Petru Racolța – „Când înfloresc gândurile”

O inepuizabilă aventură sau un șir de aventuri imaginare înfloresc și debordează din textele poetice ale lui Petru Racolța. Destul acest titlu, pentru ca cititorul să realizeze că autorul se lasă condus de un instinct creator ce-și are sursa în gândurile, sau poate și în inima sa. Că Petru Racolța este captivat de o febrilitate imaginativă care-i dictează textele nu este nicio îndoială. Prozele sale au probat o remarcabilă abilitate în a imagina personaje, scenarii, aventuri și contexte iscate de o logică a universului său fictiv pus cu abilitate în scenă. Or, știm că imaginația, sursă a prozei, este, în și mai mare măsură, sursa poeziei. Precum cercetarea științifică, sau înălțarea de edificii, poezia și proza reprezintă, pentru cine își asumă crearea lor, un act responsabil, ca orice lucru înfăptuit în folos public. Căci literatura, proză sau poezie, nu se realizează de autori în folos personal, a face literatură nu este o joacă și nici o glumă, chiar dacă în crearea ei se folosesc procedee ludice. Literatura e înfăptuită spre informare și delectare, spre înfrumu­sețarea și luminarea sau îmbogă­țirea celorlalți, a comu­nității, a patriei concrete și a patriei de cuvinte de care aparține autorul. Pentru că dincolo de realul în care trăiește, autorul țese o lume virtuală căreia îi aparține. Azi, am putea spune, că poezia se face și pentru delectarea lumii globalizate către care este împinsă cu sârguință umanitatea.

După câteva romane convingătoare, bine strunite compozi­ți­onal și stăpânind cu abilitate articu­lațiile epicului, precum un prozator autentic, cum îl consideră cititorii și comentatorii lui, Petru Racolța surprinde în prezent cu recentul său volum de poezie, Când înfloresc gândurile. Frumos copertat și relevant reprezentat atât de titlul metaforic, cât și de imaginea de pe coperta I, în aceeași tonalitate cu titlul, volumul consistent conține mai mult de 150 de poeme. În accepția autorului poezia ar fi  – frumos spus – o „înflorire” a gândurilor, a imaginației, niște „rânduri de gânduri”. Tipărit la Siono, București în 2024, volumul e structu­rat după tipologia poemelor stabilită de autor, cam 75 de piese lirice grupate în: Versuri în stil modern, 53 de poeme în partea intitulată Versuri în stil clasic, urmate de alte câteva grupaje, Anotimpuri, Fabule, și Parodii la poezii.

Ce fel de versuri scrie Petru Racolța și câtă poeticitate au în ele poemele sale, putem afla urmărind viziunea sa lirică, modul în care privește realitatea exterioară sau cea interioară, care îl inspiră și cum sunt acestea reprezentate poetic. Deși scrise în același stil și închegate cam în aceeași formulă textuală și imaginativă, autorul simte nevoia să distingă poemele sale, o parte în „stil modern” și altele în „stil clasic”.Adică o parte din poeme fără rimă și fără structurare strofică, pe când celelalte urmează modelul versului popular sau al celui clasic. Unii autori reinventează realitatea conform visului lor, o modifică, o adaptează, o aug­mentează și o încarcă de  sensuri, alții inventează o lume cu totul distinc­tă de planul real și o proiectează conform fanteziei lor. Evident cea mai profundă poezie este prezentarea emoțională a modului în care eul își trăiește stările, reacțiile, sentimentele  în raport cu realitatea pe care o locuiește și o traversează. Căci poezia exprimă și ea, figurat, metaforic, relațiile eului cu realul. Aceste modalități sunt tipice poeziei când ea se naște din sensibilitate și din autentică viziune creatoare, din setea de a evada din real sau de a-l devansa. Petru Racolța dinamizează realitatea existentă sau pe cea închipuită conform fanteziei sale prodigioase, fără a poetiza prea mult la nivel stilistic, mai mult în plan textual. Poemele sale  sunt relatări, narațiuni fanteziste.

Poemele din prima parte a volumului, în stil modern, cum le numește autorul, sunt, după propria-i definire, gânduri transpuse în rânduri. Autorul dă frâu liber imaginației și transpune în versuri moderne fără rimă, scenarii ludice din cele mai fanteziste. Discursul său liric monologal se adresează lumii, sieși, sau unei iubite, interlocutoare omniprezentă. El imaginează, visează și se inserează pe sine în cele mai diverse scenarii fanteziste sau cvasi-reale, de la începutul erei creștine până la un imaginar final al lumii, cumulând astfel experiența întregii umanități (Istoria din vene). Postura aceasta este asumată în primul poem din volum, ca o precauție poetică poate, ce-i justifică statutul auctorial. Doar aceste poeme „în stil modern” indică experiențe și scenarii suficiente pentru un întreg volum. Textele se perfecționează pe măsură ce autorul înaintează în pagini. Titlurile, imaginația debordantă, în­tâm­plările inedite, iscate din fantezia auctorială, plăcerea aventurii țes în fiecare poem un joc al eului cu sine, cu iubita, cu cititorii, cu lumea, în care eul e centrul aventurii. Bunăoară, primul text din volum, Istoria din vene, declamă ipostazele parcurse de eu de-a lungul istoriei devansând limitele destinului individual. Poetul a experimentat rolul sutașului roman ce l-a împuns cu sulița pe Isus, rolul  de dac, de oștean al lui Alexandru Macedon sau al lui Napoleon, de samurai, de evreu gazat la Auschwitz, de rege și de cerșetor, totalizând trăiri omenești, epoci, istoria cu evenimentele ei, până la sfârșitul erelor. Titluri ca Ai grijă, iubito, Pașaport spre inima ta, Simbioză, Iubirea-i pentru suflete, Frumusețea ta interioară și multe altele indică o tematică erotică în care ludicul, ironia și rațiunea țin în frâu sentimentul, dând scenariilor sau confesiunilor inclusiv o notă de umor. Petru Racolța este un tip rațional, riguros, rece, fără duioșii și sentimentalisme. Chiar când e vorba de iubire, Eul său își asistă propriile trăiri, evenimente, aventuri, cumva detașat, la rece, dinafara scenariilor relatate în poeme, ceea ce dă un specific textelor: multă fantezie, scenarii inedite, dar sentimente și afectivitate diminuate. Frumoasă, tentând o definire nuanțată a iubirii, poema Ai grijă, iubito avertizează: „Iubirea e cea mai parfumată floare,/O simți cu sufletul  temeinic deschis,/ Dar ai grijă, iubito, să-ți fie ochii luminoși,/Pentru că din ei primește razele vitale.”(p.12) Textul pare o lecție despre iubire și comportamentul pe care îl implică. Un poem, Simbioză, definește cuplul, în vagi ecouri eminesci­ene, ca pe o entitate bipolară alcătuită din contrarii: „Când tu ești noapte, eu mă schimb în zi,/În acest fel soarele meu își va găsi rostul,/Iar luna ta-i va domoli pornirile fier­binți;/ Când eu sunt iarnă, tu vii cu adieri de vară…”(p.27). Multe poeme capătă notă ludică și veselă iar iubita este un interlocutor permanent, capricios și derutant, dar un centru de referință  în volum, la care se raportează mereu eul cu toate evenimentele imaginate și trăirile sale.

Nu lipsesc din poeme aventuri de cunoaștere, investigații în timp, în trecut, în sine, căutări înfrigurate, momente de derută a sinelui, precum în Melancolie acută, Rătăcitor irecuperabil, Caietul cu sentimente etc. Există și rătăciri existențiale cu eul deambulând prin spațiul existenței de la pământ la cerul înstelat, în căutarea trecutului, a unui echilibru sufletesc, sau a copilului din sine, există și crize sufletești ce se cer reparate, de pildă, melancolia: „M-au trimis prietenii la psihiatru./ După vădite simptome de melancolie acută,/ Doctorul mi-a ascultat neliniștea interioară/ Și mi-a scris o rețetă cu un tratament spiritual.” (Melancolie acută).  Psihiatrul recomandă, ca reacții tămăduitoare stărilor maladive, diferite tipuri de versuri, de dragoste, despre frumusețea naturii, despre relații eșuate, scrise de însuși bolnavul de melancolie, poetul. Alte poeme — Lasă-mi și mie, Când se coace poezia, Dosarele X, Te caut  prezintă originale aventuri ale poetului dar și pretenția ca iubirea să nu fie total acaparatoare. De pildă, el cere iubitei să-i lase o fereastră pentru aer proaspăt, căci preferă echilibrul, simțul măsurii în toate: „Nu-mi ocupa toate gândurile,/ Lasă-mi și mie câte o fereas­tră/…Lasă-mi și mie o parte din noapte.” Etc. (Lasă-mi și mie). În viziunea lui P. Racolța, poezia se coace de-a lungul anotimpurilor, se maturizează, precum fructele, ea se cere trăită – dar cum?  Prin simțuri, prin văz, gust, miros, ea se cere gustată, savurată. Poetul sesizează mișcări și relații eminamente poetice, în/cu lucrurile realului, deși ele de fapt se petrec în plan sufletesc sau imaginar, iar expunerea lor este epică, narativă,  hiperbolizantă, alegorică, ca  stilistică emoțională: „Când vezi că vine muntele la tine,/ Chiar dacă numele tău nu e Mahomed/  Și nici alunecare de teren nu pare …” „Când simți că râul iese din matcă” și vine spre tine „să te cuprindă”,/ Când  vântul bate din interior,/ Când vezi  dealul coborând spre casa ta” etc. (Semnale din interior). Acesta nu este altceva decât asaltul realului asupra sufletului poetic. Această inversare de roluri, de acaparare a eului de către real este chiar sursa poeziei în modernitate. Poeme ca Trac, Copilul din mine, Vieți paralele, Oameni din stele ating proble­matici existențiale, erotice, relaționale, crize ale eului, temeri și neliniști specifice spiritului modern, iar textele par niște eseuri subtile, psihologice sau estetice tentând, dincolo de evenimentul relatat, semnificații neidentificate. Tematic, volumul este bogat, dincolo de  iubire, se află și tema căutării, a cunoașterii lumii, a realului, a cosmicului, a sinelui investigat de către sine, precum în Dosarele X. Poemul face o incursiune în sinele auctorial similară cu investigarea unui teritoriu tainic, un Dincolo fascinant care dublează și susține eul, dar nu se lasă ușor nici cunoscut, nici înțeles: „Zadarnic încercam să mă strecor Dincolo,/Pentru a percepe rostul vieții și al morții,/ Eram oprit mereu de-un grănicer vigilent/…/«Încă nu e timpul pentru marele Adevăr…».(Dosarele X).

Poemele „în stil clasic”, inspirate ca formă din poezia populară, sau din versuri clasice, sunt texte structurate în catrene, cu rimă împerecheată sau încrucișată, ritm iambic și/sau trohaic, cele mai multe cantonate în aceeași tematică idilică și erotică. Poetul e sedus mai mult de formă și de muzicalitatea versurilor, problematica rămâne tributară liricii din prima parte a volumului și poeziei populare, versurile vorbesc despre dor, visare, iubită, muză, singurătate, poezie etc. Multe texte mizează pe monologul liric adresat unei iubite imaginare, invocate frecvent, sau alteori inexistente dar inventate. Anotimpuri conține câteva pasteluri cu nuanță de meditații poetice care surprind specificul fiecărui anotimp. Centrul este eul prins în fenomenalitatea timpului schimbător și sincronizându-se anotimpurilor nestatornice pe care le personifică. Ceea ce le justifică schimbarea și trecerea este – coincidența cu stările și sentimentele trăite de poet.  Oricum, după toată aventura prin lume, de la pământ la stele, poetul visează o metamorfozare prin care să ocupe realul și să domine, iubita, spațiul, tot: „De la mine pân’ la stele/ Trec pe-un câmp cu albăstrele/ Și-apoi mă întorc la tine/ Presărat în prafuri fine”. (Reîntrupare) El ambiționează să devină o omniprezență, o totalitate de fenomene: prafuri fine, aer respirabil, imagine, energie etc. „Mă vei respira-n neștire,/Îți voi pătrunde-n gândire,/Inima ți-o voi cuprinde/ Și n vise te voi surprinde.”(Idem). Exprimat ludic și fantezist, acest ideal este o dorință de  omniprezență, deopotrivă erotică și poetică, transmisă în cod clasic și cvasi-folcloric în partea a doua a volumului. Petru Racolța descoperă poezia ca pe un dar prețios,  soluție a tuturor suferințelor, așa cum e prezentată în poema Darul poeziei.

Terezia  FILIP

Recenzie apărută în revista Grai românesc, nr. 10, 2025

 

 

Zâmbete între sărbători

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Serviți mormoloci în acest restaurant?
– Servim pe oricine! Luați loc!

* Doar amatorii se îngrașă de sărbători, noi, profesioniștii, o facem tot timpul anului.

* Am și eu o problemă, dar nu știu ce să fac cu ea. Nu o vreți voi?

* Ion își vede vecinul care își încarcă mașina cu multe bagaje.
– Unde mergi, mă Gheo, de îți iei atâtea bagaje?
– În concediu, în Grecia.
– De ce iei și televizorul?, doar ai televizor acolo!
– D’apăi cine știe grecește?

* Iubita unui programator:
– Iubitule, știi când e aniversarea noastră?
– Sigur că da, iubito?
– Când?
– La 3 zile după ce îmi expiră licența la antivirus!

* Un prieten îl observă pe Bulă cum alerga cu disperare pe o plajă încinsă de soare?
– Ce se întâmplă, Bulă? Te-a prins soarele cumva?
– E mai rău, amice! M-a prins nevasta!…

* – Mama îl strigă pe Ion:
– Ioane, nu merge netul!
Ion răspunde calm:
– Dă-i un restart la router!
Maria, mirată:
– Și unde-i ăla?
– E lângă televizor, cu multe beculețe!
– Aaa… l-am scos din priză să bag mixerul!

* Foarte multă ură în limba română:
murătURĂ, mătURă, literatURĂ, gURĂ, pătURă, natURĂ, trăsURĂ, zmeURĂ, legătURĂ, centURĂ, temperatURĂ…

* Spuneți copiilor voștri că România era o mare putere economică înainte de 1989. Ca să aibă cine să râdă de voi!

* Pentru că am luat din greșeală un brad mai înalt decât camera, am vorbit cu vecina de sus să mă lase să bag vârful la ea.

* Îl aud pe Bănică, de vreo 15 ani, cântând „Doar o dată-i Crăciunul”. Cred că are Alzheimer.

* – Tată, de ce se vopseau indienii pe față?
– Copile, așa se știa că vor merge la război.
– No, tati, îi bai! Pregătește-te, pentru că mami îi deja de o jumătate de oră în fața oglinzii!

* Dacă drumul tău în viață ți se pare prea drept, înseamnă că ai ratat curba și acum ești pe arătură.

* – Mami, pe unde intră Moș Crăciun în casă?
– Printr-o mare gaură din portofelul lu’ tac-tu…

* Doi moși pe stradă
– Nu ți-ai luat chiloți azi!
– De unde știi?
– Păi, nu ți-ai pus nici pantaloni.

* În sfârșit m-am căsătorit, mi-am luat bărbat marfă, numai că e somnoros. De câte ori merg cu el pe stradă și vede o femeie, spune: „Mamă, ce m-aș culca cu asta”.

* Dumnezeule, ce prețuri! Un Moș Crăciun pentru o oră costă mai mult decât o Albă ca Zăpada pentru o noapte!

* Am și eu o întrebare: de ce întotdeauna de Crăciun se dau cadouri pijamale, șosete, papuci de casă… Sărbătorim sau ne internăm în spital?

* V-aș face cadou câte 500 de euro de sărbători, dar vă doresc sănătate, e mai importantă.

* – Mă, Gheo! Hai să facem un concurs! Aleargă după mine și dacă mă prinzi sunt a ta.
– D-apăi, tu Rozi! Io zâc că mai bine du-te de aleargă de una singură, iar când obosești, io te aștept în pat!

* De la o vârstă, am început să am trecere la bărbați. Cum mă vede unu’, îmi zice… „hai, treci”!

* Promit că anul ce vine am să fiu cuminte!
Oricum, anul acesta nu mai am timp!

* Voi ce ați găsit sub brad? Eu am găsit podeaua…

* Sărbători fericite la toată lumea, mai puțin la ăla care s-a gândit să lege dopul de sticlă!

* Dacă bărbații sunt porci, curvari și imaturi, de ce femeile luptă pentru egalitate?

* Înainte să beau, mănânc o felie de pâine cu pateu, să nu știe alcoolul ce ficat să atace.

* Când fata i-a spus după prima noapte „ești cel mai bun”, el și-a dat seama că undeva a avut loc un concurs…

* Deschid frigiderul la 4 dimineață, văd cum tremură gelatina de pe piftie. Zic: „nu te teme, am venit după bere”.

* A venit cineva la mine în vizită și l-am întrebat „tradițional”: o țuică, un vin? El nu, că bea doar chestii „bio”.
L-am servit cu un pahar de BioCarpet. Acum e relaxat, doarme pe scaun de multă vreme.

* – Mămico, să știi că Moș Crăciun e un hoț.
– Vai, Bulă, dar se poate să îl faci hoț pe Moș Crăciun, care ți-a adus atâtea cadouri frumoase?!
– Da, dar să știi că am recunoscut la el în picioare cizmele lui tăticu’!

* Moș Crăciun intră pe horn într-o casă și nimerește în dormitorul unei tinere superbe, care dormea goală în pat. Nehotărât, începe să se plimbe de colo-colo prin încăpere, zicând:
– Dacă o fac, nu voi mai fi primit în cer; dacă nu o fac, nu o să mai pot ieși pe coș.

* Într-un tramvai, un domn strigă nervos:
– Cine mi-a furat portofelul?!
Un bătrân calm:
– Fiule, la ce prețuri sunt azi, e mai bine că nu ai ce cheltui…

* Să-i furi la român friptura, poate fi sfârșitul glumei. Dacă-i furi și băutura, atunci… e sfârșitul lumii!

* Sunt femei care vor divorțul. Nu toate au răbdare să rămână văduve…

* Ce obicei urât, la americani, să rupă hârtia de ambalat cadouri! Noi o scoatem cu grijă, o împachetăm. Poate ne mai trebuie…

* Momentul ăla când musafirii spun că pleacă și tu, din bun-simț, le spui să mai stea…
Și ei chiar mai stau… vreo trei ore.

* – Iubitule, vrei și niște acritură la masă?
– Păi nu stai și tu cu noi?

Colinde din Seini

Bună ziua lui Crăciun, prieteni care aveți timp pentru câte o colindă transmisă pe această cale.  Prima e cântată de talentatul nostru trubadur din Seini, domnul profesor Mircea Patovan. A doua vă readuce în atenție o fetiță simpatică, pregătită tot de neobositul profesor, un copil care a impresionat o țară întreagă cu prestația la celebrul concurs „Românii au talent”. E vorba de Dora Maria Drebreczeni, mereu încântătoare cu vocea și șarmul ei. Sper să vă meargă la suflet, așa cum am simțit și eu.

 

CRĂCIUN FERICIT!

Umor cu dezinvoltură

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Femeia care își răsfață soțul cu bani, cadouri și amante frumoase, ajunge în rai fără să stea la rând.

* Ce este bărbatul?
„Când ia banii, e tezaur!
Când se luptă , brav erou!
Când iubește, mare taur!
Când se-mbată, mare bou!”

* Un bătrân de 100 de ani este întrebat de către un reporter, care este secretul sănătății sale. Bătrânul răspunde:
– Îți voi spune acel secret: acum 75 de ani, când m-am căsătorit, i-am promis soției mele că atunci când ne vom certa, cel care pierde va merge pe jos 10 km. De 75 de ani, merg pe jos 10 km, în fiecare zi!
Reporterul continuă:
– Wooow, super, dar soția dvs. cum de este la fel de sănătoasă?
Bătrânul spune:
– Ăsta e un alt secret: mă urmărește de fiecare dată, să fie sigură că fac cei 10 km!!!

* În ziua de azi, mulți au cămașă Armani, pantaloni Dolce&Gabbana, pantofi Versace, geantă Gucci, dar creierul „Second Hand”.

* Mi-e dor de revelioanele alea cu „fiecare aduce ce vrea”, în care ne trezeam cu 10 platouri de salată boeuf și nicio pâine.

* Pentru a-ți merge bine, în anul care începe, e recomandat să mănânci douăsprezece boabe de struguri, nicidecum o duzină de sarmale.

* – De ce merg ardelenii cu liftul doar până la jumătate?
– Ca să aibă timp să se gândească dacă urcă mai departe.

* – Ce faci, Bulă? De ce modifici nota din carnet?
– Păi, doamna profesoară, nu dvs. mi-ați zis adineauri să fac tot posibilul ca s-o corectez?

* Se întoarce judecătorul mai devreme acasă și își surprinde nevasta cu un individ în pat. Nepierzându-se cu firea, aceasta îi spune:
– Fă-te că nu mă vezi, doar justiția este oarbă, nu?

* Băi frate, am și eu o întrebare: de ce, atunci când ți se oprește motorul la mașină, începi să înjuri, iar când se oprește la avion, te rogi?

* O familie din Galați nu poate pârli porcul de Crăciun după ce fiica lor vegană le-a mâncat toate paiele.

* Soția mea mă crede foarte deștept. Mereu îmi spune: „Tu și neamul tău, voi știți tot!”

* Fiul cel mare vine la tatăl său:
– Tată, am pus ochii pe o motocicletă Harley-Davidson și tare aș vrea să o am, te rog!
– Fiule, îi zice tatăl, avem de achitat ratele la tractorul cel nou. După ultima rată ne gândim și la motocicletă.
– Tată, zice fiul mijlociu, am văzut o bicicletă super, mi-ar plăcea să o am.
– Fiule, avem rate la tractorul cel nou de plată.
– Tată, vine și fiul cel mic, vreau o tricicletă!
– Fiule, spune tatăl, îmi pare rău, dar avem de plătit ratele la tractorul cel nou…
Seara, înainte de culcare, tatăl îl vede cel mic aranjând canapeaua în sufragerie.
– Cine va dormi aici?
– Tu, tată, răspunde mezinul.
– Dar eu dorm cu mama ta, în dormitor.
– Nu, tată, până nu achităm tractorul cel nou, nimeni nu va mai călări nimic în casa asta!!!

* Judecătorul către un inculpat pentru hoție:
– Trebuie să cauți posibilitatea de a trăi cinstit.
– Poate o căutăm împreună, domnule judecător!

* Profesoara:
– Bulă, de ce tot întârzii?
– Pentru că m-am născut mai târziu.

* – Bubulino, am auzit că te-ai despărțit de Bulă. De ce?
– Mi-a zis că sunt soarele lui.
– Foarte frumos ți-a spus. Dar acesta este motiv de despărțire?
– Da, pentru că i-am verificat mesajele din telefon și am aflat că avea o întreagă galaxie.

* Să vă pregătiți pentru mesaje de bine… de la oameni care v-au vorbit de rău tot anul.

* Dacă o femeie nu-ți răspunde pe privat, scrie-i și lui bărbat-su, că-i posibil ca ea să nu aibă semnal.

* Două blonde se duc la pescuit. Una dintre ele prinde un pește.
– Fată, dar nu ți-e milă de peștișorii ăștia nevinovați, că-i scoți așa din apă?
– Dar de ce să-mi fie milă, fată, nu vezi că le place?
– Eh, dar de unde știi tu?
– Păi, uită-te și tu cum dau din coadă?

* Ați observat că ăștia care se mănâncă între ei, nu se înghit?

* – Dragi părinți, am 35 de ani și am hotărât ca de azi să locuiesc singur.
– Bravo, fiule! Și unde te muți?
– Eu???

* Există femei care fură mințile bărbaților. E o adevărată artă să furi de unde nu-i.

* – Alo, reprezentanța Mercedes?
– Da.
– M-am rugat la Sfânta Parascheva să îmi dea și mie un Mercedes și încă nu l-am primit. Ce de întâmplă?
– Sunteți popă?
– Nu.
– Păi de aia.

* – Bună! Ai otravă de păduchi?
– Da, am.
– Și cum se folosește?
– Păi, prinzi păduchii și le dai câte 3 picături dimineața și 3 picături seara.

* Când bărbații spun că fizicul nu contează, se referă la fizicul lor…

* Cică au interzis petardele. Vrăjeală… unele umblă și acum pe stradă!

* Logica femeii…
Mai bine să-mi pară rău că am cumpărat, decât să-mi pară rău că n-am cumpărat!

* Ce vreau să aud în 2026…
„Vai, da’ ce ai slăbit!”
„Ți s-au urcat banii la cap!”
„Nu pari deloc de vârsta ta!”
„Iar pleci în vacanță?”

* Un câine de la Antidrog a fost învățat cum miroase șpaga, apoi a mușcat toată secția de poliție!

* M-a claxonat unu’, l-am claxonat și eu.
Mi-a dat flash-uri, i-am dat și eu.
Apoi a pornit girofarul, puii mei… d’alea n-am.

* Dumnezeu v-a creat pentru că are simțul frumosului!
Apoi m-a creat și pe mine, pentru că am simțul umorului!

* – Și când ți-ai dat seama că nu te iubește?
– Când m-a invitat la nunta ei.

* Sună la interfon:
– Cine-i?
– Părintele!
– Părintele cui?
– Popaaa!
– Popa și mai cum?, că știu mulți.
– Deschide… Doamne iartă-mă!
– Sunt și doamne?
– Tu-ți anafura… sunt preotul cu sfeștania!
– Mehmet nu primește!

Racolțisme (70)

* Tăcerea o fi de aur, însă unele cuvinte pot fi perle.
* Sunt suficiente sporturi ale minții, dar insuficiente minți pentru a le practica.
* E mai ușor să ajungi om mare decât să te remarci cu realizări mărețe.
* Din spatele unei frunți încruntate nu pot să se nască gânduri generoase.
* Când îți storci zadarnic creierul, s-ar putea ca ideile să-ți fie încă necoapte.
* Vorba multă-i sărăcie doar dacă-i fără socoteală.
* Toamna e anotimpul în care soarele vine tot mai târziu la întâlnirea matinală.
* Războiul bate la ușă, dar ar putea să intre și pe fereastră.
* Natura suferă și se deșertifică în timp ce conducătorii planetei dansează cu ochii închiși.
* Florile se iubesc mai mult ca oamenii, dar fac dragoste prin intermediari.
* Căile spre introspecție sunt variate, dar lectura poate fi cea mai eficientă.
* În timp ce averea e prețuită, omenia nu are preț.
* Săritul peste unele mese ale zilei nu e un sport prin care să-ți menții sănătatea.
* Toată lumea gândește, însă prea mulți dau rateuri.
* Dacă iubirea trece prin burtă, e important să nu se depună acolo.
* E profitabil să trăiești din iluzii doar dacă ești iluzionist.
* Cine ridică vocea într-o discuție, coboară credibilitatea afirmațiilor sale.
* Obiceiul de a ne bate cu pumnul în piept reprezintă încă o dovadă că ne tragem din maimuță.
* Multor părinți li se pare mai distractiv să-și învețe copiii de mici a conduce o mașină sau a trage cu arma, decât să le pună o carte în mână.
* Nu e neapărat nevoie să urci un munte ca să te înalți în ochii semenilor.
* Realitatea nu e aceeași pentru toți, ci un cumul de percepții individuale.
* De câte ori ni se spune să strângem cureaua, mai abitir umplem cărucioarele cu cumpărături.
* Și ciobanii pot să aibă insomnie, dacă nu le ies oile la numărătoare.
* Firește că vara nu e ca iarna, problema e că nici iernile nu mai sunt ca altădată.

Blestemul (9)

continuare

În acel an, încă erau puțini semeni de-ai noștri care își permiteau să aibă și să folosească un telefon mobil. S-a nimerit ca unul din ei să fie în acel autobuz, astfel s-a transmis un apel spre ambulanță, pentru că unii călători nu voiau să meargă mai departe cu un cadavru alături. Cornel și Ionel au fost nevoiți să aștepte, la rândul lor, sosirea echipajului medical, pentru a le oferi datele personale, în caz că va trebui să fie contactați ulterior. Doar după o oră a plecat cursa mai departe, iar ei s-au așternut la drum pe jos.

Frigul se mai domolise, dar fulgi mari de zăpadă au început să cadă, întâi pe umeri, ca un semn de încurajare. Apoi s-au îndesit și se așterneau în voie peste tot ce era la vedere, dar în special pe drum, ascunzând porțiunile cu gheață și punându-i astfel la încercare. Mergeau tăcuți și îngândurați, atmosferă greu de acceptat de prietenul mai mic și însuflețit de incidentul prin care au trecut.

– Ce e cu figura asta pleoștită, frățioare?, a rupt el tăcerea apăsătoare. Înțeleg că ai trecut printr-o experiență greu de imaginat, dar ar trebui să te bucuri acum, când ai scăpat în sfârșit de blestemul care te măcina.

A fost semnalul de descătușare a temerilor macaragiului. S-a uitat atent în ochii partenerului de drum, să vadă dacă într-adevăr exprimă bucurie, după care a ripostat prin cuvinte amare.

– Îți dai seama că am mai provocat moartea unei femei, chiar dacă avea un caracter răutăcios. Voiam să fie pedepsită pentru necazul pricinuit, dar nu să se ajungă la asta prin mila pe care am simțit-o. De fapt, nici nu cred că am scăpat de blestem, doar ai auzit și tu când mi-a blestemat toată familia. Ăsta nu-i motiv de bucurie, ci mai degrabă de îngrijorare. Nu trebuia să mă încred în călugărul Dumitru și nici în tine, când m-ai asigurat că totul va fi bine. Uite că n-a fost.

Ionel nu se aștepta la o percepție atât de sumbră, total opusă celei pe care și-o însușise el. Începea să creadă că prietenul său căzuse într-o depresie irecuperabilă, care-i putea fi fatală dacă nu primea un ajutor calificat. În acel moment, au ajuns la o răscruce, iar atitudinea îndoielnică a macaragiului i-a transmis o teamă apăsătoare când s-a oprit.

– Măi, Cornele, știu că-i greu să treci prin toate astea, dar îți promit că totul va fi bine de acum înainte, a spus el în timp ce-și așeza mai bine curelele bagajelor pe umăr. Aici ne despărțim, dar te caut eu la noapte și colindăm împreună, ca de obicei.

După o strângere de mână și o încă privire îngrijorată către prietenul său, Ionel s-a îndreptat spre străduța lui, dornic să-și revadă familia. Consăteanul său a făcut câțiva pași în direcția firească, însă a intrat la prima casă și s-a lepădat de bagaje, promițând vecinului că vine mai târziu după ele. Doar unul i-a mai rămas în mână, conținând conserve pentru sihastrul Dumitru și câinele Tomel. Cu el în mână, a pornit hotărât către pădure, în ciuda ninsorii care îi reducea drastic vizibilitatea. Era convins că asta era penitența prin care putea să scape cu adevărat de nenorocirea care continua să-l urmărească cu obstinație.

A mers el așa, fără să mai socotească scurgerea timpului, ghidându-se după ce-i rămăsese în memorie de la prima vizită a lăcașul bătrânului. Totul era alb acum, deci mult mai greu de deslușit, însă tânărul se lăsa la mâna instinctului sau mai degrabă a sorții. Poate că ar fi ținut-o tot așa până cădea fără vlagă dacă nu ar fi alunecat într-o vale, unde l-a înghițit un morman de zăpadă, adunată în acel loc de vântul pus pe șotii. Zbaterea de a ieși din acea învelitoare l-a ajutat să-și scoată doar capul, însă mâinile și picioarele nu aveau atâta putere cât să conteze. Era frânt de oboseală și doborât de o sfârșeală morală, iar această stare îl făcea să creadă că ăsta îi va fi sfârșitul. N-avea teamă și nici supărare nu simțea, ci se resemna la gândul că în acest fel dispare și blestemul prin care a stins atâtea vieți.

Creierul o fi început să secrete deja endorfina prin care moartea era ușor de acceptat, iar el percepea un chip luminos ce i se adresa blând ca o mamă iubitoare. „Scoală-te, Corneluș, și te du acasă”, a auzit de mai multe ori. „Ești mama?”, a întrebat el, dar chipul de nedeslușit a negat. „Ești Dumnezeu?”, a întrebat a doua oară și a avut parte de aceeași negare. „Ești un înger?”, iar după ce s-a convins că nu are șanse să nimerească, acea lumină s-a estompat, lăsând să se vadă figura zâmbitoare a țigăncii. „Dar tu ești moartă!”, i-a zis el cu uimire. „Așa este, însă îți vorbește sufletul purificat, prin care îți cer iertare pentru ce ți-am făcut. Du-te acasă fără teamă, căci de-acum ești binecuvântat”.

O căldură umedă și plăcută a simțit peste obrazul lui, determinându-l să-și deschidă ochii și să vadă cum Tomel îi lingea fața. Alături de el se afla călugărul Dumitru, care-l despacheta din zăpadă și îl îndemna să se miște. Puterile i-au revenit și în două minute s-a văzut liber, cu trupul teafăr și moralul revigorat. Sihastrul i-a dat să bea o dușcă de pălincă și i-a povestit cum a venit câinele și l-a adus în locul acesta, unde a văzut întâi o geantă și apoi un cap cu ochii închiși.

– E o nebunie să vii de unul singur pe o asemenea vreme, însă te înțeleg, ținând cont prin ce ai trecut. Acum, ai face bine să te întorci acasă, cu Tomel drept călăuză, până ieși din pădure. Sau poate ai ceva nelămuriri pe care ți le pot îndepărta.

– Vă mulțumesc că mi-ați salvat viața și m-ați ajutat să trec peste această nenorocire, Sfinția Ta! Geanta aceea e o mică atenție pentru dumneata și câine, dar sper să vă mai caut cu vești bune. Pot zice că sunt cu sufletul împăcat și vreau să-mi revăd liniștit familia.

Cornel i-a sărutat mâna călugărului, după care a pornit cu pas vioi spre casă, însoțit de Tomel, până a ajuns la stejarul trăsnit. De acolo n-a mai fost mult până la vecinul unde lăsase pachetele cu cadouri, iar apoi până în pragul casei. Fericire mare i-a cuprins inima când i-a văzut pe toți cei dragi cum l-au primit cu brațele deschise și lacrimi de bucurie în ochi. Nimeni nu mai putea fi în pericol, iar bradul nu fusese niciodată atât de luminos.

Sfârșit

Observații cu haz

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Iubito, ce-ai prefera: să fim bogați sau fericiți?
– Bogați! Că ne certăm mai confortabil.

* – De ce merge melcul încet?
– Ca să nu transpire.

* Abia ating covorul moale,
Mătasea sună sub picior
Și-o voce, brusc, mă bagă-n boale:
„Descalță-te, că te omor!”

* Un șofer este oprit de poliție:
– Ați băut?
– Nu.
– Ați consumat droguri?
– Nu.
– Atunci de ce mergeți în zig-zag?
– Ca să nu mă prindeți.

* – Mama, sunt adoptat?
– Nu.
– Atunci de ce nu seamăn cu nimeni din familie?
– Pentru că ești unic… și poștașul la fel.

* – De ce nu poate telefonul să mintă?
– Pentru că întotdeauna se dă de gol prin apeluri.

* Schiatul este cea mai bună metodă de a cunoaște persoane noi. De exemplu, eu am cunoscu 2 doctori, 3 salvamontiști și aproape pe Iisus…

* – De ce nu se ceartă niciodată ceasurile?
– Pentru că timpul le rezolvă pe toate.

* – De ce burlacii nu se îngrașă?
– Pentru că ei mănâncă doar jumătate din ceea ce gătesc. Cealaltă jumătate rămâne lipită de tigaie!

* – D-le doctor, soțul meu vorbește în somn.
– Îmi pare rău, dar nu există niciun medicament care să-l facă să tacă…
– Dar eu nu vreau să tacă, vreau să vorbească mai clar!

* De multe ori, între bărbat și femeie au loc relații nefirești: ea te fute la cap și pe tine te doare-n cur!

* La mondialul din 2026, am putea juca în grupă cu SUA, Paraguay și Australia. Asta dacă trecem de barajul cu Turcia, apoi de barajul cu Slovacia sau Kosovo, apoi de barajul Paltinul și de barajul Vidraru. Greu.

* – Bună ziua. Cu Mihai aș dori…
– Sunt soția lui, spuneți-mi vă rog ce să-i transmit.
– Spuneți-i că o să păstrez copilul .
– Păstrează-l liniștită, tânără doamnă, că și el crește copilul vecinului Vasile și nu se mai laudă atâta…

* – Ioane, unde duci gâștele alea două?
– La soacră-mea. Ieri a spus că și-ar da și jumătate din viață pentru o gâscă!

* La țară, la marginea unui câmp, un pictor tocmai își instalase ustensilele de pictat. În fața lui se aflau o turmă de oi și un baci care le păzea. Pictorul îl întreabă:
– Bade, îmi dai voie să-ți pictez oile?
– Apăi nu, domnule, nu. Aș dori să rămână albe.

* Bulă se duce la barul de pe plajă:
– Frate, dă-mi o Pina Colada, că vreau să mă simt în vacanță.
Barmanul:
– Dar ești la Eforie!
– Știu, da’ dacă închid ochii și beau destul, poate mă teleportez în Caraibe!
După trei pahare:
– Unde sunt, frate?
– Tot la Eforie, dar ai început să vorbești cu umbrela din cocktail!

* Nu vă faceți griji că se măresc taxele de la 1 ianuarie.
Vom începe să plătim abia peste 15 ani. Doar suntem egali în fața legii.

* Azi mi s-a spus că perechea cucului este doamna cucoaie.

* Două blonde în parc…
– Până la urmă, s-a dovedit că bebelușul pe care îl creșteam de două săptămâni nu era al meu! Cică a fost nu știu ce încurcătură la spital. Sinceră să fiu, m-am gândit și eu la treaba asta… Mai ales că eu mă dusesem acolo doar ca să-mi scoată ghipsul…

* Se spune că un borcan de Nutella are vreo 5000 de calorii…
Norocul meu că nu mănânc borcane!

* – Bună, câți ani ai?
– 45. Dar tu?
– 19. Ai chef să ne distrăm puțin?
– Sigur. Vrei să te dau în leagăn?

* Așa mult îmi place să dorm, încât nu-mi vine să cred că e gratis!

* – Și ai iubit-o mult?
– Îți dai seama, dacă atunci când nu-mi răspundea, îmi venea să îl sun pe bărbat-su ca să-l întreb ce face iubita noastră!

* Femeia a fost inventată în așa fel încât bărbatul să nu înnebunească de prea mult bine.

* 69 e demodat! A apărut un nou cod în materie de sex: 219.
Adică: după 2 minute, faci 1 duș și ești ca 9!

* Unde lucrez eu e atât de frig încât au înghețat salariile.

* Dacă vrei să economisești la restaurant, începe discuția așa:
– Deci, grăsuțo, ce vrei să mănânci?

* Doi scoțieni în compartimentul unui tren:
– Știți, sunt în voiaj de nuntă, fac o călătorie în Italia, spune unul.
– Dar soția dvs. unde este?
– A, pe soție am lăsat-o acasă. Ea a mai fost măritată și a mai văzut Italia…

* Am chemat ospătărița și i-am spus că friptura este din cale afară de rea. Atunci, ea a ridicat friptura, i-a tras două palme, a pus-o înapoi în farfurie și mi-a spus:
– Dacă îți mai face probleme… îmi spui!!!

* Un român a cumpărat de pe net o licență greșită și acum e medic, deși voia să fie avocat.

* – Cum de au dispărut banii de pe card, iubito?
– Magia Crăciunului, iubitule!

* Școala online:
– Doamna profesoară, mâine și poimâine lipsesc, că n-a plătit tata netul!

* În parc, pe o bancă, stătea o fată urâtă rău, da’ rău de tot. Se apropie un tip de ea și o întreabă:
– Ce faci, domnișoară?
Ea, vizibil deranjată de interpelare:
– Admir natura!
– După ce ți-a făcut atâtea?

* După ce voi plăti cheltuielile de gaz, apă și curent, voi rămâne doar cu… simțul umorului!

* – Draga mea, unde ești?
– Iubi, sunt în mașină, tramvaiul mă urmărește!
– Dragă, ieși de pe linia de tramvai și pornește GPS-ul, te va ajuta să ajungi acasă…
– Nu pornesc niciun GPS, m-am certat cu el azi-dimineață!

* La examenul de penal general, profesorul se adresează unei studente sexy:
– Sunt mulțumit de răspunsurile primite, dar acum o întrebare pentru nota 10: cum s-ar chema faptul… dacă eu aș îndrăzni să bag mâna pe sub rochița dumitale?
– Hărțuire sexuală.
– Foarte bine, dar dacă dumneata ai băga mâna în pantaloni la mine?
– Profanare de morminte.

Racolțisme (69)

* Dacă reușești să-ți făurești mereu visuri frumoase, nici măcar nu e nevoie să se împlinească.
* Cei care sunt pe cai mari se pot accidenta mai grav în cădere.
* Dacă prințesele nu ar veni la pachet cu o zestre mare, prinții nu ar purcede peste mări și țări să le curteze.
* E bună supa pe găina bătrână, dar tot friptura pe puicuță e de preferat.
* Astrele cerești se lasă cercetate prin telescoape fără să se plângă că le invadezi intimitatea.
* Pentru o educație bună a copiilor, ar fi recomandabil să vă vadă mai mult cu ochii în cărți și cât mai puțin pe telefoane.
* Noaptea se numără stelele, iar ziua, perlele.
* Pentru unele cupluri, căsnicia se încheie odată cu lunile de miere.
* Dacă toți oamenii ar avea aripi, nu ai mai găsi niciunul cu picioarele pe pământ.
* Ceața dimineții e draperia de după care natura îți pregătește aspectul noii zile.
* Dacă traversezi calea ferată și auzi un șuierat, nu e deloc indicat să te oprești pentru a-ți da seama de unde vine.
* Noaptea, toate păsările din pădure par cucuvele sau bufnițe.
* Nu e neapărat nevoie ca doi soți să se iubească, pot să trăiască o viață împreună doar pentru că sunt făcuți unul pentru altul.
* Dacă duci o viață ușoară, înseamnă că n-ai intrat încă în vâltoarea ei.
* Colaborarea cu prea multe condiții nu e sortită trăiniciei.
* Nu-ți șterge din memorie eșecurile dacă vrei să percepi cu intensitate succesele.
* În orice gest de adio există o speranță de revedere.
* Dacă te oprești din progres, timpul trece pe lângă tine și te lasă în urmă.
* În viață e precum în fotbal: poți să ratezi multe ocazii, dar e important să fii mereu pe fază.
* Eternitatea ne este destinată, doar forma de existență e în continuă schimbare.
* Fiecare avem îngeri păzitori, așa cum și noi putem fi pentru alții.
* Ești cu adevărat nevăzător când te-a orbit întunericul în care te-ai complăcut.
* Dorința de înavuțire nu face casă bună cu o conștiință încărcată.