
Atunci când mă-ncearcă tare
Câte un dor de plimbare,
O pornesc cu nostalgie
Spre baie, bucătărie…

Atunci când mă-ncearcă tare
Câte un dor de plimbare,
O pornesc cu nostalgie
Spre baie, bucătărie…

Trenul tău, când se arată,
Poartă-n el un univers,
Nu se-oprește niciodată,
Trebuie să urci din mers.

Când pornesc la vânătoare,
Îmi iau amicul arcaș,
Nu săgetăm căprioare,
Doar fetele din oraș.

Șade moșul și privește
La fete cu trup de zână,
Simte cum inima-i crește,
Dar celelalte-i atârnă.
Era taxiul epocal
Și admiram orice șaretă,
Trăsura trasă de un cal,
Purtând un om și o servietă.

Oaia, găina și porcul,
De Paște, iar s-au jertfit,
Și-au dat puiul, oul, duhul,
Pentru praznicul sfințit.
Cât i-o fi mintea de brează.
Tot inima îi dictează,
Doar după ce-o dă în bară,
Vine capul și repară.

Pălincuța poți să o bei
Ca stimulent pentru idei,
Dar nu este recomandată
Celor cu mintea limitată.

Anul trece ca oricare
Și intră-n cronici stufoase,
Însă doar atunci ne doare
Când ni se pune pe oase.
La mulți ani, cu tinerețe în spirit și trup!

Moș Crăciun cel veritabil
– Credeți-mă ce vă spun –
Sosește, invariabil,
Doar în Noaptea de Ajun.
CRĂCIUN FERICIT!