Poate că era din cauza gândurilor nu tocmai liniștitoare, însă nu mi se lipea genă de geană. Era trecut de 22:00, oră la care de obicei mă aventuram în lumea viselor, dar acum nu reușeam deloc să adorm, chiar dacă-mi puneam la bătaie toată tehnica de care dispuneam: televizorul, cu o muzică lină, număratul a sute de oi sau o călătorie imaginară intergalactică. Nu aș fi vrut să apelez la calmante, însă asta era ultima soluție, astfel că am înghițit două diazepame deodată. Să fiu sigur că nu dau greș!

Așteptam efectul de liniștire, când mi s-a părut că aud un zgomot venind din bucătărie. Am ciulit urechile și am mai auzit ceva, tot din acea direcție. Ce putea să fie?, că locuiesc singur și nici măcar o pisică nu am. M-am ridicat încet și am pășit precaut spre zona în cauză. Ciudat! Lumina era aprinsă și la masa micuță stătea un individ scund, chel și cu o mustață stufoasă. Era îmbrăcat într-o ținută lejeră de sportiv și savura o cafea. Nu părea să-mi vrea răul, din moment ce-mi zâmbea și stătea liniștit, așa că am îndrăznit să-l întreb:

– Ce cauți, dom’le în casa mea?! Și ce vrei?… Și cine ești?

– Ahaaa! Trei întrebări deodată!, a exclamat el ridicând degetul arătător în sus. Am să-ți răspund pe rând, dacă iei loc și nu mă privești cu figura aia speriată. Stai liniștit și ia o cafea proaspăt făcută de mine, din marfa ta. Hai!

Avea o voce plăcută și o figură blajină, așa că m-am mai liniștit și i-am urmat îndemnul. În timp ce-l priveam, totuși uluit, el îmi turnă cafea într-o ceașcă și mi-o împinse tacticos. Apoi se așeză la loc și glăsui:

– Chiar așa! Ce caut eu într-o casă în care stă un om singuratic, fără perspective și cu slabe șanse să-l mai viziteze cineva a doua oară? Te plângi că ești singur, n-ai somn și crezi că e din pricina caracterului tău, nu? Ei bine, de aceea am poposit la tine. Sunt Doctor Deco, specialist în decorațiuni interioare, și vreau să te ajut.

Mă uitam năuc la el și nu înțelegeam ce vrea, deși îmi citea multe din gândurile care mă apăsau în ultima vreme. Nu mă oboseam să-l întrerup și poate că nici n-aș fi putut, fiindcă vorbea neîncetat și gesticula mereu.

– Dragul meu, am să-ți dau câteva sfaturi prietenești, care-ți vor schimba total viața. Uită-te în jurul tău acum și spune-mi ce vezi, ce mesaj recepționezi? De fapt nu trebuie să-mi spui, că îți răspund eu: nici un mesaj! Totul e mut, utilitar dar rece. Iar când casa ți-e e atât de tăcută, tinzi să te închizi și tu, să nu mai comunici cu cei din jur. Iată pe scurt ce îți propun eu, începând chiar de la culorile pereților și până ceștile de cafea. Schimbă-le, dragule, cu ceva mai atrăgător în culori vii, calde.

La fel și ceainicul. Înlocuiește vechitura aia din metal cu ceva vesel, potrivit pentru o conversație destinsă.

Am văzut veioza de duzină din dormitor. N-are nici o personalitate, așa că-ți recomand una care va face impresie chiar și ziua.

Lângă veioză ar sta foarte bine un ceas deșteptător deosebit, că e la modă în această perioadă să ne amintim de trecut.

Asta mi-a amintit că ai moștenit pasiunea de a găti de la mama ta! Pentru ca să impresionezi, îți recomand un set: mănușă plus suport termic pentru oală.

Doctor Deco mi-a vorbit în continuare de fiecare încăpere în parte și mi-a dat sfaturi din cele mai diverse, amintindu-mi mereu să caut produsele descrise de el la adresa http://www.doctordeco.ro/category/colectie-foxtrot/ La un moment dat am simțit că diazepamul își face efectul și ochii mi se închid. M-am trezit dimineață, când primele raze de soare mă iritau pe față. Eram singur în locuință, iar în bucătărie toate erau la locul lor. Doar un petic de hârtie de pe măsuță, mi-a atras atenția. Pe ea era trecută adresa din „visul” meu. Ba chiar și adresa magazinului fizic: Str. Blănari, nr. 12, București. Am intrat pe site, ca să mă conving, și am găsit lucrurile descrise de Doctor Deco, și multe altele.  În zilele următoare am făcut schimbările sugerate și de atunci am mai mulți vizitatori, dar mai ales vizitatoare. Am aruncat și cutia cu diazepam.

Acest articol participă la competiția Spring SuperBlog 2014

Deși nu sunt catolic, am credința că o căsătorie se face doar o dată-n viață, iar divorțul nu ar trebui să intervină decât în cazuri extrem de rare.. Începutul vieții de familie dintr-un cuplu este, de obicei, simbolizat de nunta mult visată și idealizată încă din copilărie. Fiecare, dar mai ales mireasa, ar vrea ca petrecerea să fie perfectă, cu cei mai iluștri invitați, cele mai frumoase daruri, cele mai gustoase și extravagante mâncăruri, cele mai scumpe băuturi, cea mai bună muzică și nu în ultimul rând, cea mai frumoasă locație. Iar pentru cei care vor să aibă o nuntă ca-n povești, elegantă și plină de rafinament, recomand salonul de nuntă Toujours l’Amour, care e un loc special creat și dotat cu toate facilitățile visate de miri și invitați. Piscina este una dintre cele mai apreciate zone ale localului și are un loc special amenajat pentru fotografi, dar și pentru invitații care se pot destinde cu cocktail-uri din cele mai exotice.

Nunta fiecăruia dintre noi este un moment unic, care rămâne întipărit în mintea noastră până la sfârșitul vieții, iar pozele și filmul evenimentului ne ajută din când în când să ne stimulăm memoria, să evaluăm și să reevaluăm fiecare moment, gest, zâmbet sau chiar o lacrimă ce stă să se perinde pe obrazul îmbujorat am miresii. Pentru a da cea mai bună șansă unei petreceri ce se vrea o reușită, este foarte important să alegi un loc spațios și modern, precum cel la care fac referire în aceste rânduri. Salon du Mariage Toujours l’Amour mai are și alte numeroase facilități la care, recunosc că nici nu m-aș fi gândit pe vremea când am fost eu mire. Printre altele, mă impresionează faptul că se poate organiza dansul mirilor la piscină, deasupra apei, cu pian; există spațiu verde în fața salonului; spațiu de cazare în incinta Săftica Resort (în special pentru invitații sosiți din provincie); transport gratuit sau taxiuri pentru invitați; focuri de artificii deasupra piscinei; organizarea cununiei civile (religioase) lângă piscină; posibilitatea de a pregăti berbecul la proțap; organizarea unei „ciorbe de potroace” clasice sau la piscină, a doua zi după nuntă și ar mai fi o sumedenie de alte avantaje.

Văzând această oportunitate și facilitățile pe care le oferă locația prin site-ul http://www.salondumariage.ro/salon-nunta-bucuresti chiar că-mi vine să mă mai însor odată, mai ales că-s văduv, iar o văduvă s-ar mai găsi și pentru mine. Pornind de la o astfel de nuntă și continuând în același ton fascinant, cred că aș avea mari șanse să duc până la capăt o căsnicie frumoasă și lungă, cât ne-o fi viața. Nu e nevoie decât de iubire, toleranță și puțin curaj, fiindcă salonul de nuntă Toujours l’Amour ne așteaptă pentru a ne face regi timp de o noapte.

Acest articol participă la competiția Spring SuperBlog 2014

Nu pot să uit nici acum cât de toridă a fost luna aceea de vară. Parcă vroia să demonstreze că-și merită cu vârf și îndesat numele de luna lui cuptor. Cu toate acestea, pasiunea unui pescar nu are opreliști, și chemarea apelor este parcă și mai puternică atunci când se ivesc piedici în calea astâmpărării ei. Mai ales dacă suntem măcar doi fani ai acestui sport molipsitor. Așa că, eu și prietenul Mitru, ne-am pregătit cele necesare și am purces spre râul cel mai frecventat de noi, Someș. Înainte de a ajunge la locurile știute, dintr-un sat mai ferit, am poposit la o groapă de gunoi în care știam că se mai aruncă animale moarte. Făcând un efort supraomenesc de a învinge greața provocată de mirosul pestilențal al cadavrelor, am reușit să ne umplem un borcan cu viermi grași, recoltați dintr-un cap de vacă.

Râme mai aveam de data trecută, iar mămăliga o făcusem de cu seară. Am ajuns la cotul Someșului tocmai la timp, pe când soarele începea să-și piardă din putere. Restul operațiunii trebuia să fie o plăcere presărată cu capturi supriză, din când în când. Doar că peștii erau probabil afectați și ei de căldură și nu se înfruptau de loc din momelile noastre. Situația nu s-a îndreptat nici peste noapte, așa că am  hotărât să mai stăm până a doua seară. Timpul trecea cu greu și transpirația ne curgea șiroaie pe tot corpul. În jurul nostru mirosea a leșuri putrezite, iar viermii pe care-i foloseam puțeau și ei ca naiba.

Eram supărați rău, în momentul când lângă noi au poposit doi localnici, veniți și ei la pescuit. Fără să vrem am auzit povestind despre un bal care urma să se desfășoare în seara asta la ei în sat. Cum eram lihniți de foame și dornici de a ne destinde după chinul pe care l-am îndurat pe malul înfocat al apei, ne-am gândit ce bine ne-ar prinde puțină distracție. Numai că realizam cât de rău arătăm și mai ales cum mirosim după o baie de sudoare și putori persistente. Trebuia să găsim totuși o soluție, fiindcă dorința era prea mare!

Întâmplarea fericită a făcut să am în portbagajul mașinii un cadou pe care vroiam să-l ofer cuiva, în zilele următoare. Era vorba de un set Farmec de produse antiperspirante Gerovital H3 prof. Ana Aslan, pe care-l luasem zilele trecute. Citisem pe adresa http://www.farmec.ro/Gerovital-H3-Classic.html că deodorantul antiperspirant Gerovital H3 Splendide, deodorantul antiperspirant Gerovital H3 Natural, deodorantul antiperspirant Gerovital H3 Sensitive și deodorantul antiperspirant Gerovital H3 Fresh fac minuni atunci când ai probleme cu pielea dar și când vrei să scapi de mirosurile neplăcute. Noi aveam de ambele, fiindcă și soarele ne-a prăjit fără milă, iar usturimea ne făcea să ne strâmbăm de durere.

Înainte de a le încerca puterea, am căutat un loc al râului cu apă ceva mai curată și ne-am clătit pe cât posibil. Mirosul grețos al corpurilor noastre, însă, nu dispărea. Am trecut la soluția extremă și ne-am parfumat cu măsură, totuși. Apoi ne-am schimbat în hainele curate și am ne-am dat iarăși, discret, cu deodorant. Am simțit o îmbunătățire considerabilă, iar problemele au dispărut ca prin farmec.  Astfel am decis că putem să mergem la petrecere. Acolo am întâlnit multe fete frumoase și dornice de a fi dansate. Niciuna dintre ele nu a strâmbat din nas, ba dimpotrivă, aș putea zice că am avut un succes neașteptat. Chiar și foamea ne-am potolit-o tot cu ajutorul codanelor care aveau la ele diferite gustări făcute acasă. Pentru toți cei care trec prin momente mai dificile recomand să caute pe http://www.farmec.ro/produse/deodorante-15/1.html și vor găsi cu ușurință o soluție.

Acest articol participă la competiția Spring SuperBlog 2014

Aveam doar trei anișori când mă rugam de fiecare barza ce zbura deasupra mea pentru a-mi aduce o surioară. Mă simțeam singur și voiam un partener de joacă, dar nu frate, fiindcă acesta mă dezamăgise. Dorința mea s-a îndeplinit în câteva luni și părinții m-au anunțat că în curând una din berze va aduce un bebeluș. Eram tare bucuros și o sâcâiam mereu pe mama întrebând-o cât mai e până îmi vine surioara. Ea se răstea uneori la mine și mă întreba de unde sunt așa de sigur că va fi fată. Îi răspundeam că sunt convins, deoarece eu așa am cerut. Apoi, ca să-i arăt cât sunt de pregătit, i-am spus și numele pe care voiam să-l aibă: Doina. Era numele pe care-l folosea mereu mama atunci când cerea cutiuța cu cremă emolientă de pe noptieră. Toate acestea mi le-au repovestit ai mei după ce am mai crescut, dar ele îmi rămăseseră adânc întipărite și în memorie.

Doina a crescut alături de mine câțiva ani, apoi ne-a despărțit școala. De mai bine de un deceniu suntem din nou nedespărțiți și ne depănăm împreună amintirile. Mă uit adesea la ea și constat că seamănă foarte mult cu mama când era tânără, dar care s-a stins de ceva vreme. La fizic, la caracter, dar și la preferințe. Printre altele, și ea a păstrat obiceiul de a folosi produsele cosmetice din gama Farmec, iar cutiuța cu cremă parfumată Doina este întotdeauna în poșeta ei. Nu că aș umbla eu prin lucrurile de acolo, dar o văd și o simt când folosește produsul. La fel ca și la mama, pielea feței și a mâinilor este elastică, suplă și strălucitoare.

La întrebările mele, ea mi-a explicat de ce are un așa atașament pentru aceste produse.  Astfel am aflat că gama acestora e mult mai largă, firma având o vechime de peste 120 de ani, iar produsele sale cuprind acum Gerovital H3 Evolution, Gerovital Plant, Aslavital, Farmec, Aslamed, Athos și Obsesie. Calitatea și originalitatea produselor FARMEC a fost recunoscută oficial în anul 2002, când compania a obținut Certificatul Internațional de Calitate ISO. Mezina familiei, crema Doina, asigură pilelii cantitatea optimă de apă și substanțe emoliente, cu efecte tonifiante și regenerante asupra pielii. Este un succes al acțiunii de colaborare KREM. La urmă mi-a arătat și o reclamă foarte inspirată pe adresa: http://www.youtube.com/watch?v=xFmX7orbgZc

Așa am aflat secretul tinereții veșnice a surorii mele și probabil a multor femei care folosesc această cremă cu proprietăți atât de apreciate în lumea întreagă. De fapt nu era nici un secret, ci un bun obicei moștenit de la mama și confirmat de cele mai noi cercetări din domeniu.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2013.

Anul trecut eram singur, deși scriam de aproape doi ani pe acest blog. O făceam pentru mine și nu știam dacă e cineva interesat să citească ce gândesc. Începând din primele luni ale acestui an, încetul cu încetul, am ajuns să cunosc alți bloggeri și să intru în grupul unor persoane minunate, de la care am învățat și sunt sigur că voi mai învăța încă foarte multe. Cu ajutorul lor am aflat de competiția SuperBlog și m-am gândit că o astfel de experiență nu poate fi decât benefică pentru un novice ca mine. Astfel că m-am înscris și mă bucur că am făcut-o. Am pornit cu stângul, dar pe traseu am învățat o sumedenie de lucruri care se reflectă în articolele de la urmă.

Toate aceste cunoștințe și experiența care se acumulează sunt amplificate atunci când ai parteneri, iar colaborarea este cât mai intensă. Un parteneriat bazat pe comunicarea între bloggeri e visul pe care l-am avut de când m-am apucat de scris. Partenerii nu sunt numai cei care concurează împreună, ci și cei care se ajută prin informații și observații pertinente. E o competiție continuă în care toată lumea are numai de câștigat. Iar parteneriatul e ca un edificiu care devine mai trainic atunci când conlucrarea dintre componenți este continuă și eficientă. E ceea ce își dorește orice persoană sociabilă, care vrea să progreseze și să-și măsoare capacitățile cu ceilalți membri ai echipei. Pentru că împreună trebuie să formăm o echipă cât mai sudată, fără orgolii deșarte și fără frica de eșec.

Faptul că am fost întrebat și eu despre valoarea unui parteneriat mă face să fiu mândru și să cred că voi fi tratat de la egal la egal de ceilalți bloggeri, cu o mai mare vechime și experiență. Ar fi încă un pas pentru a mă perfecționa și a scrie mai bine, mai atractiv și să abordez subiecte cât mai interesante, de actualitate. Așa cum am învățat în aceste două luni de competiție SuperBlog, vreau să acumulez în continuare învățăminte noi, iar parteneriatul ar fi ideal pentru mine, la fel ca pentru mulți alții. Vă invit să faceți parte din această familie și sunt convins că nu aveți nimic de pierdut, ci dimpotrivă. Unde sunt mai mulți e și calitatea mai mare, iar perfecționarea e idealul fiecăruia dintre noi.

În încheiere vreau să mulțumesc pentru ocazia oferită de a-mi împărtăși părerea și a mă considera un potențial partener al blogosferei. E o onoare pe care o apreciez foarte mult și am să fac tot posibilul ca să o dovedesc.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2013.

Știm cu toții că rudele și vecinii nu poți să-i alegi, dar e o mare binecuvântare să fie buni și cât mai mulți, aș completa eu. Zic asta pentru că de mic copil am avut parte de multe neamuri: mătuși, unchi și veri. De acest avantaj am profitat din plin și nu pierdeam niciodată ocazia să-mi vizitez rudele, unde eram primit mereu cu bucurie și ospitalitate. Au trecut multe decenii de atunci și lista cu rubedenii s-a subțiat sensibil, căci timpul nu iartă pe nimeni. Constat cu tristețe că nu mi-a mai rămas decât o singură mătușă în viață, sora cea mică a tatălui meu. Din fericire ea e mătușa care m-a iubit și ajutat cel mai mult. Chiar și astăzi îmi găsesc refugiul în sânul familiei sale, unde pot să-mi descarc sufletul și să primesc sfaturi pentru problemele care se ivesc în viața mea.

Anul acesta, însă, eu am fost cel care a trebuit să o încurajez pe mătușa Veronica, pe unchiul și pe verișorii mei. Pentru că, în urma unui împrumut făcut la o bancă și pe care nu l-au putut restitui, casa pe care au construit-o în tinerețe, precum și toate acareturile, le-au fost scoase la licitație și vândute. Au făcut tot ce se putea omenește și legal ca să o păstreze, chiar au implorat în genunchi pe cine credeau că trebuie, dar executorul judecătoresc a fost de neînduplecat, la fel ca și noul proprietar. În consecință au fost nevoiți să se refugieze într-un depozit de materiale de construcții, pe care îl mai aveau în proprietate. Durerea a fost mare, iar unchiul a ajuns chiar în spital, cu probleme cardiace. Mătușa plânge de câte ori o văd, însă caut mereu să o încurajez spunându-i că viața e mai prețioasă decât orice casă. De aceea e bine să nu se gândească la ce a fost, ci la viitorul pe care-l mai au în față. Altfel, gândurile negre i-ar doborî prea devreme.

Poate că perspectiva mea optimistă o ajută, dar aș vrea să-i ofer și ceva concret care să-i amintească mereu că viața merită să fie trăită oricât de multe greutăți trebuie să învingi. M-am uitat la oferta generoasă de daruri de pe „LuxuryGifts.ro”, la adresa: https://www.facebook.com/luxurygiftsro și am ales un cadou care cred că o să o inspire pe mătușa mea prin ceea ce reprezintă. E vorba de o pasăre colibri drăguță, harnică și curajoasă în lupta ei pentru supraviețuire.

Citatul lui Paulo Coelho: „Există un singur lucru care face ca un vis să devină imposibil de împlinit: teama de eșec”, sper să o întărească pe mătușa Veronica, precum și pe toți ceilalți membri ai familiei. Iar visul lor trebuie să fie în aceste momente acela de a supraviețui tragediei peste care tocmai au trecut. Numai așa vor putea să-și realizeze fiecare alte visuri frumoase, așa cum e normal să aibă fiecare dintre noi.

Micuța pasăre de mai sus este prezentată, la fel ca alte minunate daruri, pe adresa http://www.luxurygifts.ro/paulo-coelho-despre-visuri-colectia-citate-motivationale-cu-cristale-swarovski-u0006-128-cm1

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2013.

Dragă Moșule

Poate că îți mai amintești de mine, deși nu ți-am scris niciodată vreo scrisoare. N-am făcut-o fiindcă nu-ți știam adresa, dar azi am ocazia să-ți trimit aceste rânduri prin intermediul unor oameni care au legătură cu tine. Când eram mic și te așteptam cu fruntea lipită de geamul rece, te rugam de fiecare dată în gând să-mi aduci câte ceva și mie, iar de cele mai multe ori voiam o carte cu povești frumoase, cu poze în care apăreau eroii copilăriei mele și cu coperți lucioase, mirosind frumos a nou. Chiar și astăzi îmi plac povestirile și am aflat de curând că a apărut la Editura Nemira o carte foarte frumoasă, „Crăciunul în cele mai frumoase povești”, în paginile căreia se regăsesc texte ale unor autori cunoscuți și îndrăgiți, precum Charles Dickens, Mark Twain sau Arthur Conan Doyle. Știu asta fiindcă am intrat pe adresa http://www.nemira.ro/diverse/crăciunul-in-cele-mai-frumoase-povestiri-2250

Deși multe dintre povestiri le-am citit, îmi voi face timp să rememorez nemuritoarele opere care sunt redate în acest volum. Pentru că, îți mărturisesc cu mâna pe inimă, în sufletul meu am rămas tot copil și uneori cred că nici mintea nu mi s-a copt așa cum ar fi trebuit. Ți-o spun doar ție, fiindcă știu că tu nu o să mă dai de gol altor oameni cu care vii în contact. De asemenea vreau să te rog încă o dată să nu mă uiți atunci când vei trece cu darurile prin localitatea mea. Chiar dacă sunt om în toată firea și am un venit propriu, recunosc că nu pot să-mi îndeplinesc toate dorințele. Iar una dintre ele a rămas mereu în stadiul de vis. Cred că ți-ai dat seama despre ce e vorba, fiindcă tu le știi pe toate, dar tot am să-ți amintesc, ca să fie scris negru pe alb.

Aveam doar 15 ani când am primit un ceas de mână, „Pobeda”, cu care mă făleam nevoie mare în fața colegilor de clasă și de școală. A fost ceasul care m-a ținut cel mai mult, aproape zece ani, și tare m-am supărat când nu s-a mai putut repara. De atunci mi-am cumpărat multe alte ceasuri, mai scumpe și mai moderne, dar niciunul din ele nu m-a ținut mai mult de cinci ani. Oi fi având eu ghinion sau e o simplă coincidență? M-am săturat să tot arunc banii de pomană și mi-am zis că așa îmi e dat. Cu ocazia acestei scrisori, însă, m-am gândit că numai tu poți schimba această stare de lucruri și să îmi aduci cadou un ceas de mână de calitate, care să fie și durabil.

Dragă Moșule, deși aș avea multe să îți povestesc, sunt conștient că ești foarte ocupat, așa că nu o să te rețin cu toate problemele mele. Îți mulțumesc că ai avut răbdarea să citești aceste rânduri și sunt sigur că vei face tot posibilul pentru a mă face fericit. Să fii mereu sănătos și vesel, așa cum îți stă în caracter! Eu te voi aștepta mereu cu răbdare și multă speranță.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2013.

Nu am avut niciodată talent la desen, chiar copil fiind. Dar când era vorba de desenat mașini, mă întreceam cu toți ceilalți de teapa mea în a o zugrăvi cât mai fidel, ba chiar cu îmbunătățiri dacă se poate. Pe atunci nu erau multe mărci și de aceea lucrările noastre cam semănau între ele. Însă, astăzi apar noi și noi tipuri de autoturisme, cu design-uri și dotări din cele mai sofisticate. Iar eu la desen sunt și mai nepriceput. De aceea, când am auzit de concursul organizat de Toyota Motor Corporation și la care participă pentru al treilea an consecutiv și Toyota România, m-am emoționat destul de tare. Este vorba de o competiție artistică anuală, dedicată copiilor talentați din toată lumea: Dream Car Art Contest. Se știe că japonezii sunt foarte buni la desen și, cu toate acestea, în iunie 2013, Toyota România a fost marea câștigătoare a ediției, din peste 70 de țări, cu peste 600.000 de lucrări. Pentru mai multe amănunte despre concurs intră pe http://www.toyota.ro/masinavisurilor.tmex

Întrebarea pe care mi-o puneam era: oare o să găsesc eu prin zonă copii atât de talentați încât să facă față unui concurs atât de pretențios? Dar salvarea vine întotdeauna, dacă te străduiești. Astfel mi-am amintit de nepotul meu, Narcis, în vârstă de 11 ani. Nu știu dacă s-a născut cu un ușor retard mintal sau tatăl lui l-a făcut să fie un introvertit. Cert este că părintele său voia să-i insufle pasiunea pentru oratorie și apoi politică, fiindcă era consilier la primăria din localitate, cu visul de a ajunge cât mai în vârf. Poate că străduința lui a fost prea mare și educația prea dură pentru Narcis, deoarece acesta se bloca ori de câte ori îl auzea pe tatăl său cum strigă la el și îi impune să recite poezii. Lacrimile îi șiroiau pe obraz și se căznea ca să nu observe nimeni. Iar asta îl înfuria și mai tare pe părintele lui.

Băiatul timid și plăpând are însă un har, oferit parcă în compensație de soartă. E foarte talentat în desen și când pune mâna pe creion și o foaie de hârtie, se desfășoară fără nici o îngrădire. Acest concurs m-a făcut să-l caut și să văd dacă este interesat. S-a bucurat foarte mult să mă vadă și am stat mai mult timp de vorbă, alături de mama lui. Din fericire, tatăl nu era acasă, așa că a putut să-mi arate ultimele lui desene. Chiar dacă v-am spus că nu am talent la desen, lucrările lui m-au impresionat foarte mult. Și, înainte de a-i pomeni motivul principal al vizitei mele, m-a surprins cu câteva desene care reprezentau autoturisme. Printre ele era o Toyota albă, plutind cu ajutorul unor aripi care se puteau plia când ajungea la sol. Mi-am zis că o fi văzut prin filme așa ceva, dar m-a asigurat că a desenat doar din imaginație și că aceea era mașina visurilor lui.

Atunci i-am spus de concurs, lucru care l-a bucurat și înfricoșat în același timp. Se temea de reacția tatălui său, care nu-i suporta desenele. Am mers cu Narcis la școală pentru a vorbi cu profesoara lui. Aceasta mi-a arătat desenele nepotului, expuse pe pereții clasei. Era cel mai bun din școală și lucrări de-ale lui au fost trimise la un concurs județean. Chiar și colegii îl apreciau și încercau să-i pășească pe urme. Le-am explicat tuturor în ce constă concursul organizat de Toyota și ochii le-au strălucit. Cine nu ar vrea să câștige primul loc și să viziteze Japonia?! Eu sunt sigur, însă, că Narcis va desena cel mai frumos și, dacă părintele lui nu se va opune din nou, va fi mereu pe primul loc.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2013.

Suntem tentați să credem că ceea ce ne definește este personalitatea, caracterul, felul în care ne comportăm și cum rezolvăm problemele și sarcinile de zi cu zi. Dar adesea suntem dezamăgiți că nu suntem apreciați la adevărata noastră valoare, nu suntem percepuți așa cum merităm. Poate că e adevărat, dar oare am făcut tot ce ne-a stat în putință pentru a crea o impresie bună? Iar dacă nu,unde am greșit?

Am văzut zilele trecute un clip în care un vagabond fără locuință a fost luat de pe străzi și după ce a fost îmbăiat, tuns, bărbierit și îmbrăcat la patru ace, arăta cu totul alt om. Parcă era un director al unei companii și nici prin gând nu ți-ar fi trecut că, totuși, aveai în față un om al străzii. Prin urmare, la întrebarea pe care o auzim adesea, dacă haina face pe om, răspunsul nu poate fi decât afirmativ. Oriunde te duci și în orice anturaj te expui, vei fi judecat mai întâi după felul cum arăți, și mai ales, după cum ești îmbrăcat. E la fel ca în gastronomie: degeaba ai gătit o mâncare bună și gustoasă, dacă nu arată și bine, nu va fi nici măcar gustată și vor avea prioritate alte feluri, care probabil că vor fi mai puțin delicioase.

Pornind de la această concepție, pun mereu accent pe felul în care mă îmbrac și caut ca hainele pe care le iau să fie mereu curate, călcate și la modă. M-am obișnuit să frecventez doar magazinele care au standarde de calitate înalte și produse din cele mai diverse. Printre cele mai ofertante sunt produsele Bosch din gama Edition Rosso, care m-au satisfăcut mereu.

Pentru a fi mereu informat în ceea ce privește noutățile și tendințele actuale mă folosesc de căutări online pe calculator, precum cele care urmează aici:

a. http://www.marketonline.ro pentru Marketonline.ro sau oferte

b. http://www.marketonline.ro/electrocasnice/ pentru produse electrocasnice, electrocasnice, electrocasnice mici

c. http://www.marketonline.ro/bosch/ pentru produse Bosch și promoții Bosch

Căutările mele dau întotdeauna roade și raportul calitate-preț este cel mai bun. De aceea vă recomand și vouă să încercați aceste produse și veți vedea că viața o să vi se schimbe, iar viitorul o să vă surâdă. Pentru că suntem judecați și ne judecăm prin felul în care arătăm și prin lucrurile de care ne servim pentru a ne face viața mai ușoară și mai frumoasă. O ținută impecabilă poate să sugereze că suntem exigenți și cu personalitatea noastră și face o impresie plăcută celor cu care venim în contact. Iar prima impresie este de cele mai multe ori definitorie, pentru că s-ar putea să nu mai avem ocazia să o schimbăm.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2013.