcere ajută la îmbunătățirea propriei sănătăți.

 

iertare

Cercetătorii de la University of California, din San Diego, au descoperit că persoanele care renunță la mânie au șanse mai mici de a înregistra o creștere bruscă a tensiunii arterială.

În cadrul studiului, cercetătorii au cerut celor 200 de voluntari participanți să se gândească la un moment în care un prieten i-a ofensat. Aproximativ 100 dintre participanți au fost rugați să se gândească la modul în care i-a mâniat acest act, iar ceilalți au fost încurajați să se gândească la un moment într-un mod mai conciliand.

Apoi, tuturor participanților le-a fost distrasă atenția pentru 5 minute, timp după care au fost rugați din nou să se gândească la acel eveniment, de data aceasta așa cum își doreau ei. Toți voluntarii participanți la studiu erau conectați la aparate care monitorizau tensiunea arterială și ritmul bătăilor inimii.

Cercetătorii conduși de Dr. Britta Larsen au descoperit că voluntarii din grupul „mânioși” prezentau o creștere mult mai mare a tensiunii arteriale în comparație cu cei din grupul voluntarilor care au fost rugați să privească conciliant momentul neplăcut. Efectul a fost identificat chiar și după perioada de relaxare. În schimb, nu a existat nicio diferență între cele două grupuri în ceea ce privește ritmul bătăilor inimii.

Autorii studiului afirmă că acesta sugerează că o atitudine iertătoare reduce „reactivitatea” la evenimentele stresante, oferind „o protecție de lungă durată” contra efectelor nocive ale acestor evenimente.

Nu există dovezi științifice care să indice efecte nocive ale creșterii tensiunii arteriale pentru un interval scurt de timp, însă dacă hipertensiunea se menține pe termen lung, aceasta crește riscul de a suferi un atac de cord sau unul cerebral.

În Marea Britanie, se estimează că 30% dintre adulți suferă de hipertensiune, iar majoritatea dintre aceștia nu sunt conștienți de acest fapt, deoarece nu există simptome vizibile. De aceea, cadrele medicale recomandă tuturor adulților să își măsoare tensiunea arterială la fiecare 5 ani.

Sursa: Daily Mail

De ce sunt considerați mai atrăgători bărbații cu barbă?

Bărbații care poartă barbă sunt considerați mai atrăgători, dar numai în anumite condiții. Cercetătorii au aflat în urma unui studiu când anume sunt femeile mai atrase de această înfățișare.

barba

În ultima perioadă, multe vedete, printre care și Brad Pitt sau David Beckham, au apărut în public purtând barbă, lansând astfel o nouă modă. Cercetătorii au aflat însă că că aspectul aparent neîngrijit nu este întotdeauna atrăgător.

În cadrul unui studiu, 1.453 de femei și 231 bărbați au fost rugați să dea note unui număr de 36 de bărbați rași sau cu barbă, pentru a spune astfel care li se pare mai atrăgător. Au fost în total patru experimente, realizate în condiții diferite, iar părerile subiecțiilor au fost de asemenea variate.

Astfel, spune Barnaby Dixson, de la Universitatea New South Wales, că femeile sunt mai atrase de bărbații cu barbă atunci când aceștia sunt o raritate, nu o modă. De exemplu, într-un bar unde bărbații sunt perfect rași, singurul bărbat cu barbă va fi considerat mai interesant și mai plăcut. De asemenea, într-un local plin cu bărboși, femeile vor fi atrase de un bărbat ras.

În concluzie, raritatea este mai interesantă ca moda. La fel se întâmplă și în natură, unde masculii cu caracteristici unice, deosebite, au mai multe șanse să se împerecheze.

Studii anterioare arătaseră că bărbații cu barbă sunt considerați mai agresivi, mai masculini, mai duri, dar și mai romantici.

Rezultatele acestei cercetări au fost publicate în revista Biology Letters.

Sursa: Daily Mail

Cum putem deveni mai deștepți?

Coeficientul de inteligență este de mulți ani un sistem prin care sunt evaluate diferite aptitudini ale oamenilor. El arată cât de repede putem învăța lucruri noi, dacă ne putem adapta ușor la schimbări, cât de bine rezolvăm problemele, ce asocieri logice facem și cât de bine cunoaștem vocabularul.

inteligent

Până acum, cercetătorii considerau că acest coeficient (IQ) este fix pentru întreaga viață și nu poate fi modificat. Dar, cercetări recente contrazic această ipoteză și arată că inteligența variază în timp. Măsurarea coeficientului de inteligență ține cont de evoluția așteptată în decursul timpului și de rezultatele obținute de alții. Cifra medie este de 100.

Deși acest IQ rămâne aproape constant,  în realitate noi devenim mai inteligenți în timp. Cu toate că inteligența noastră este influențată foarte mult de cultura și de mediul social în care trăim, psihologii credeau că nu putem crește prea mult cifra. Dar, mai multe studii au demonstrat că unii copii cu autism au prezentat o creștere a nivelului de IQ, datorită unor terapii compotamentale.

Un alt studiu realizat în anul 2009 a demonstrat că elevii din Norvegia care au studiat cu 2 ani mai mult decât durata stabilită inițial pentru educație aveau un IQ mai mare. Acesta crescuse cu 3,7 puncte pentru fiecare an de studiu în plus.

John Jonides de la Universitatea din Michigan a demonstrat printr-un studiu că persoanele care realizau teste de memorie computerizate prezentau o creștere a coeficientului de inteligență, datorită acestei „antrenări a minții”.

De asemenea, înțelegerea legăturilor dintre cuvinte este esențială pentru dezvoltarea inteligenței. Iar în acest domeniu se pot face multe progrese, mai ales în cazul copiilor.

Sursa: IFL Science

De ce sunt oamenii superstițioși?

În ciuda faptului că avem creieri bine dezvoltați, că beneficiem de tehnologii complexe și că ultimele secole au înregistrat mari progrese științifice, noi continuăm să fim superstițioși.

cosar

Superstițiile par să fi urmărit specia umană de-a lungul istoriei. Antropologul Claude Levi-Strauss a notat privitor la superstiții și credința în magie că ele „sunt atât de frecvente și de răspândite încât ar trebui să ne întrebăm dacă nu cumva ne confruntăm cu o formă permanentă și universală de gândire”. Chiar și în lumea modernă, superstițiile își pun amprenta pe viața cotidiană.

La baza superstițiilor este lipsa de control, susține Stuart Vyse, profesor de psihologie la Connecticut College și autor al cărții „Beliving in Magic: The Psychology of Superstition”. „În general, scopul este de a obține mai mult control. Când ceva important este în joc, iar rezultatul este nesigur, atunci intervin superstițiile care ne fac să ne simțim mai încrezători”, a declarat acesta.

Superstițiile, la fel ca oamenii care cred în ele sunt diversificate. De la atleți profesioniști care realizează anumite ritualuri sau poartă unele lucruri despre care cred că le aduc noroc, până la utilizarea talismanelor străvechi, tipurile superstițiilor pot fi diferite.

„Aveam un prieten în școală care credea că dacă părțile tăiate din unghiile sale sau ale familiei lui ar ajunge pe mâinile răufăcătorilor, aceștia le-ar putea vrăji. Așa că își strângea resturile unghiilor tăiate într-un bol special, iar seara când citea le rodea și le înghițea. L-am contactat 20 de ani mai târziu, iar el a declarat că încă mai are acest obicei, dar membri familiei refuză să îi dea resturile unghiilor lor”, a declarat Vyse.

Superstițiile legate de tăiatul unghiilor par să fie destul de des întâlnite. Chiar și artistul Pablo Picasso avea obiceiul de a-și păstra suvițele de păr și resturile unghiilor. Unele superstiții par atât de extreme încât ne fac să ne întrebăm dacă nu cumva persoanele care le practică nu suferă de tulburare obsesiv-compulsivă. Însă dovezile științifice nu sunt suficiente pentru a indica o legătură între superstiții și această tulburare.

Superstițiile afectează oameni diferiți în măsuri diferite, a explicat Vyse. „Femeile tind să fie mai superstițioase. În plus, oamenii care sunt mai anxioși, deprimați sau care nu cred că dețin controlul asupra sorții lor au mai multe șanse de a fi superstițioși”, a adăugat el.

Chiar și persoanele sceptice pot cădea pradă superstițiilor. „Dacă miza este mare, iar efortul implicat este scăzut, mulți oameni raționali vor spune că nu cred în superstiții dar că nici nu vor să riște. Însă un factor și mai important este socializarea. Dacă venim dintr-o familie superstițioasă, există mai multe șanse ca și noi să fim superstițioși”.

Dar studiile arată că nu doar oamenii sunt predispuși la superstiții, ci și animalele. Într-un experiment faimos din 1948, psihologul B. F. Skinner a demonstrat că a putut condiționa porumbei astfel încât aceștia să se comporte într-un anumit fel, determinându-i să creadă că acest lucru îi va ajuta să obțină mâncare de la un aparat automat (fenomenul s-a observat chiar și în situațiile în care mâncarea apărea la intervale de timp regulate).

În ciuda bazelor lor iraționale, superstițiile pot fi de ajutor în anumite circumstanțe. „În activități care implică talent (precum golful), superstițiile legate de noroc, pot îmbunătăți performanțele. Cu toate acestea, în măsura în care credința în noroc prelungește încercările oamenilor de a juca jocuri de noroc, sau credința în puteri supranaturale încurajează apelarea la persoane care vând astfel de servicii pe internet, superstițiile pot fi dăunătoare”, a declarat Vyse.

Sursa: Business Insider

Femeile voluptoase nasc copii mai inteligenți

Femeile voluptoase nasc copii mai inteligenți, iar rezervele de grăsime de pe coapsele și fesele acestora sunt necesare pentru dezvoltarea creierului bebelușilor lor, susțin cercetătorii americani, potrivit dailymail.co.uk.

femeie

Oamenii de știință au descoperit că țesutul adipos contribuie în mod direct la dezvoltarea cerebrală în perioada de alăptare, iar posteriorul femeii reprezintă o rezervă de nutrienți vitali, potrivit cercetătorilor de la Universitatea din Pittsburgh. Aceștia au adăugat că femeile cu depozite mari de grăsime în zonele coapselor și a feselor dau naștere unor copii mai inteligenți.

Mai mult, în condițiile în care corpul femeilor a evoluat astfel încât să poată depozita grăsimi, savanții cred că acest lucru poate explica de ce unele femei reușesc foarte greu să scape de depozitele adipoase de pe picioare și fese. „Grăsimea din aceste zone este un depozit pentru dezvoltarea ulterioară a creierului copilului”, a declarat Will Lassek, specialist în sănătate publică la universitatea amintită.

Descoperirile sunt publicate în cartea lui Lassek, „Why women need fat” („De ce au nevoie femeile de grăsime”, n.r.) și explică în amănunt diferențele fundamentale dintre silueta masculină și cea feminină, potrivit cercetătorului.

În trecut s-a dovedit că bărbații slăbesc mai repede decât femeile, diferențele fizice și psihologice contribuind la discrepanțe uriașe între cele două sexe. „Hormonul masculin testosteron și cel feminin, estrogen, controlează distribuția depozitelor de grăsimi la puberitate și apoi de-a lungul întregii vieți”, a declarat doctorul Philip McTernan, profesor specializat în diabet și metabolism la Universitatea Warwick.

„Femeile tind să aibă o siluetă în formă de pară, cu grăsimea depunându-se în regiunea coapselor, în timp ce în cazul bărbaților grăsimea este depozitată mai degrabă central, în regiunea abdomenului, de unde greutatea poate fi dată jos mai ușor. Mai mult, estrogenul încurajează depozitarea de grăsimi, în timp ce bărbații au mai multă masă musculară, deci un metabolism mai bun, care arde calorii mai repede”, a mai spus expertul.

De asemenea, organismul femeilor conține mai multe grăsimi, circa 20-30%, comparativ cu 9-18% în cazul bărbaților. Totodată, organismul va încerca să păstreze acest raport, conform cercetătorilor.

Sursa: Mediafax

De ce meteorologii greșesc de multe ori prognozele?

Lipsa de exactitate a prognozelor meteo are implicații personale pentru oamenii din toată lumea. O nouă cercetare de la Universitatea din Tel Aviv prioritizează , pentru prima dată, motivele greșelilor de prognoză din diferite regiuni ale planetei, cuantificând cauzele – artificiale și naturale – pentru inexactitățile prognozelor meteo.

furtuna

În noaptea dinaintea misiunii din 1976 a Forțelor Israeliene de Apărare în timpul căreia au salvat peste 200 de ostatici din Entebbe, Uganda, profesorul Universității din Tel Aviv, Pinhah Albert, pe atunci directorul unității de prognoză a Forțelor Aeriene ale Israelului, a pus la dispoziție o informație care s-a dovedit critică pentru succesul operațiunii – condițiile meteorologice pe care cel mai probabil agenții aveau să le întâmpine în drumul spre baza răpitorilor. Dacă informațiile profesorului ar fi fost incorecte, misiunea s-ar fi putut încheia diferit, scrie site-ul cu articole științifice Science Daily.

Lipsa de exactitate a prognozelor are efecte personale pentru oameni din toată lumea, putându-i lăsa undeva singuri, fără umbrele, blocați de ninsoare sau în aeroporturi. Dar luând în considerare toată tehnologia existentă, de ce continuă meteorologii să dea greș?

Publicată în jurnalul științific Land, de profesorul Albert din departamentul de geoștiință a Facultății de Științe Exacte din Universitatea din Tel Aviv, pentru cercetare au fost folosite statistici regresionale bazate pe date colectate între 1979 și 1993, din zeci de mii de puncte de prognoză.

„Considerând experiența mea în prognoza meteo, falsitatea predicției vremii m-a deranjat mult timp”, a spus profesorul Albert. „De când m-am alăturat TAU (n.r. Universității din Tel Aviv) în 1982, am căutat un mod de a cuantifica factorii dominanți care cauzează erori în prognozare. Până acum, nu a existat nicio analiză cuprinzătoare asupra acestor factori. Au fost studiați separat, dar nu în combinație. Am decis să cuantific și să prioritizez factorii dominanți pentru regiuni diferite și să pun la dispoziție această informație valoroasă pentru comunitatea științifică a lumii.”

Astfel, potrivit analizelor statistice folosite de profesor, factori unici afectează prognozele meteo în Europa, Africa de Nord, Marea Mediterană, Asia și Asia de Est. Cei dominanți includ schimbarea solului (precum despădurirea bruscă), topografia, particulele din atmosferă și densitatea populației.

„De exemplu, când conducta națională de apă a Israelului trecea prin nordul Nagevului, în iunie 1964, a schimbat așezarea pământului”, a explicat profesorul Albert. „După o perioadă de timp relativ scurtă, deșertul se răspândea, afectând generarea de nori, precipitații și extreme termice. E dificil pentru meteorologi să încorporeze schimbări ca aceasta. Ca efect, astfel de schimbare de acoperământ al solului a alterat întregul climat local din Nagevul de Nord, iar modelele existente de prognoză au întâmpinat o dificultate de acomodare, ducând la predicții eronate”.

Cercetătorii au încorporat factorii dominanți într-o singură ecuație, iar apoi au monitorizat abilitatea modelului de a prezice corect condițiile lunare ale vremii în regiuni diferite de-a lungul a 15 ani. Profesorul Albert și echipa sa au creat și un tabel de „prioritizare a factorilor” – etichete aurii, argintii și de bronz, pentru a identifica factori dominanți și mai puțin dominanți pentru diferite regiuni din lume.

De exemplu, au descoperit că în estul Mediteranei, particulele din atmosferă sunt cea mai importantă cauză a deficiențelor de prognoză, urmate de schimbarea solului.

„Singurul instrument pe care meteorologul îl are este modelul său, iar singura alegere pe care el sau ea o are este să privească la diferite modele, fiecare dintre ele având puncte forte și slabe”, a mai spus profesorul. „Câteva sute de grupuri de cercetare încearcă să îmbunătățească tot timpul modelele de prognoză. Grupurile acestea caută și să îmbunătățească predicțiile de schimbare a climatului și de încălzire globală. Studiul nostru le oferă informații despre subiectele potrivite de cercetare de tratat pentru fiecare regiune”.

Profesorul Albert continuă să investigheze factorii care afectează calitatea prognozelor meteo, sperând să găsească noi metode de a îmbunătății modelele pentru vreme și climat.

Sursa: Mediafax

Ce însemni pentru pisica ta?

Avem vești proaste pentru oamenii care conviețuiesc alături de pisici și care se văd având un rol matern sau patern în relația cu animalul. De fapt, pisica dumneavoastră vă percepe mai puțin ca pe un părinte și mai mult ca pe un companion felin mai mare, neostil.

pisi

Dr. John Bradshaw, autor al cărții „Cat Sense”, a explicat că pisicile ne percep în acest mod în ciuda încercărilor noastre de a le trata ca pe proprii copii.

În cartea sa, el a explicat că pisicile au evoluat ca vânători solitari și că ele nu ne înțeleg așa de bine cum o fac câinii. Ca urmare a acestui lucru, Bradshaw spune că pisicile sunt încă animale sălbatice, în ciuda tuturor acestor ani de când ele au început a fi domesticite.

„Transformarea pisicii de la exterminator rezident, la companion este atât de recentă (mai ales din perspectiva pisicii) încât ea este evident incompletă”, a notat Bradshaw.

Potrivit autorului, atunci când pisicile se freacă de stăpânii lor sau atunci când îi invită pe aceștia să le mângâie pe cap, ele îi tratează ca pe niște tovarășe pisici neostile. La fel se întâmplă și atunci când pisica își așteaptă stăpânul ținând coada ridicată. Acest comportament este unul des întâlnit între pisici, un fel de mod de a saluta și de a-și arăta toleranța și chiar afecțiunea față de alte feline.

Deși mulți indivizi care trăiesc alături de pisici au tendința de a crede că felinele aduc un dar stăpânului atunci când vin în casă cu prada, specialiștii spun că este vorba doar de un efect secundar al strategiei lor de vânătoare. Când ajung în casă, pisicile realizează că în locul vrabiei sau al rozătorului, ele preferă mâncarea din conservă și atunci lasă prada jos.

Sursa: Independent

Subconștientul este mai „inteligent” decât se credea

Atunci când citim sau când reușim să rezolvăm o ghicitoare avem impresia că deținem controlul, spune Tom Stafford, specialist în științe cognitive. Un nou experiment arată, însă, că procesele care au loc independent de gândirea conștientă ar putea fi mai vaste decât se credea.

subconstient

Psihologii sunt de acord cu faptul că există un subconștient care are un rol foarte important în orice proces de gândire. Dacă vă întrebați care este capitala Franței, Parisul vă vine imediat în minte. Dacă vă mișcați degetele de la picioare, procesul nu a fost pregătit în prealabil în mod conștient. Acesta a fost pus la dispoziție de inconștient.

Marea întrebare din lumea psihologiei este ce anume realizează inconștientul și ce necesită gândire conștientă. O teorie populară spune că inconștientul este responsabil de acțiunile simple de stimul-răspuns, de reținerea unor lucruri de bază, de recunoașterea obiectelor și de executarea unor mișcări învățate. Cogniția complexă, cea care implică planificare, raționamentul logic și combinarea ideilor, este un proces al gândirii conștiente.

Un experiment recent al unor cercetători din Israel arată că lucrurile nu stau chiar așa. Ran Hassin și colegii săi au folosit un truc vizual numit „suprimare flash continuă” pentru a „planta” anumite informații în mintea voluntarilor fără ca aceștia să fie conștienți de ele.

Tehnica se folosește de faptul că avem doi ochi, iar creierul încearcă să contopească cele două imagini primite într-o singură viziune coerentă a lumii. Suprimarea flash continuă folosește niște ochelari speciali pentru a le arăta subiecților imagini diferite în fiecare ochi. Un ochi vede o succesiune rapidă de pătrate colorate țipător care distrag atenția atât de mult încât atunci când celălat ochi primește informații autentice, persoana nu este imediat conștientă de asta. În realitate, e nevoie de câteva secunde până când ceva ce este, în teorie, perfect vizibil, să fie conștientizat.

Experimentul lui Hassin a implicat prezentarea unor probleme de aritmetică în mod inconștient. Întrebările erau de tipul „9-3-4=” și erau urmate de prezentarea unui număr perfect vizibil pe care participanții îl citeau cu voce tare. Numărul era fie răspunsul corect la problema de aritmetică, fie un alt număr care nu are nicio legătură cu acesta. Rezultatele arată că participanții au avut un timp de reacție semnificativ mai bună dacă numărul pe care trebuia să îl citească reprezenta răspunsul corect al problemei de aritmetică, decât dacă acesta era ales la întâmplare.

Acest lucru arată că ecuația a fost procesată și rezolvată în mintea lor, chiar dacă nu au fost conștienți de problemă. Prin urmare, ei au fost mai predispuși să citească numărul corect mai repede.

Rezultatele sugerează că mintea inconștientă are capacități mai sofisticate decât se credea. Spre deosebire de alte studii similare, acesta nu a testat reacția automată la un stimul, ci un răspuns concret la care se putea ajunge doar urmând regulile aritmeticii, lucru despre care se poate spune că necesită un anumit nivel de deliberare.

Autorii studiului spun că tehnica folosită „schimbă tot ce știm despre studiul inconștientului”, argumetând că „procesele inconștiente pot executa orice funcție de bază pe care o poate executa un proces conștient”.

Sursa: BBC

Moartea poate fi întoarsă din drum

Moartea poate fi întoarsă din drum, spun specialiștii

Granița dintre viață și moarte nu este atât de netă cum se credea odinioară; progresele în studiul resuscitării permit readucerea oamenilor la viață chiar după mai multe ore de la oprirea bătăilor inimii și după ce fuseseră declarați morți, afirmă medicii.

moarte

În decursul istoriei, când oamenilor li se opreau bătăile inimii și încetau să mai respire, erau practic morți, spune dr. Sam Parnia, profesor la State University of New York. „Nu puteai face nimic pentru a schimba această stare de lucruri”.

Însă, pe măsură ce descifrau misterele morții la nivel celular, oamenii de știință au învățat că moartea nu se petrece într-o clipă, ci este un întreg proces. Abia după ce o persoană „moare” conform definiției curente pe care o dăm morții, celulele corpului își încep propriul proces al morții, care poate dura ore întregi, iar noi, potențial, putem inversa acest proces.

Cândva, se credea că după ce inima a încetat să mai pompeze sânge în corp, nu mai trec decât câteva minute până când creierul să sufere leziuni permanente din cauza lipsei de oxigen și nutrienți în celulele sale. Dar această concepție, afirmă oamenii de știință, este depășită.

Când inima încetează să bată, procesul morții abia începe, spune dr. Stephan Mayer, profesor de neurologie la Columbia University. Vătămarea creierului ca urmare a lipsei de oxigen survine în etape. În câteva secunde, activitatea creierului este deja afectată, dar abia după minute bune celulele lipsite de glucoză încep să desfășoare etapele procesului de moarte celulară programată.

„Când o persoană a fost lipsită de oxigen, știm că există un întreg set de semnale care încep să anunțe celulele că e vremea să moară. Așa că avem ocazia să modificăm această programare măcar un pic, ca și cum am spune: așteaptă, pune frână”, explică dr. Lance Becker, profesor în domeniul medicinei de urgență la University of Pennsylvania.

Informația despre modul în care ar putea fi oprit procesul morții sunt furnizate de cazurile unor persoane care au fost readuse la viață cu vătămări cerebrale reduse ori chiar absente, după ore întregi în care creierul și inima lor nu prezentaseră semne de activitate. În afară de o bună îngrijire medicală, cu proceduri specifice situațiilor critice, factorul esențial este hipotermia, spun specialiștii.

Hipotermia este o stare în care temperatura internă a corpului este scăzută cu câteva grade sub temperatura normală (de cca. 37 grade Celsius). Mai multe studii indică faptul că hipotermia protejează creierul, deoarece micșorează necesarul de oxigen al celulelor și întrerupe procesele de moarte celulară, îmbunătățind astfel șansele de supraviețuire și recuperare.

Totuși, există limite ale acestei abordări: deși metodele de răcire a corpului au îmbunătățit șansele de recuperare ale multor pacienți după producerea stopului cardiac, se poate ajunge la un moment când vătămarea este prea avansată și este prea târziu pentru ca pacientul să-și mai poată reveni, spun specialiștii.

Mai mult, oamenii de știință au aflat că recuperarea deplină depinde de modul în care a fost tratat pacientul după ce inima a fost repornită și de felul în care a fost reîncălzit corpul după starea de hipotermie. Un flux brusc și puternic de sânge și un flux mare de oxigen pot să înrăutățească starea pacientului; în schimb, furnizarea de oxigen către creier în mod prudent, treptat, poate fi esențială pentru resuscitare.

Din păcate, puține spitale din lumea occidentală aplică hipotermia ca parte a protocolului medical de resuscitare. Într-o lume ideală, resuscitarea ar trebui realizată nu de oameni, ci de aparate automate, care ar aplica manevrele de compresie toracică atâta timp cât ar fi necesar și ar regla fluxul potrivit de oxigen și sânge spre creier.

Aceste noi descoperiri suscită și probleme de ordin etic, legate de obligația sau permisiunea ca medicii să încerce să readucă la viață pacienți a căror inimă a încetat să bată cu ore în urmă și care ar supraviețui, dar cu leziuni cerebrale grave, poate într-o stare de comă ireversibilă.

Dr. Mayer argumentează însă că informațiile noastre despre leziunile cerebrale și despre moarte sunt incomplete și nu este întotdeauna clar cât de avansată este vătămarea creierului și dacă este sau nu reversibilă. Ceea ce au învățat oamenii de știință, în ultimii ani, este că informațiile lor anterioare despre ireversibilitatea leziunilor cerebrale sunt cu totul eronate; prin urmare, e necesar să fie prudenți și să nu se grăbească să spună că nu mai e nicio speranță, înainte de a investiga amănunțit starea pacientului.

Sursa: Live Science