Am luat aur la Olimpiada Internaţională de Mate!!!

Aşa, şi?! …or să zică mulţi. Dacă nu e vorba de sport, n-are mare importanţă…

data: 08 august 2012

ora: 8 deîmpărţit la o5

Sunt vreo şase. Cinci băieţi şi-o fată. Doi dintre ei au “benoacle”. “Feţe de tocilari”, aşa gândeşte lumea despre ei! Plus vreo doi-trei profesori, dintr-ăia ce au 15şpe milioane de lei vechi şi halesc conserve în deplasările peste graniţă, ca să pună deoparte diurna şi s-o utilizeze la “trei stele”, ultra all inclusive, în Grecia, alături de soţia sa, o “mâhnită” de profă de biologie.

La aeroport nu-i bagă nimeni în seamă, dar deasupra capului, unul dintre dascăli ţine o tăblie pe care scrie “ROMÂNIA”. Aeroportul se întreabă: “Ce e, mă, cu amărâţii ăştia?” Au nişte tricouri galbene pe ei, iar la gât le atârnă medalii. La unii de aur. “Dacă sunt sportivi, de ce nu e ciorchinele de camere TV pe ei?” continuă întrebările. Aaaa, uite, şi-un steag. Un tricolor! Când îl afişează, o fac cu mândrie. “Bă, eşti nebun?! Ăştia chiar mai cred în chestia asta cu reprezentarea cu cinste a ţării, cu… Cine sunt?”  Da, chiar aşa, cine sunt de nu-i bagă nimeni în seamă, în afară de rude?

1. Omer Cerrahoglu

Primul cu benoacle. Clasa a XI-a, vine din Maramu’, din Baia Mare. Avea 14 ani când cucerea prima medalie de aur, la Bremen, Germania, în 2009. N-a vrut să dezamăgească, aşa că acum a venit tot cu cel mai preţios metal la gât.

2. Radu Bumbăceală

Fără benoacle. A luat – culmea nesimţirii! – BAC-ul, la “Tudor Vianu”, în Bucureşti. Aur la Amsterdam şi în Kazahstan. Adoră literatura, ştiinţele şi a fost, deja, acceptat la Cambridge. Pentru cei care n-au timp să caute pe Google, băieţii de aici au pornit la drum Universitatea în 1209, cam pe vremea când noi ne apucam de cnezate şi voievodate.

3. Ioana Tamaş = la 18 ani a primit premiu pentru întreaga activitate

Singura fată din lot – fără nici o legătură cu fotbalistul! De când era în şcoala generală, la Nr. 79, rupea pe matematică. În primăvară a primit premiul “Laurenţiu Panaitopol” pentru întreaga activitate de olimpic pe parcursul şcolii! “Poftiiim???!!! N-are nici 20 de ani şi primeşte diplome pentru <<întreaga activitate>>?!”

A, şi ea are benoacle. Unii poartă ochelari din cauza jocurilor pe calculator sau Wii. Ei, pentru c-au citit prea multe cărţi.

4. Tavi Drăgoi

E pasionat de chitară, informatică şi electronică. A luat doar “argint”, dar a fost acceptată, deja, la Harvard!

Completare. “Harvard” desemnează o Universitate din SUA, fondată la 1636, cu 140 ani înainte ca americanii să se pună pe făurit state. Pur statistic, pe aici au trecut 75 de omuleţi care au luat premiul Nobel la diferite discipline!

5. Fane (Ştefan) Spătaru

Alt benoclist, from Alexandria – atenţie, Alexandria de Teleorman, nu de Egipt! S-a “încălzit” pe plan local, la Balcaniada din Turcia, de unde a venit cu aur. Acum a coborât o treaptă, a luat doar argint, dar e mezinul trupei, are şanse.

6. Fane (Ştefan) Ivanovici

Vine din Bacău. Cei mai buni prieteni ai lui? Newton, L’Hospital, Gauss…

7. Radu Gologan,e coordonatorul. Prof. în Poli, în Bucureşti. 10 ani ca preşedinte al Comisiei Naţionale a Olompiadei de Matematică. 40 de articole de cercetare, peste 30 didactice, cărţi, bla-bla-bla. Le-a vorbit unor studenţi din Rusia, Franţa, SUA, Germania.

În concluzie, nişte tocilari! Iată Delegaţia României participantă la Olimpiada Internaţională de Matematică. Locul 1 pe Europa şi locul 10 în lume (din 100 de ţari, într-un clasament neoficial). Două medalii de aur luate în Argentina, la Mar del Plata, la cea de-a 53-a ediţie.

Pe cine interesează, însă, o astfel de ştire? În ţară avem 120.000 de nebacalaureaţi. “Pacyno” se dă cu gel când merge să afle rezultatele la BAC. La Iaşi, de trei ani, la acelaşi liceu, NIMENI n-a luat examenul. Iar noi vorbim despre nişte puşti de 16-18 ani care uimesc lumea!

Gata, şi aşa povestea este lungă… Apropo, aţi aflat că nea Gigi s-a suit pe maşină şi-a dirijat circulaţia, la trei dimineaţa, în Mamaia? Wow!…

Citeşte scrisoarea de protest al unui tânăr care a dat Bacalaureatul!

O scrisoare de protest, pe Facebook., scrisă de un tânăr care a susţinut BAC-ul în acest an.

,,Generaţia rataţilor! Generaţia etnobotaniştilor! Generaţia Idioţilor! Generaţia Facebook! – aşa ne cataloghează mass-media şi opinia publică din întreaga ţară, în zilele acestea, pe toţi care am dat Bacalaureatul – eu le spun doar atât – RUŞINE!

Ruşine tuturor!

Ruşine pentru că aţi ajuns să daţi vina pe o generaţie crescută de voi, arătată cu degetul acum, tot de către voi! Ruşine sistemului care ne-a crescut! Ruşine modelelor, care ne sunt promovate de mai bine de 20 de ani încoace! Ruşine nouă, vouă, profesorilor, elevilor, politicienilor, mass-mediei, ROMÂNIEI!

Am ajuns după 20 de ani de şpagă, de modele gen Becali, Tălmăcean şi Bianca Drăguşanu, de învăţământ greşit manageriat, de legi făcute greşit, să profite cei puternici, de Facultăţi pe pile şi pe bani, din care au ieşit generaţii întregi de dascăli, care ne-au educat pe noi, cei idioţi şi fraieri, cei care ne aflăm acum în aceeaşi oală, indiferent dacă ne-am luat sau nu BAC-ul! Am ajuns la limită! Nu mai suportăm! Refuzăm să credem că suntem o generaţie pierdută!

Suntem de fapt prima generaţie, care va fi sacrificată cu folos, şi asta deoarece ne-am săturat de ceea ce se întâmplă în ţara aceasta! Totul trebuie să înceteze! Pentru aceasta vom ieşi în stradă şi vom cere dreptate!

Cerem ajutorul oamenilor corecţi, ajutorul moral de care avem nevoie pentru a progresa! Toată lumea este acum şocată de rezultatul Bacalaureatului şi implicit de Învăţământul românesc. Ohh, dar ce surpriză!! Cât de neaşteptat! Ce şoc! INCREDIBIL! SENZAŢIONAL!

Adică, dintre aceşti copii care, din “99 şi până acum, li s-a schimbat programa de ,,n’şpe” ori, care au intrat la Liceu, să dea Bacalaureat la geografie şi s-au trezit în clasa a XII-a, că dau la fizică, aceşti copii, care au văzut zi de zi la televizor, cum este încurajată prostia şi incultura, de ,,băieţii” cu bani făcuţi fraudulos, înconjuraţi de curve semi-îmbrăcate, în direct la televizor, aceşti copii bătuţi de soartă, fiindcă s-au născut, într-o ţară ca aceasta, o ţară în care e mai important, ce chiloţi are Crudu, decât rezultatele sportive şi intelectuale ale ţării, aceşti copii, care nu au devenit nişte… ,,genii eminesciene”??? Serios??? Aceşti copii, care nu au intelect, nici măcar cât… Einstein??? DOAMNE! CE NERUŞINARE!!

Măi nemernicilor, etnobotaniştilor!!! Cum puteţi măi, gunoaielor, măi loazelor, să nu învăţaţi şi să nu intraţi fără pile şi copiat la Facultăţi, când aveţi atâtea modele demne de urmat??? CUM E POSIBIL O ASEMENEA DEPRAVARE? Adică mai bine staţi pe Facebook şi pe Messenger, decât să urmăriţi modelele oferite la T.V.???

Adevărul e că de 20 de ani ne aşteptăm să iasă nişte flori de nufăr, în locuri în care nu am aruncat nici măcar seminţe de urzică! Aceasta e realitatea!

Vă uimeşte promovabilitatea de la BAC? Dar de aceea de la Titularizări, de ce nu ziceţi nimic? Ei nu-s loaze, etnobotanişti? E posibil să iei 1,20 la Titularizare şi să te mai consideri ,,profesor”? E posibil să iei Diplomă frauduloasă la ,,Spiru Haret”… şi să educi apoi generaţii întregi? Ştiaţi că 25% din toţi profesorii actuali au studiile făcute la ,,Spiru Haret”? Sau asta nu e important pentru voi?

Ştiaţi că suntem pe penultimul loc din Europa şi la egalitate cu Congo, la nivelul învăţământului? Şi aceasta nu e de acum, de un an-doi, … ci de aproape, două decenii!!! Aşadar, de ce vă mai miraţi? De ce sunteţi indignaţi?

Aaaa… aveţi impresia că dacă le oferiţi părinţilor şi bunicilor noştri, spectacole T.V. ieftine şi barbare, adevărate sugative de ,,rating”, sau dacă le cumpăraţi votul şi îi minţiţi în campaniile electorale, deşănţate, noi odraslele lor, o să fim dintr-o dată… ,,altfel”?Ei bine, suntem ,,altfel”, dar nu aşa cum credeţi voi!

Suntem diferiţi! Suntem diferiţi prin faptul că ştim să spunem: GATA! Gata cu adevăratele ,,gunoaie” din ţara asta! Nu vă mai merge! Noi avem onoare şi demnitate, nu mai suntem slugi în faţa voastră, iar dacă nu vom reuşi să vă schimbăm, vom pleca din ţară, şi atunci să rămâneţi voi, să vă plângeţi de milă! Noi, această generaţie a etnobotaniştilor, cum ne spuneţi voi, o să vă arătăm că avem mai mult curaj decât toate generaţiile voastre de comunişti,… la un loc!

Noi reprezentăm adevărata forţă, deoarece noi suntem VIITORUL, iar voi sunteţi doar nişte amărâţi, care veţi muri şi veţi fi uitaţi de istorie! Voi aţi fost PERIOADA NEAGRĂ din istoria acestei ţări şi aşa veţi fi ţinuţi minte,

Iar noi, noi suntem PRIMII! PRIMII care se revoltă împotriva voastră!”

Mihaela Cosma

“Suntem ceea ce gândim!”

Fiţi buni şi fericiţi!

Numai şi pentru astfel de momente în care citeşti aşa ceva, şi merită să fii profesor:

Geografie-scris: Scrie 5 oraşe importante din România

– Bucureshti

– Iashi

– Timishoara

– – Clujna-Poca

(ce face internetul din om…)

1. Marea Neagră este o mare foarte mare care conţine mult petrol de unde îi vine numele de marea neagră deoarece petrolul este negru. În marea neagră trăiesc mulţi peşti precum rechinii delfinii şi căluţii de mare precum şi cel mai important peşte balena renumită pentru grăsimea sa de care se bucură ţara noastră pt că untura de balenă e foarte scumpă şi din ea se face renumitul ulei de balenă cunoscut pe plan mondial.

2. Poetul cântă satul de care nu te mai poţi despărţi odată ce l-ai părăsit.

3. O pădure virgină este o pădure în care mâna omului n-a pus niciodată piciorul.

4. După moartea părinţilor săi, Creangă şi-a trăit viaţa în continuare până în ultimii ani ai vieţii lui.

5. Toma Alimoş se răzbună pe boierul Manea care l-a rănit mortal pe la spate cu ajutorul laşităţii…

6. Caragiale este autorul schiţelor şi nuvelelor sale, ca să nu mai vorbim de teatru.

7. în fabulă autorul descrie releaţiile sexuale întreţinute de oameni. însă el foloseşte animăluţe în descriere. în fabula bivolul şi coţofana el arată cum o păsărică şi un bivol făceau sex, iar un câine pofticios din fire vrea şi el dar bivolul nu era homosexual aşa că nu acceptă, iar căţelul se oftică……………. (scrisă la simulare 2006) = SIMULARE DE BACALAUREAT.

8. Ştefan cel mare era un bărbat bine îmbrăcat la costum venea de la un război cu o mână în ghips pt că căzuse de pe cal

9. Profesoara: “Să scrieţi cu majuscule”. Eleva: “Dacă nu avem majuscule putem să scriem cu pixu…”

10. … în timpul războiului secular care a durat 30 de ani

11. personaje Toma Alimoş:

toma alimoş – personaj principal

Manea – personaj secundar

calul (murgul) – personaj animalic

12. Haiducii din doine, balade şi idile erau liberi şi fericiţi ca păsările, animalele şi peştii care zburdă prin codri. De cum venea primăvara, haiducii cei harnici plecau în pădure. Acolo ei cîntau suflând din frunză şi lăsându-i pe boieri cu buza umflată.

13. Când eroul muri împuşcat de nemţi pe câmp, simţi miros de mărar şi pătrunjel.

14. Metoda folosită de Ion pentru a pune mâna pe pământul Anei este însărcinarea

15. Descoperirea Americii s-a produs ntr-un moment de neatenţie a pazei de coastă.

16. Nilul este un fluviu rămas de pe vremea faraonilor.

17. Şi tunarul ochi bine şi lovi avionul cu ţeava tunului.

18. În “Amintiri” apare copilăria fericită a puiului de ţăran Crenguţa Ionel.

Oricât de neaoş ar părea, mujdei vine din franceză, de la mousse d’ail (spumă de usturoi). Să nu vă mai prind, aşadar, spunând “mujdei de usturoi”.

Cravata a fost iniţial croată, fiindcă o purtau mercenarii croaţi din armata lui Ludovic al XIII-lea, pe la o mie şase sute.

Şmecher vine din germană, de la Schmecker, care era degustătorul de vinuri. Actualii şmecheri, săracii, nu fac diferenţa între Veuve Clicquot şi căpşunică de Vârteşcoiu.

Chirpiciul vine tocmai din Persia, unde înseamnă cărămidă.

A dezmierda vine din latină, de la dismierdare, adicătelea a şterge la fund. Pentru că mamele pruncilor lui Traian aşa-şi dovedeau afecţiunea.

Oraşul Giurgiu se chema pe vremuri San Giorgio, că-l înfiinţaseră nişte genovezi aventuroşi care făceau comerţ. Tot mai bine decât oraşul de vis-à- vis, care s-a transformat din Sexaginta Prista în Ruse.

Pogăcile (nişte turte foarte simple, rustice, din grâu sau mălai) au ajuns la noi prin austrieci, care le ziceau Pogatschen, dar se trag din focaccia italiană, care vine de la focus, care înseamnă mijloc, centru, buric. Buricul casei era cuptorul. Voilà.

Tradiţionala damigeană vine din franţuzescul damme-Jeanne, adică tanti Ioana. În Argentina i se zice şi acum dama Juana, în timp ce englezii au făcut-o demijohn, iar Vestul sălbatic a transformat-o în jimmyjohn.

Jobenul se cheamă joben fiindcă un nene pe nume Jobin îl vindea pe vremea când încă nu era limpede cum ar trebui să se cheme în româneşte. Memoria colectivă a avut de ales între numele pălărierului şi “ţilindru”, care sună ca pălăria.

Clanţa se cheamă clanţă fiindcă face “clanţ”. Serios.

“Când dai, la început dai din ceea ce ai, apoi, de la un moment dat, dai din ceea ce eşti”. (Părintele Arsenie Boca)

Oare, Ansamblul de la Tg. Jiu este o sursă puternică de emisie pentru distanţe intergalactice? Un receptor de mesaje venite din dimensiunile neştiute ale Universului? Cum poate fi el activat? Ce alte simbolori mai reprezintă?

Invităm fizicienii, extrasenzorialii, specialiştii în radiestezie să verifice şi să răspundă la întrebările de mai sus.

***

Limbajul simbolistic, care este un limbaj universal, reprezintă chintesenţa Înţelepciunii. Plecând de la un simbol este posibil să regăseşti ideile, adevărurile pe care el le reprezintă. Iată de ce, aceia care practică contemplaţia pot, privind un simbol, să se ridice până în planul cauzal, în lumea arhetipurilor şi astfel să aibe acces la o lume întreagă de idei şi imagini care se nasc natural în jurul acestui simbol. Lumea simbolurilor este lumea vieţii şi pentru a descifra taina vieţii trebuie să lucrezi cu simbolurile.

Brâncuşi a fost un iniţiat, cunoştea valoarea de aur pur a simbolurilor şi opera cu ele în lumea noastră fizică. Aşa cum natura reuşeşte să rezume, într-o singură sămânţă, un arbore întreg cu: rădăcină, tulpină, ramuri, frunze, flori, puterea lui de a creşte şi de a rodi mai departe, tot aşa, Brâncuşi a sintetizat în opera sa o întreagă ştiinţă ezoterică, acea ştiinţă divină a Vieţii şi a Universului. Fiecare sculptură a sa este o sămânţă care poate rodi în cel care o priveşte, un arbore magnetic – Arborele Vieţii. De altfel, ghidul lui spiritual care îl îndruma din astral a fost Milarepa, după cum singur a afirmat.

Fiecare sculptură a sa este capabilă să te facă să înţelegi “tâlcul adevărat al lucrurilor”, cum singur obişnuia să spună, căci fără esenţă nimic nu poate dăinui.

Să analizăm acum, din punct de vedere simbolistic, mai întâi fiecare element al ansamblului, aşa cum am făcut-o radiestezic şi apoi să contemplăm întregul.

Gânditorii tuturor timpurilor au căutat, prin meditaţie, să afle simbolul Universului, ca viziune sintetică, care să permită să fie perceput în unitatea sa. Acest simbol, confirmat de întreaga tradiţie, este cercul cu centrul său. Cercul, este deci simbolul Universului, iar centrul reprezintă Forţa Creatoare, Fiinţa Supremă care îl animă şi îl susţine.

Aşadar Masa Tăcerii, este simbolul Creatorului şi al Creaţiei Sale, este Simbolul celui care vorbeşte în Tăcere. Cercul, format din cele 12 scaune, reprezintă Sufletul, Creaţia Manifestată care se hrăneşte din punctul Central – masa de piatră – , Spiritul. Masa Tăcerii te invită la o Cină de Taină, ritual sacru în care fiinţa poate să se nască din nou, în Spirit şi Duh, în limbaj Christic.

Poarta Sărutului este tot simbol al Divinităţii, dar la o altă dimensiune. Aici ne mişcăm într-un nivel vibratoriu mai subtil, al Sferei, un spaţiu a căre a treia dimensiune este Profunzimea. Este un alt limbaj mărturisind despre acelaşi unic Adevăr. Poarta Sărutului este poarta care duce spre Împărăţie, filtrul iubirii desăvârşite, a Iubirii Călăuză, cea care este Lumina pe Cărare – Aleea Scaunelor. Ca să poţi face saltul către Spirit ai nevoie de graţie, de Har.

Biserica, cu nava ei sub formă de cruce, nu a fost în mod întâmplător gândită în ansamblu. Ea este cea care coboară Duhul Sfânt, cel care purifică, dar te şi investeşte cu forţa înţelegerii. Ea reprezintă forţa Înţelepciunii Divine, a sacrificiului, dar şi pavăza pe care simbolul crucii ţi-o dă pentru a putea urca treptele care duc către Lumină.

În fine, ultima treaptă – Coloana, zborul, materia sublimă în Spirit. Coloana fără de sfârşit este de fapt un lingam uriaş, simbol al Spiritului fecundator, acel AXIS MUNDI sau CARDINEX MUNDI, un laser prin lumina căruia poţi cunoaşte gustul Eternităţii şi parfumul Desăvârşirii. Despre el ar fi multe de povestit, dar ne mulţumim doar să amintim de el. În carte sunt mai multe detalii.

Putem constata cu uşurinţă că ansamblul monumental, aşa cum a fost gândit şi realizat de Brâncuşi, conţine două lasere. Un laser orizontal, cu axul format din Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sărutului, Biserica şi Masa Singuratică – care alcătuieşte laserul inferior şi Coloana Infinitului, care are forma verticală şi formează laserul superior. Important este să ştii să treci de la linia orizontală la cea verticală, de la materie la spirit. Iată transformarea pe care ansamblul, aşa cum l-a conceput Brâncuşi, o operează în structura intimă, subtilă a persoanei care îl parcurge pe jos de la un capăt la celălalt.

Sublimarea grosierului în subtil, a întunericului în lumină, a letargiei în zbor, este darul pe care Brâncuşi l-a lăsat urmaşilor săi. Brâncuşi a fost un Vindecător prin Opera lui.

Puteţi încerca singuri această experienţă parcurgând, acum avizaţi, ansamblul de la Masa Tăcerii către Coloană, ca şi cum aţi face o meditaţie. Porniţi de la Masa Tăcerii în pas lent, ritmat, observându-vă doar respiraţia. Lăsaţi privirea să mângâie, pe măsură ce înaintaţi, fiecare element al ansamblului. O să sesizaţi că privirea vă este purtată de la un registru la altul, într-un mod firesc, natural de la registru cel mai de jos – Masa şi Aleea Scaunelor, urcă apoi în al doilea registru pe care îl marchează Poarta Sărutului, pentru ca, în final, să ţâşnească pur şi simplu către Înaltul Înaltului, fiind purtată către lumina bolţii fără margini, de către spirala Coloanei.

În timp ce privirea voastră se va înălţa tot mai sus, fantastica energie care somnolează la baza coloanei vertebrale va începe să urce blând, dulce către centrul energetic din creştetul capului.

Brâncuşi, prin tot ceea ce a creat, dovedeşte că a fost un Învăţător autentic. El reuşeşte să conducă cu o mână sigură pe cel care parcurge ansamblul, indiferent de nivelul spiritual la care a ajuns, iar procesul trezirii are loc firesc, natural, asemeni înfloririi unui boboc de floare.

Cei care caută să evolueze pe toate cele trei planuri de existenţă: fizic, spiritual, divin, cei care caută iubirea, înţelepciunea, adevărul, cei care caută forţa şi fericirea, trebuie să ştie că nu vor putea găsi toate acestea, decât dacă vor merge într-o singură direcţie, de la obscur la lumină, de jos la înalt, de la tăcere la cântecul sferelor. Acestea ne învaţă creaţia lui Brâncuşi, aceasta este sămânţa divină pe care mâna sculptorului o sădeşte în inima celor care percurg acest ansamblu, chiar dacă puţini conştientizează fenomenul. Lucrul se face în taină, profund şi precis.

Brâncuşi ne învaţă să găsim vârful muntelui, să vibrăm la unison cu acest vârf, căci momentul în care vom realiza aceasta, forţele extraordinare, latente, potenţiale care ni s-au dat la naştere, vor putea face miracole în viaţa noastră.

Brâncuşi este un vindecător spiritual. Simbolurile dăltuite de el, activează în cei care le privesc, planurile profunde, intime, eliberând energiile blocate, ridicând calitatea conştiinţei şi a iubirii necondiţionate. Ca orice vindecător – iniţiat, Brâncuşi a luat în consideraţie aspectele multidimensionale ale omului, urmărind trezirea lui spirituală cu implicaţiile binecuvântate, care decurg de aici: regăsire, armonizare, reîntregire. Sculpturile lui îndumnezeiesc Omul prin bucuria pe care o trezeşte în cel care le priveşte.

“Eu vreau să sculptez forme care pot da bucurie oamenilor”, spunea el şi ce altceva poate însemna Bucuria, dacă nu îndumnezeire, adică armonia trăită pe toate planurile?

Dincolo de formă, sculpturile lui Brâncuşi sunt lacrimi de bucurie, pe care acesta le lasă să cadă continuu peste sufletul celui care ştie să vadă. Este omagiul pe care maestrul îl aduce pământului sfânt din lutul căruia, cândva, într-un an solar şi unic, cântecul lui de Om s-a născut.

BIBLIOGRAFIE:

* – LACRIMA BRÂNCUŞI – Ansamblul de la Târgu-Jiu – Simbolism şi ezoterism

Autori: Lidia Bîrsan şi Vasile Stratulat – Editura KOGAION – Bucureşti 1994

– OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV – Opere Complete

Material primit de la Paul Duţă şi completat de Bebe Stratulat.

Una din metodele pe care le-am folosit pentru a ne apropia de adevărul cuprins în opera lui Brâncuşi, a fost radiestezia. Pentru cei care nu cunosc cuvântul, radiestezie înseamnă: senzibilitatea fiinţei umane la radiaţii, la influienţele care se degajă din lumea înconjurătoare. Este un mod particular de a şti sau de a percepe lucrurile, altfel decât cu cele cinci simţuri obişnuite şi care se bazează pe fenomenele rezonanţei.

Şi acum iată ce ne-au relevat măsurătorile radiestezice făcute asupra Ansamblului de la Târgu- Jiu. După cum se ştie, Complexul monumental, aşa cum l-a conceput şi materializat sculptorul, cuprinde mai multe piese de sine stătătoare şi anume: – Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor,Poarta Sărutului, Coloana Infinitului. Acestea, împreună cu biserica existentă pe Calea Eroilor, gândită de Brâncuşi şi luată de el în consideraţie, ca făcând parte din ansamblu, alcătuiesc un întreg dinamic şi operant. Biserica a fost prevăzută în planurile sale, sub forma unei biserici cu o arhitectură foarte modernă, dar aceasta nu s-a putut construi din cauza lipsei de fonduri şi a unor neînţelegeri. Ea nu poate fi gândită ca exclusă din ansamblu şi o să vedem de ce.

Mai târziu, după terminarea fixării pieselor în ansamblu, a fost amplasată încă o masă de piatră, în parcul unde se află Coloana Infinitului, nu în mod întâmplător, de către o persoană necunoscută autorităţilor. Toate piesele sunt aşezate în linie dreaptă, orientate pe axa est-vest, pe Calea Eroilor şi traversează oraşul Târgu-Jiu.

Prin măsurătorile radiestezice, am stabilit că la Masa Tăcerii, o masă masivă din piatră, înconjurată de 12 scaune asemănătoare, există nişte câmpuri energetice polarizate diferit. Cele 12 scaune au câmpuri energetice polarizate, alternând semnul pozitiv cu cel negativ, iar în centrul mesei de piatră am măsurat un câmp rotitor cu o elongaţie destul de mare, adică având o energie uşor sesizabilă de către persoanele senzitive. Câmpul rotitor, având sensul de rotaţie trigonometric, este generat de cele 12 scaune, ce au polaritatea alternativă. Se pare că, prin natura lui, câmpul energetic rotativ este cel mai benefic câmp pentru celula vie. Nu ştim câţi trecători s-au aşezat la Masa Tăcerii, pe unul din cele 12 scaune, ca să se odihnească sau să mănânce şi au conştientizat faptul că se simt mai bine şi că oboseala le-a trecut mai repede ca de obicei. Dacă toate cele 12 scaune ar fi ocupate în acelaşi timp, fenomenul ar fi şi mai bine pus în evidenţă. Polaritatea diferită a scaunelor, indică faptul că la masă ar trebui să se aşeze alternativ o persoană de sex feminin şi apoi o persoană de sex masculin, pe scaunele corespunzătoare polarităţii lor. Chiar dacă nu este cunoscută polaritatea primului scaun, trebuie să se respecte alternanţa persoanelor de sex masculin şi a celor de sex feminin. Dacă lipseşte o persoană sau mai multe, polarităţile se păstrează prin existenţa scaunelor rămase neocupate. Câmpul rotitor al mesei funcţionează bine dacă se păstrează alternanţa amintită.

Aleea Scaunelor poate funcţiona ca un câmp vibratoriu de sine stătător, aşa cum, de altfel, poate funcţiona fiecare din cele 5 elemente ale ansamblului.

Din electrostatică se ştie că orice denivelare sau un vârf de pe o suprafaţă, se încarcă cu sarcini electrice de sens opus suprafeţei pe care se află aşezată piesa repectivă. În cazul nostru, orice denivelare de pe suprafaţa pământului – deal, munte sau orice altceva – se va încărca pozitiv faţă de pământ, care este polarizat negativ. Deci fiecare scaun de pe Alee va avea o polaritate pozitivă.

Dacă aşezăm două scaune, ca să fie alături unul de altul, vom observa că unul din ele va avea o polaritate pozitivă, iar celălalt o polaritate negativă, formând în acest fel un dipol. Dar dacă mai aşezăm un scaun lângă celelalte două, toate trei vor avea o polaritate care se va schimba după următorul program:

– scaunul nr. 1 se va încărca pozitiv timp de 45 de secunde, va deveni nul timp de 45 de secunde, după care iar se va încărca pozitiv timp de 45 de secunde, ş.a.m. d.

– scaunul nr. 2 se va încărca în acelaşi timp cu scaunul nr. 1, dar cu sarcini negative, timp de 45 de secunde, după care se va încărca pozitiv tot timp de 45 de secunde, în perioada când scaunul nr. 1 va avea câmpul nul.

– scaunul nr. 3 va respecta polaritatea şi ciclul primului scaun.

Deci, în timp ce scaunele 1 şi 3 au o polaritate pozitivă, timp de 45 de secunde, scaunul din centru va avea polaritatea negativă, timp de 45 de secunde, iar când scaunele 1 şi 3 vor avea câmpul nul, scaunul nr. 2 va avea polaritatea pozitivă. Distanţa dintre scaune nu schimbă frecvenţa de oscilaţie, dar mărimea ei este invers proporţională cu distanţa.

Acum, dacă gândim că pe Aleea Scaunelor sunt aşezate, de o parte şi de alta a aleei, câte 5 grupuri de scaune, fiecare grup având 3 scaune, vom avea în final un câmp rotitor central, având sensul de rotaţie trigonometric – sensul spiralei vieţii. E plictisitor, nu?

Să trecem acum la Poarta Sărutului. Efectuând măsurătorile radiestezice pe centrul porţii am constatat următoarele oscilaţii:

– timp de 60 de secunde va exista o polaritate pozitivă, timp de 60 de secunde va exista o oscilaţie circulară, în sens trigonometric, timp de 60 de secunde va avea o polaritate negativă şi timp de 60 de secunde va exista iar o oscilaţie circulară în sens trigonometric, după care se va repeta ciclul de oscilaţii.

Mergând mai departe, ajungem la Biserica de pe Calea Eroilor care, la rândul ei, produce un câmp rotitor, având sensul trigonometric.

Ultima piesă a ansamblului este Coloana Infinitului care se compune din mai multe trunchiuri de piramidă suprapuse, cap la cap. Două trunchiuri de piramidă, ce au baza mare pusă în comun, dau o polaritate negativă, iar două trunchiuri de piramidă ce au baza mică pusă în comun, dau o polaritate pozitivă.

În spaţiu, Coloana fiind alcătuită din module de trunchiuri de piramidă, ce formează nişte clepsidre, suprapuse cap la cap, va avea polarităţi alternative de-a lungul ei iar, la capul coloanei, câmpul energetic va fi nul. Să observăm că, Coloana este alcătuită dintr-un număr de 17 clepsidre.

Prin executarea de telemăsurători am constatat că deasupra Coloanei, la distanţa de un modul (1,80 m), apare un câmp rotitor de valoare mică, ca rezultanţă a suprapunerii tuturor modulelor. Integrând Coloana în ansamblu va apare în vârful ei o oscilaţie circulară în sens trigonometric de elongaţie mare, care porneşte din capul Coloanei, ca un fascicol ce se duce până la distanţe foarte mari, păstrându-şi dimensiunile, asemeni unei raze laser.

După cum am văzut, fiecare piesă luată separat, are o acţiune vibratorie specifică, personală, în spaţiul în care se află. Aceasta este un lucru firesc, dacă ne gândim că fiecare dintre elemente desenează în spaţiu câte un simbol universal, simbol care nu este altceva decât o cheie, prin care se obţine accesul într-o lume tangibilă doar cu simţurile interioare.

Dar ceea ce ni s-a părut tulburător a fost modul în care Brâncuşi, sculptorul esenţei, a închegat ansamblul, ordonând energiile după o Lege Universală, pe care nu numai intuiţia i-o putea releva, obţinând efecte care ţin de taină şi miracol. De altfel, când a plecat la Paris, după ce-a terminat Coloana, a spus locuitorilor şi notabilităţilor oraşului că “habar n-aveţi ce vă las eu aici”. Şi a avut dreptate.

În epoca în care Brâncuşi a trăit şi şi-a desfăşurat activitatea se ştiau prea puţine lucruri despre televiziune şi microunde, iar despre sculptor nu avem informaţii cum că ar fi avut noţiuni de electronică.

Şi totuşi… vom observa că întregul Complex de la Târgu-Jiu funcţionează ca un emiţător de microunde, în care Masa Tăcerii poate fi comparată cu o sursă de emisie de electroni, Aleea Scaunelor poate fi gândită ca un tun electronic accelerator de particule, Poarta Sărutului ca un modulator, Biserica jucând rolul unui amplificator puternic şi, în fine, Coloana Infinitului ca o antenă cu ghiduri de unde rezonatoare. Să fie o pură întâmplare? Un electronist poate recunoaşte cu uşurinţă toate acestea şi poate confirma această realitate.

Lipsea din acest ansamblu acea piesă pe care electroniştii o numesc reflector şi spre surprinderea noastră am găsit-o. Ea a fost gândită şi realizată de Brâncuşi, dar a fost aşezată la locul ei, după ce a plecat din acest plan fizic, de către un locuitor al oraşului, acolo unde aceeaşi intuiţie-călăuză a omului l-a îndemnat şi unde era chiar locul ei firesc să stea, funcţional.

Este vorba de ceea ce noi numim Masa Singuratică şi care se află astăzi în spatele Coloanei, la câteva sute de metri, jucând rolul de reflector. Întâmplare? Providenţă? De fapt nimic nu este întâmplător.

Conform unor măsurători radiestezice, Coloana Infinitului emite pe o rază de 300 m

Energia cea mai benefică este emisă noaptea, pe lună nouă sau plină. Cea mai puţin benefică este energia emisă în zilele însorite.

Constantin Brâncuşi (19.02.1876 – 16.03.1957) a creat la Târgu Jiu un complex nemuritor de trei sculpturi în aer liber, unic în lume: Masa Tăcerii, Poarta Sărutului şi Coloana Infinitului. Coloana Infinitului captează energiile terestre pe care le emite în exterior. Energiile emanate de suprafeţele Coloanei Infinitului au fost măsurate până la distanţa de 200 de metri.

Date despre Coloana Infinitului

Coloana Infinitului din Târgu Jiu are o înălţime de 29,330 metri şi o greutate de 29,173 kg. Este construită din metal feros (plăci din fontă), după formula 1/2 + 15 + 1/2 şi după “legea armoniei plastice”, descoperită şi perfecţionată de Brâncuşi, de forma 1- 2 – 4, unde 1 = 45 cm (mărimea laturii mici a trunchiului de piramidă, de forma unui pătrat), 2 = 90 cm (mărimea laturii mari a trunchiului de piramidă, de forma unui pătrat), 4 = 180 cm, înălţimea trunchiului de piramidă. Trunchiurile de piramidă, goale pe dinăuntru, sunt fixate cap la cap pe un miez central de oţel, cu secţiunea pătrată, uniformă pe toată înălţimea Coloanei Infinitului. Exteriorul Coloanei a fost curăţat prin sablare cu nisip special, ulterior fiind pulverizate două straturi de praf metalic, unul de zinc şi celălalt de alamă, la o temperatură mai ridicată.

În timpul celui de-al doilea război mondial, Coloana Infinitului a rezistat eforturilor zadarnice de a fi doborâtă la pământ de tancurile nemţilor şi ruşilor. În urma acestui fapt, coloana prezintă o deviere la vârf semnificativă, de mărimea unui triunghi echilateral cu latura de 33 cm.

Coloana Infinitului a devenit obiect de studiu pentru oamenii de ştiinţă din ţara noastră. Astfel, profesorul universitar dr. ing. A. Măruţă a făcut anumite măsurători şi a constatat că această Coloană emite radiaţii de energie pe patru direcţii. Nu cunoaştem cauza care l-a determinat pe ing. Măruţă să facă această cercetare şi descoperire uimitoare, dar ne permitem să avansăm următoarele considerente privind emanaţiile de energie ale Coloanei Infinitului.

Curentul electric teluric şi efectul de piramidă al componentelor Coloanei Infinitului

Intensitatea câmpului magnetic al Terrei este relativ slabă. În general, neperceptibilă de om, variază între 0,3 gauss la Ecuator şi de 0,7 gauss la poli. Dar există locuri pe Terra unde intensitatea câmpului magnetic este de peste 10.000 de ori mai puternică, formând anumite anomalii magnetice. Este foarte probabil că sub Coloana Infinitului există o astfel de anomalie magnetică, care se poate măsura.

S-a constatat că Terra este o gigantică pilă electrică alcalină, care mai primeşte electricitate şi din exterior. Oceanul Planetar (apa lui are un gust sărat şi amar) este un veritabil electrolit alcalin care, în interacţiune permanentă cu rocile limitrofe heterogene (amestec de numeroase elemente chimice distribuite neuniform), roci care au devenit veritabili electrozi masivi, au produs curentul electric teluric. Acest curent electric este amplificat atât de particule electrice provenite din radiaţia cosmică (particule ce se înscriu în spirală pe liniile de forţă ale câmpului geomagnetic), cât şi de electrizarea prin frecare datorită vânturilor şi mareelor. Considerăm că pe sub fundaţia Coloanei Infinitului trece o fâşie de curent teluric, datorită configuraţiei terenului din acel loc.

Numeroşi cercetători au constatat că piramidele prezintă energii enigmatice, care se manifestă în două planuri vericale, perpendiculare pe laturile bazei şi care se intersectează către vârf. Aceste energii au fost numite “radiaţii de formă”, iar efectul lor poartă numele de “efectul de piramidă”. Energia emanată de piramidă este maximă într-o zonă din centrul unei secţiuni orizontale, plasată la înălţimea de 1/3 de la baza piramidei. Coloana Infinitului este formată din trunchiuri de piramidă, cu baza pătrată, pe toată înălţimea ei.

Energiile terestre se prezintă sub forma unor reţele geobiologice, iar intersecţiile lor pe direcţii perpendiculare formează, pe suprafaţa pământului, noduri geopatologice. S-a constatat că fundaţia Coloanei Infinitului s-a pus în centrul unui astfel de nod, colector de energii. Deci, Coloana Infinitului captează energiile terestre pe care le emit în exterior. Suprafeţele laterale ale acestei Coloane (de forma unor trapeze răsturnate) emit radiaţii pe direcţii perpendiculare ale acestei suprafeţe, de natură magnetică şi telurică, generate de factorii arătaţi mai sus. Energiile emanate de suprafeţele Coloanei Infinitului au fost măsurate până la distanţa de 200 de metri.

Câteva întrebări necesare

1. Pentru ca Brâncuşi să poată amplasa Coloana Infinitului în centru unui nod geobiologic a fost oare înzestrat cu “al şaselea simţ”, care să-i fi permis găsirea acestui nod?

2. Brâncuşi ştia oare atunci că această Coloană este amplasată chiar pe axul paralelei 45° latitudine nordică?

3. Brâncuşi cunoştea la acea vreme (anii 1935/1936) efectul de piramidă? Coloana Infinitului putea fi construită din elemente de sfere metalice, retezate la capetele unui diametru, din elemente de clepsidră, din elemente din trunchi de con etc.

4. Brâncuşi a fost înzestrat şi cu putere sacramentală? Indiferent câte întrebări s-ar putea formula, un lucru este sigur: această Coloană a infinitului poate fi asemuită cu o scară la ceruri, o prefigurare a zborului interplanetar, un simbol ai infinitului.

Pe de altă parte, un cercetător ştiinţific, lucrând în cadrul unui laborator de Tehnologia Metalelor şi Sudură, al unui institut de cercetări energetice, fizicianul Stratulat Vasile, a efectuat măsurători radiestezice de specialitate la Complexul Brâncuşi din Tg. Jiu. Aceste măsurători au fost efectuate deoarece se punea problema restaurării şi punerii în valoare internaţională a acestui Complex. În acest scop Coloana Infinitului trebuia demontată şi trimisă în Statele Unite pentru restaurare.

Ţinând cont de situaţia conjuncturală din acea vreme acest lucru ar fi însemnat pierderea acestui monument original. Pentru a împiedica dezmembrarea complexului Brâncuşi cercetătorul Vasile Stratulat a întocmit o documentaţie de specialitate pentru restaurarea Coloanei, fără a fi demontată, pe care a depus-o la primăria oraşului Tg. Jiu şi împreună cu Lidia Bîrsan au editat în 1994, în editura Kogaion, o broşură cu titlul “Lacrima Brâncuşi” pe care au distribuit-o forurilor competente şi populaţiei din Tg. Jiu, în scopul împiedicării distrugerii acestui complex. Această acţiune a avut drept rezultat începerea restaurării complexului pe plan local, fără dezmembrarea Complexului. Iată ce se spunea, pe scurt, în această carte:

MOTTO:

O teorie trebuie verificată,

Un fapt trebuie dovedit,

Un adevăr trebuie trăit!

                       ALAN SPENCE

LACRIMA BRÂNCUŞI

Ansamblul de la Tg. Jiu are capacităţi vindecătoare

Să ne imaginăm următorul aspect: – privim o sferă, în interiorul căreia se află un om, iar în exteriorul ei un altul. Amândoi privesc sfera. Cel dintâi va afirma că sfera este concavă iar cel de-al doilea că sfera este convexă. Amândoi au dreptate, pentru că fiecare priveşte sfera dintr-un alt unghi de vedere.**

Să ne imaginăm acum că sfera este mare cât Universul. Omul care priveşte din afara ei, este omul de ştiinţă – cel care poate descrie, desena, analiza structura, culoarea sau forma lumii pe care o priveşte. Aceasta este lumea obiectivă.

Omul care se află în interiorul sferei, este misticul, iniţiatul, paranormalul, adică cel care simte lumea în interiorul căreia se află, lumea subiectivă.

Realitatea este alcătuită din cele două ipostaze. Ele trebuiesc îngemănate, pentru a obţine imaginea corectă, reală a Întregului. Pentru că un Om, nu este numai o masă de oase, muşchi şi nervi. El este, în mod egal, o lume de simţiri, sentimente, gânduri. El însuşi este un Univers care respiră, creează, trăieşte eşecuri şi bucurii, tristeţi şi victorii.

În interiorul acestui Univers îşi desfăşoară activitatea alte Universuri, cu legile lor şi care, la rândul lui, el însuşi trăieşte în interiorul unui alt Univers. Între aceste Universuri există o strânsă interdependenţă şi o bună comunicare şi nu pot fi luate şi tratate separat. Omul este o carte deschisă, o imensitate.

În rândurile de mai jos noi vă propunem doar o cale către taina descifrării lui, cale pe care Brâncuşi a mers toată viaţa lui.

Ceea ce am simţit şi trăit la Tg. Jiu, în faţa Ansamblului Sculptural al lui Constantin Brâncuşi, nu poate fi descris decât ca o parte din realul lui. Este o parte din adevărul lumii profunde a sculpturilor acestui neegalat Artist, adevăr pe care ni l-au confirmat, în mare parte, mărturiile celor care au ştiut să vadă, să simtă şi să-i asculte mesajul în tăcere. Acest adevăr rămâne să-l căutaţi şi să-l aflaţi prin trăirea voastră personală.

Despre Opera lui Brâncuşi şi despre el însuşi, s-au scris mii de pagini. Este firesc, când ne gândim că tot ceea ce creează un om născut cu har divin, indiferent de domeniul pe care-l abordează, este ca o fântână insondabilă, din care să-ţi potoleşti setea de nesfârşit.

Despre Mioriţa, balada solară a inimii neamului românesc, sau despre versul fără seamăn al lui Eminescu, s-a scris şi se va mai scrie cât vom dăinui pe acest pământ. La fel se întâmplă şi cu creaţia lui Brâncuşi. Toţi trei, Cântăreţul anonim, Eminescu şi Brâncuşi sunt fântâni cu apă vie, săpate în pământul românesc de mâna Divinităţii.

Prin rândurile de mai jos dorim să vă relatăm câteva din cercetările făcute de noi, din alt unghi de vedere decât cele obişnuite, cercetări care au vizat mai ales aspectele subtile, vibratorii, misterioase ale creaţiei brâncuşiene, aspecte mai puţin, poate, palpate cu ceea ce reprezintă conştienţa noastră, dar care operează sigur şi precis în profunzimile subconştientului nostru.

Aţi ştiut vreodată traducerea versurilor?

Pentru toţi prietenii şi colegii lor care au 10, 15, 20, 25, 30, 35, 40, 45, 50… de ani, de la absolvirea şcolii!!!

Gaudeamus igitur

Popularul cântec academic “Gaudeamus Igitur” (“Să ne bucurăm, aşadar”) sau doar “Gaudeamus”, este cântat sau recitat mai ales la ceremoniile de absolvire. Numeroase şcoli, colegii, universităţi sau societăţi academice îl consideră cântecul lor oficial. De fapt este un cântec despre viaţa şi durata ei: “De Brevitate Vitae” (“Despre scurtimea vieţii”). Face parte din tradiţia “CARPE DIEM” (“TRĂIEŞTE CLIPA”) şi elogiază bucuria vieţii.

S-a cântat prima dată în secolul al XVIII- lea (C. W. Kindleben, 1781) şi are la bază un manuscris în limba latină din 1287. Când se cântă, primele două versuri şi ultima linie a fiecărei stanţe sunt repetate; de exemplu:

Gaudeamus igitur,

Iuvenes dum sumus.

Gaudeamus igitur,

Iuvenes dum sumus.

Post iucundam iuventutem.

Post molestam senectutem.

Nos habetit humus-

Nos habetit humus.

Latină                                                                                             Română

Gaudeamus igitur                                                                Să ne bucurăm, aşadar

Iuvenes dum sumus                                                           Cât încă suntem tineri

Post iucundam iuventutem                                             Fiindcă dup-o tinereţe agitată

Post molestam senectutem                                             Şi-o bătrâneţe-ngreunată,

Nos habebit humus.                                                            Ţărâna ne va avea pe toţi.

Ubi sunt qui ante nos                                                          Unde-s, oare

In mundo fuere?                                                                   Cei ce-au trăit înainte-ne?

Vadite ad superos                                                                Poţi s-ajungi până-n Ceruri

Transite in inferos                                                                Sau să păşeşti prin Iad

Hos si vis videre.                                                                  De doreşti să-i revezi.

.

Vita nostra brevis est                                                         Viaţa ne este scurtă

Brevi finietur.                                                                         Va fi terminată prea curând,

Venit mors velociter                                                            Moartea vine fulgerător

Rapit nos atrociter                                                               Atroce ne agaţă-n ghearele-i.

Nemini parceur.                                                                     Nimeni nu-i cruţat de-aceasta.

.

Vivat academia!                                                                     Trăiască şcoala!

Vivat professores!                                                                 Trăiască profesorii!

Vivat membrum quodlibet;                                              Trăiască fiecare-ntrebător!

Vivat membra quaelibit;                                                    Trăiască fiecare-ntrebătoare!

Semper sint in flore                                                             Fie ca ei să-nflorească de-a pururi!

Vivat omnes virgines                                                           Trăiască toate fecioarele

Facile, formosae.                                                                   Binevoitoare şi curate la suflet!

Vivat et mulieres                                                                   Trăiască, de-asemeni,

Tenerae, amabiles,                                                               Femeile tandre, iubitoare

Bonae, laboriosae.                                                               Şi pline de hărnicie!

Vivat et res publica et qui illam regit                          Trăiască patria şi cei ce-o conduc!

Vivat nostra civitas,                                                          Trăiască-ne oraşul

Maecenatum caritas                                                         Şi binefăcătorii acestuia

Quae nos hic protegit.                                                      Care, prin caritatea lor, ne oferă siguranţă!

.

Pereat tristitia,                                                                 Fie ca tristeţea să piară!

Pereant osores.                                                                Fie ca urâtorii să piară!

Pereat diabolus,                                                               Fie ca Diavolul să piară!

Quivis antiburschius                                                      Fie ca oricine-i împotriva şcolii noastre,

Atque irrisores.                                                               Oricine-ar râde de-aceasta, să piară!

Au aparut si rezultatele examenelor de la sesiunea din toamna a bacalaureatului.Precum era de asteptat,nici de data aceasta elevii nu au invatat si notele au fost pe masura.De altfel,multi dintre ei recunosteau cu seninatate ca nu s-au pregatit si au mers la examene impinsi din spate,de parinti.Pentru ei diploma de bacalaureat era doar o hartie fara nici o valoare.Unii din parinti erau ofticati ca tinerii nu au fost lasati sa copieze,macar putin.Tocmai ei,care ar fi trebuit sa-i educe in spiritul muncii cinstite,adica a celor sapte ani de acasa.Sa fie alaturi de ei prin exemplu si incurajari.Insa ei vor ca odrasla lor sa aiba o diploma,chiar daca nu o merita.Cat de mult s-a devalorizat cultura si educatia!

Pe de alta parte guvernul isi pune problema sumei,de ordinul zecilor de mii de euro,care va trebui platita in contul somajului celor care nu-si vor gasi o slujba.Si e putin probabil sa le placa a munci,daca nu au avut rabdarea sa zaboveasca asupra cartilor.Din lipsa de studenti,unele facultati isi vor inchide portile,dar ce s-ar fi intamplat daca acesti elevi ar fi trecut,prin bunavointa examinatorilor?Ar fi terminat si facultatea si tot la somaj ar fi apelat,insa cuantumul ar fi fost mai mare.Cu alte cuvinte ajungeau prosti cu diploma de facultate.Singura solutie consta in invatatura asidua,fara compromisuri.Dar e greu si plictisitor a invata in ziua de azi,cand exista atatea tentatii carora nu le poti face fata.

Un exemplu ca se poate l-a dat un absolvent,care a obtinut cea mai mare medie de pe sesiune.Dupa ce a picat de doua ori anul trecut si o data in primavara,a luat meditatii in vara si s-a pus pe invatat in mod serios.Si-a dat seama ca numai asa se poate trece mai departe si eu sper sa continue tot asa.Oare cati din cei care au picat vor face la fel?Sunt sigur ca nu multi,dar chiar si putini sa fie,ar fi un inceput promitator.As vrea sa-l asemui unui bulgaras de zapada,care creste pe masura ce se rostogoleste.Poate ca vom vedea schimbarea conceptiei despre scoala si munca,in general.Pentru ca si procesul de invatare e o munca grea,care te pregateste pentru societate,pentru viata,te face om.