* Nu mai vedem care cu boi, dar umblă mulți boi liberi printre noi.
* Curcubeul e inelul dăruit pământului de către soare, după o ploaie vioaie de vară.
* Cel mai bun somn de noapte e acela de dimineață.
* A avea sau a nu avea semnal la telefon, asta este întrebarea care ne frământă în ziua de azi.
* Sunt multe cazuri în care omul preferă să ajungă văduv decât divorțat.
* Capătul celălalt al lumii poate fi la doi pași de tine, dacă o iei pe drumul cel mai lung.
* Vânătoarea sau pescuitul devin mai puțin sportive atunci când sunt practicate pe trotuarele din oraș.
* Când aprinzi lumina în timpul nopții, e foarte posibil să ți se stingă ideea care tocmai începuse să sclipească în mintea ta.
* Decât să insiști în a-ți afla dinainte viitorul, mai bine e să te împaci cu prezentul.
* Între a spera și a dispera e doar o diferență de intensitate.
* Valoarea unui lucru crește în raport cu numărul de oameni care-l jinduiesc.
* Îți dai seama cât de departe ai ajuns doar dacă-ți amintești de unde ai plecat.
* S-a dovedit adesea că pe aceia care au reușit să câștige potul cel mare la loto, i-a lovit apoi ghinionul.
* Spre deosebire de rufe, păcatele se spală în văzul lumii.
* Intuiesc că intuiția e cel de-al șaselea simț al omului.
* Ne străduim să cunoaștem și să înțelegem civilizații extraterestre, când nici măcar între noi nu ne putem pune de acord.
* Pentru ca oamenii să se unească, e nevoie de un dușman comun.
* Carisma este arta de a-ți etala calitățile, estompându-ți cât mai mult defectele.
* Cine se sprijină în araci buni, se poate ridica mai presus de lege.
* Razele soarelui se împletesc la răsărit, cad în cascadă la amiază și se răsfiră către apus.
* Oricât de îndepărtate ți-s destinațiile și de înalte îți sunt țelurile, e bine să te întorci periodic pentru a te reconecta la matcă.
* Când marea e furioasă, marinarul trebuie să rămână calm, la fel ca bărbatul în fața nevestei pusă pe ceartă.
* Dacă alegi să te remarci prin minciuni, o să te roadă adevărul pe dinăuntru, iar dacă optezi pentru adevăr, or să te macine minciunile altora.
racoltapetru6 
Mulțumim Petru! Mie mi-a plăcut ultima… 😉
Mulțumesc și eu, Aurelia! Mă bucur că sunt în consens cu alegerea ta! 🙂
Foarte bune, unele interesante. Cel mai mult m-a intrigat următorul. Am impresia că te-ai gândit tu la ceva… dar eu nu înțeleg sensul afirmației de aici.
“Capătul celălalt al lumii poate fi la doi pași de tine, dacă o iei pe drumul cel mai lung.”
Revin mâine și cu alte comentarii. Sper să nu mă răzgândesc până atunci. O să-mi notez ce voiam să spun. 😀
E adevărat că fiecare poate interpreta conceptul în felul său. Eu m-am gândit la cei care caută fericirea în toate părțile, când de fapt poate fi mai aproape decât și-ar fi închipuit. Nu doar prin peisajele minunate, ci și prin omul potrivit cu care să le admire.
Aleasă mulțămire, Zaraza! ❤
Un racolțism la care doar comentez. 😀
“Ne străduim să cunoaștem și să înțelegem civilizații extraterestre, când nici măcar între noi nu ne putem pune de acord.”
– nu se știe ce civilizații extraterestre încercăm să înțelegem. Deocamdată nu s-a dovedit existența niciuneia. Deci… cai verzi pe pereți, adica pe bolta cerească. Omuleți verzi pe bolta cerească. :))))))
Nici nu se pune problema existenței unor civilizații extraterestre avansate. Întrebarea ar fi câte din ele ne-au vizitat deja și când or să o mai facă. Să credem că noi suntem singura specie inteligentă din galaxie ar fi o dovadă de egocentrism.
Eu nu cred că există civilizații extraterestre. Pentru asta am nevoie de dovezi. E posibil, într-adevăr. Cred că sunt distanțele prea mari ca să ne întâlnim. E plină lumea științifico- fantastică de nave care străbat galaxia cu viteze aproape de viteza luminii sau peste. Dar de când au apărut acestea, știința în această direcție bate pasul pe loc. Nouă încă ne trebuie zile întregi doar ca să ajungem, teoretic, pe alte planete din sistemul solar.
Ce voiam eu să subliniez era că sunt numeroase ipoteze despre vizita unor civilizații extraterestre pe Pământ, dar nimic palpabil. Toate duc într-un punct mort. Mai este plauzibilă și existența altor ființe care trăiesc în planuri paralele sau alte dimensiuni.
În concluzie, nu avem cum, astăzi, să înțelegem vreo civilizație extraterestră, când contactele, dacă au avut loc, sunt extrem de insuficient documentate. Practic avem niște martori care nu știu mai nimic despre acele nave sau extratereștri și o secretomanie la nivelul conducerii unor țări, care mă duce cu gândul că de fapt în spatele unor așa-zise civilizații extraterestre, nu fac decât să camufleze banale experimente cu avioane sau rachete cu tehnologii avansate, secrete, dar nu așa de avansate pe cât le place unora să creadă. Ne plac poveștile și asta-i tot.
Se poate spune că într-un univers nemărginit și posibilitățile sunt infinite, deci trebuie să existe alte specii. Doar că, din cauza sau datorită distanțelor foarte mari, e aproape imposibil să se întâlnească. Mai ales dacă-s din altă galaxie.
Superb!! “Curcubeul e inelul dăruit pământului de către soare, după o ploaie vioaie de vară.”
“Pentru ca oamenii să se unească, e nevoie de un dușman comun.”
– dușmanul comun poate fi latura negativă a noastră, pe care nu o înțelegem. Este firesc să o avem, deoarece omul e construit pe baza contrastelor. Nu există frig fără cald și așa mai departe. Dar când vrei să ascunzi latura negativă, nu faci decât să înăbuși o oală care fierbe și nu vei obține decât o explozie, ceva mai târziu. Oala trebuie supravegheată, studiată, nu să îi pui capac și să te faci că uiți de ea. Ea nu uită de tine.
Ar fi ideal dacă ne-am percepe cu toți latura negativă și am lupta să o diminuăm cât mai mult.
Sărut-mâna cu mulțumiri alese pentru evidențieri, Zaraza! ❤
“Carisma este arta de a-ți etala calitățile, estompându-ți cât mai mult defectele.”
– Nu știu dacă e așa, mai degrabă un om carismatic înseamnă un om care are în mod natural darul de a place semenilor: prin vorbă, prin gesturi, prin priviri, prin comportament. Unii abuzează de acest dar, folosindu-l în scopuri mai puțin curate. Când cineva realizează că are acest dar, și-l șlefuiește mereu, datorită faptului că este încurajat când vede reacția semenilor, ajungând aproape de perfecțiune.
Firește că depinde de firea și educația omului. Unii au carisma în gene, alții o deprind din educația sau după maturizare, când își dau seama că le-ar prinde bine.
“Carisma” pe care o deprinzi în cursul vieții e artificială și nu îmi place. Cea naturală și folosită cu bun-simț, aia da! E preferata mea!
Putem vorbi de amabilitate, să înveți cum să vorbești cu oamenii, dar asta e departe de carisma. Carisma, după mine, nu poate fi decât naturală.
Cuvinte intelepte, merita retinute! Premiez al 4-lea! O seara frumoasa iti doresc! 🙂
Bună alegerea făcută de tine și îți mulțumesc că ai împărtășit-o! Îți doresc să ai mereu semnal la telefon! ❤
”Ne străduim să cunoaștem și să înțelegem civilizații extraterestre, când nici măcar între noi nu ne putem pune de acord.” Dureros de adevărat!
Sănătate și numai bine, Petru!
După cum se vede în ultima vreme, chiar că-i tot mai tragică situația de pe planetă, cu tendința să ajungă fatală. Dar… să auzim, totuși, de bine!
Mulțumesc frumos pentru lectură și evidențiere!
Sunt de acord cu toate.
Mulțumesc!
Mă bucur și mulțumesc la rândul meu!
Când aprinzi lumina în timpul nopții, e foarte posibil să ți se stingă ideea care tocmai începuse să sclipească în mintea ta. Asta-i valabil și la prima rază a dimineții. De-aia zic că nu prea visez. 🙂
Asta este: eu am vise mai multe, tu ai visuri mai mari. Eu le mai uit, dar tu te ții de ele, că ai ambiție.